08/06/2018 - Revista România Culturală

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/florian_colceag.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/florian_colceag.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cand va iesi Romania din criza?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528449409078{margin-bottom: 0px !important;}”]Noi nu suntem in criza de azi, de ieri. La noi criza a ajuns un mod de viata. Ne-am obisnuit cu criza ca magarul cu samarul si, daca nu o avem, o producem, ne lipseste si ne simtim descompletati si stanjeniti, cand totul merge bine. Binele este suspect si nu da incredere in mentalul colectiv romanesc. Poate parea absurd ceea ce spun, insa o analiza, chiar superficiala, ne va arata ca, fara o schimbare totala de atitudine, nu vom iesi niciodata din criza, caci mema culturala se reproduce la urmatoarele generatii cu toate caracteristicile proprii.

Suntem o tara a carei populatie nu tine sa traiasca in curatenie si nu respecta curatenia, decat cel mult in ograda proprie. Daca te duci primavara pe ogoarele, padurile si apele patriei, te ingrozesti de cate gunoaie poti gasi. Vara le mai acopera vegetatia, insa ele sunt acolo, otravind solul si apele. Aceste gunoaie nu au crescut singure, ci au fost aruncate de romanasii nostri, care au vrut sa scape de ele de acasa si le-au aruncat in afara. Gunoaiele sunt o expresie comportamentala a unor oameni a caror tara se margineste la propria ograda si care nu au constiinta nationala. Daca nu-i doare ca mediul natural al tarii lor este distrus de taietorii de paduri si de aruncatorii de gunoaie, este clar ca nu considera ca acest mediu este al lor.
Suntem o tara a carei populatie, cand este frustrata de diferite evenimente, in loc sa le infrunte le accepta cu resemnare si isi gaseste mangaierea in alcoolism. Din aceasta cauza, oamenii capabili sa infrunte si sa rezolve evenimentele negative nu sunt apreciati, sunt prea singulari, ci mai degraba sunt alesi sa-i conduca pe cei care arata ca niste tovarasi de pahar. Este evident ca acest fapt adanceste incapacitatea raspunsului la crize diverse, ceea ce este luat ca o fatalitate.
Suntem o tara in care munca bine facuta este ceva despre care s-a auzit doar, caci regula generala este „merge si asa”. Cu alte cuvinte nu se pot lua in consideratie normele de calitate decat daca exista o conducere care cere si supravegheaza aplicarea lor. Aceasta caracteristica este insa compensata de o mare creativitate si capacitate de improvizare, hoinareala si descurcareala. Din aceste caracteristici apare o mare deschidere catre compromis si, in final, catre obedienta pupincurista care conduce la coruperea tuturor sistemelor administrative.
Suntem o tara in care termeul „a fi hot” semnifica un merit si o cale spre succes, smecheria este apreciata ca pozitiva, mai ales daca hotia conduce la o impartirea firimiturilor si cu cei care nu au riscat la furat. Haiduceala a ajuns atat de interesant reprezentata la noi incat nu numai ca se fura de la stat, dar fura de la stat chiar inaltii functionari ai statului. Cu alte cuvinte, hotii fura de la hotii care fura de la restul lumii. De aceea alegerea unui lider politic nu se face pe criterii de competenta, responsabilitate, calitate si implicare sociala, ci dupa potentialul de a fi smecher sau hot. Exista o limita admisibila si suportabila a hotiei, anume jumatatea. Daca se fura jumatate si se mai lasa si amaratilor sa supravietuiasca din cealalta jumatate, hotia se optimizeaza. Un lider cinstit, cu principii si moralitate, nu poate obtine nici sprijinul natiunii la alegerile politice, caci este suspect, nici suportul administratiei care e obisnuita sa ciuguleasca din firimiturile ramase de la masa bogatilor.
Suntem o tara in care fondurile nu sunt dirijate in functie de nevoile nationale, ci in functie de negocierile diferitelor cercuri inchise de interese. De aceea, niciun program logic, necesar pentru echilibrarea situatiei economice, nu poate fi pus in practica decat daca este in concordanta cu ce doresc mafiile oficiale sau neoficiale. Din aceasta cauza, nenumarate proiecte si programe destinate redresarii nationale sunt respinse pentru ca nu prezinta interes pentru mafiotii de serviciu. Tot din acest motiv apare si o permanenta descurajare a atitudinilor pro-active implicate, colaborative si inventive.

Aceste caracteristici au fost induse, incurajate si fortate sa se aplice de mafiile oficiale sau neoficiale, nu pentru ca am fi noi un neam blestemat. Dovada clara a acestei observatii sta in maniera in care se face promovarea politica. Mai exact, caile de acces la functiile inalte sunt invariabil pupatul in fund si mita politica, incluzand cumpararea de posturi fara a conta in vreun fel calitatea profesionala a celui implicat. Aceasta cutuma se practica sub ochii nostri de 20 de ani.

Daca intelegem cum functioneaza aceste mecanisme in sistem, realizam ca, perpetuindu-le sau acceptandu-le in continuare, nu ne vom ridica NICIODATA din criza, caci aceste caracteristici se auto-sustin reciproc. O schimbare de atitudine a omului de rand este singura care poate determina schimbarea sistemului. Insa omul de rand este intoxicat de manele, telenovele, minciuni electorale, sex si violenta, reclame comerciale si alte gunoaie mediatice tocmai pentru a nu exista posibilitatea unei astfel de schimbari de atitudine.

Ce-ar fi daca oamenii de rand ar intelege ca le trebuie demnitate, idealuri pentru care sa lupte, tenacitatea de a duce la bun sfarsit ceea ce au inceput, aprecierea valorica si forta morala de a nu ceda la greu, hotararea de a nu face compromisuri vanzandu-se pentru o mita electorala fara valoare, dorinta de a promova pe cei mai buni dintre ei in posturile de conducere. Raspunsul il gasesc intr-o intamplare mai veche: o cunostinta, cu multi ani in urma, a fost in China ca sa le vanda chinezilor calculatoare Felix, produs romanesc la acea data. Dupa ce a terminat afacerea, ramanandu-i timp neconsumat, a inceput sa-i invete pe chinezi limbaje de operare. A vazut ca din masa de chinezi imbracati identic, cu salopete, unul punea intrebari inteligente si dovedea o mare putere de asimilare. La un moment dat a intrebat alt chinez cine este seful lor. Raspunsul l-a surprins foarte tare: era cel mai inteligent, cel care punea intrebari si care intelegea cel mai bine. Datorita atitudinii chinezilor de a aprecia si a promova pe cei mai destepti dintre ei China este acum o mare putere mondiala. La noi nu s-a ajuns la aceasta schimbare, de aceea nici noi n-am ajuns nicaieri. Ne aflam exact pe locul pe care-l meritam.

Deci, cand va iesi Romania din Criza? Este evident: atunci cand oamenii vor invata respectul, responsabilitatea, curajul, demnitatea, cooperarea si cand vor dori sa fie condusi de cei mai capabili dintre ei. Caci omul sfinteste locul, iar omenia este singura caractersitica ce ne mai poate salva, in aceste vremuri de restriste. Exista acei oameni, si nu putini, in tara noastra, ce pot constitui repere pentru un popor intreg, dar sunt putin cunoscuti. In schimb, mafiotii de serviciu sunt frecvent prezenti in mass media. De ce nu auzim aproape niciodata despre cutare tanar care a reusit sa fie cel mai bine cotat in lume pentru o realizare stiintifica de exceptie, ci numai despre cancan-uri, violuri, hotii sau accidente? Raspunsul este clar, pentru ca mafiotilor de serviciu le convine criza. Lor le merge bine.

Prof. dr. Florian Colceag

Sursa: cunoastelumea.ro, certitudinea.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (2) – Cine zice „progres” nu-l poate admite decat cu legile lui naturale” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528360034394{margin-bottom: 0px !important;}”]„Un nou program? va intreba cititorul, devenit neincrezator prin pompoasele liste de fagaduinte si de vorbe mari, cite au vazut pin-acum lumina zilei. Intr-adevar, nici noi nu sintem tocmai bucurosi de-a alege, pentru o serie de principii sincer espuse, un nume care-a trebuit, de voie de nevoie, sa figureze in fruntea tuturor fagaduintelor cite nu s-au tinut. De mult inca am insemnat asemenea izvoade de fericiri promise si pururea ne-mplinite cu numirea de negustorie de principii, de pretexte invocate pentru a urmari cu totul alte scopuri.

Stim asemenea ca un viu sentiment de stat, o constiinta intemeiata despre solidaritatea intereselor nationale, cari sint si trebuie sa fie armonizabile, nu in opunere unele cu altele, un patriotism luminat si mai presus de tendente inguste mai nu are nevoie de-a formula in teze generale lucruri care se-nteleg de sine la alti oameni si in alte tari.

Din nefericire insa, cata sa constatam ca in tara noastra multe lucruri evidente si simple nu se mai inteleg de sine, incit – ca la noi la nimenea – evidenta insasi are nevoie de-a fi comparata cu miile de cai strimbe cite se urmeaza, pentru a se dovedi ca ea este singura linie dreapta. Atitea programe au aparut in tara la noi de patrusprezece ani incoace, emanate ba de la guverne provizorii, ba de la partizi, ba de la personalitati politice izolate, si atitea deceptiuni amare au urmat tuturora, incit orice om cu bun-simt trebuie sa invinga un sentiment de sfiala cind incearca a recuceri pentru cuvintul ‘program’ intelesul lui adevarat de serie de principii marturisite, impartasite sincer de mii de cetateni, realizabile.

Ceea ce se cere de la o profesie de credinte politice este desigur, inainte de toate, ca ea sa corespunza cu simtimintele si aspiratiunile legitime ale tarii si sa fie adaptata institutiunilor ei. S-ar putea intr-adevar imagina un sistem de idei politice, folositoare chiar, care sa nu fie conforme cu sentimentele si aspiratiunile tarii, dar in lumea strictei necesitati un asemenea sistem n-ar fi cu mult mai mult decit productul unei imaginatii fecunde. Caci un principiu absolut, netagaduit de nici un om cu bun-simt, este ca o stare de lucruri rezulta in mod strict cauzal dintr-o alta stare de lucruri premergatoare si, fiindca atit in lumea fizica, cit si cea morala, intimplarea nu este nimic alta decit o legatura cauzala, nedescoperita inca, tot astfel aspiratiunile si sentimentele sint rezultatul neinlaturat al unei dezvoltari anterioare a spiritului public, dezvoltare ce nici se poate tagadui, nici inlatura.

O profesie de credinte politice care ar face abstractie de linia generala descrisa prin spiritul public nu s-ar deosebi cu mult de scrierile regelui Iacob al Angliei, de Utopia lui Thomas Morus, de Statul ideal al lui Plato, de Contractul social al lui Jean Jacques Rousseau. Deci, stabilind principiul fundamental ca orice politica practica nu poate lucra decit cu elementele cari-i sint date, iar nu cu cele pe cari si le inchipuieste a le avea si convinsi ca idei si interese, fie cit de diverse, sint si trebuie sa fie armonizabile pentru ca statul sa fie cu putinta, nici intelegem, nici avem vreo incredere in miscari violente sau estralegale si, mai putin inca, in conspiratiuni, desi aceste din urma s-au bucurat in trecut de o nejustificata glorie, de laurii pe cari cu usurinta-i plasmuiesc gazetele, de aureola pe cari cei interesati o creeaza cu aceeasi usurinta cu care cei dezinteresati o condamna.

Tagaduim ca pe calea aceasta se poate realiza un adevarat progres, pe care nu-l vedem si nu-l aprobam decit in dezvoltarea treptata si continua a muncii fizice si intelectuale. Caci cine zice ‘progres’ nu-l poate admite decit cu legile lui naturale, cu continuitatealui treptata. A imbatrini in mod artificial pe un copil, a rasadi plante fara radacina pentru a avea gradina gata in doua ceasuri nu e progres, ci devastare. Precum cresterea unui organism se face incet, prin superpunerea continua si perpetua de noua materii organice, precum inteligenta nu creste si nu se-ntareste decit prin asimilarea lenta a muncii intelectuale din secolii trecuti si prin intarirea principiului innascut al judecatii, precum orice moment al cresterii e o conservare a celor cistigate in trecut si o adaogire a elementelor cucerite din nou, astfel, adevaratul progres nu se poate opera decit conservind pe de o parte, adaogind pe de alta: o vie legatura intre prezent si viitor, nu insa o serie de sarituri fara orinduiala. Deci, progresul adevarat fiind o legatura naturala intre trecut si viitor, se inspira din traditiunile trecutului, inlatura insa inovatiunile improvizate si aventurile hazardoase.”[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528360136041{margin-bottom: 0px !important;}”]Fragment din articolul «Studii asupra situatiei», aparut in TIMPUL, in februarie 1880.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Share this:

Share this: