Institutul Tavistock - altfel spus: Institutul Spalarii pe Creier
Dumneata iti inchipui ca exista ceva numit natura umana, care, ultragiata de ceea ce facem, se va intoarce impotriva noastra. Dar noi cream natura umana. Omul este maleabil la nesfarsit.
George Orwell, „1984”.
Vizionarul Orwell a atins foarte bine prin cuvintele de mai sus. Printre alte atatea organizatii si servicii care se ocupa cu spalarea pe creier, trebuie mentionat si Institutul Tavistock, faimos pentru crearea de stereotipuri si tipare umane pentru generatiile viitoare. Practic spus: tot ceea ce se doreste a fi la moda, fie ca e vorba de sexualitate, haine sau mod de viata, acesti oameni cu asta se ocupa. Unii cercetatori afirma ca tot ceea ce tine de moda din ziua de azi a fost deja creata cu ani inainte ca sa fie implementata, asteptandu-se momentul oportun pentru a fi introdusa o moda „x”. Astfel totul e dictat. Haideti sa urmarim cateva dintre punctele cheie ale acestui Institut, plus legatura cu tara noastra.
Despre Institutul Tavistock
Orice actiune de manipulare globala este gestionata din interiorul unei institutii: Institutul Tavistock de Relatii Umane, al carui sediu se afla in Londra, 30th Tabernacle Street.(1) Institutul s-a desprins in 1946 de Clinica Tavistock, fondata in 1920 de doctorul britanic Crichton-Miller.
Institutul Tavistock are sub control nenumarate filiale, situate la Institutul de Cercetari Stanford, Massachusetts Institute of Technology (MIT), Institutul Hudson, Fundatia Heritage, Centrul pentru Studii Internationale si Strategice din Georgetown (unde se formeaza personalul Departamentului de Stat), US Air Force Intelligence si RAND Corporation. Unii critici ai Tavistock sustin chiar ca organizatii precum Comisia Trilaterala, Fundatia Ditchley sau Clubul de la Roma executa instructiunile primite de la institut.
Tavistock studiaza comportamentul individual si colectiv, urmarind sa controleze si sa conduca actiunile si gandirea prin tehnici de persuasiune, sugestie, manipulare si spalarea creierului.
In 1921, dupa incheierea Primului Razboi Mondial, Clinica Tavistock a inceput sa cerceteze posibilitatile oferite de controlul mintii. Obiectul sau de studiu era „nevroza de razboi” de care sufereau militarii britanici intorsi de pe front, „un punct de ruptura” a echilibrului psihologic, cauzat de stresul intens suferit in conflict si de teroarea pe care le-o starneau bombardamentele.
Ulterior, metoda stiintifica descoperita la clinica a fost aplicata in domeniul general al comportamentului uman de catre institut, care a inceput sa evalueze reactiile individuale si collective ale persoanelor supuse la diferiti stimuli, pe baza descoperirilor lui Sigmund Freud.
Antecedentele soldatilor au servit cercetarii cauzelor si conditiilor care il fac pe un individ sa-si piarda controlul mental si contactul cu realitatea anterioara, lasandu-l fara aparare in fata unui stimul nou. Telul era distrugerea apararii psihice a individului si, de aceea, cercetatorii s-au straduit sa afle variabilele care trebuie aplicate fiecarui caz in parte.
Cercetatorii au incercat sa afle cheia dezintegrarii ori descompunerii sociale, in vederea modificarii perceptiilor individuale si alterarii credintelor sau valorilor anterioare.
Oamenii de stiinta de la Tavistock au descoperit, astfel, ca „un individ care isi pierde radacinile este mai usor de gestionat si, ca atare, pentru a putea fi manipulat, trebuie sa i se distruga nucleul familial si principiile religioase, sexuale si de orice sorginte, inculcate in copilarie.”(1.a)
Un ecou al acestor experimente poate fi regasit in cele trei filme din seria The Bourne (Identity, Supremacy si Ultimatum).
Fenomenul Pitesti
„Ceea ce n-a ajuns insa –si inca– la cunostinta tuturor este ca in Arhipeleagul romanesc a existat o insula a ororii absolute, cum alta n-a mai fost in intreaga geografie penitenciara comunista: inchisoarea de la Pitesti”. (Virgil Ierunca, „Fenomenul Pitesti”).
In anii 1949-1951, distrugerea elitelor societatii era pe cale de a se infaptui: intelectualii, diplomatii, preotii, militarii, magistratii, politistii, oamenii politici ai vechiului „regim burghezo-mosieresc” erau in inchisori, taranii cei mai gospodari erau deportati in coloniile de munca fortata. Tuturor impreuna si fiecaruia in parte li se aplica eticheta de „dusman al poporului”.
Mai ramasesera tinerii, o forta sociala imprevizibila si care trebuia sa fie anihilata. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitesti (in care s-a aplicat „metoda Makarenko”, fata de care Soljenitîn relata ca, asa ceva nu a existat niciodata in Rusia – n.r.), denumit de Securitate „reeducare”. Ideea reeducarii ii este atribuita pedagogului sovietic Makarenko, specialist in delincventa juvenila, care sustinea ca detinutii tineri pot fi reeducati de catre cei mai vechi, trecuti si ei prin aceasta experienta.
Una dintre metodele cele mai utilizate era plasarea in aceeasi incapere atat a banditilor reeducati cat si a reeducatilor. Acestia din urma erau infiltrati printre ceilalti, ascunzandu-si ideile, cautand sa-si faca prieteni si sa asculte destainuiri.
Dupa ce se creau suficiente legaturi si isi dezvaluiau suficiente secrete, reeducatii se intorceau impotriva noilor lor prieteni, pedepsindu-i pentru gandurile lor. Urma, apoi tratamentul. Timp de saptamani, uneori chiar luni, detinutii erau schingiuti in cele mai cumplite moduri.
Ce li se cerea celor batuti pentru a inceta supliciul? Sa renege tot ce crezusera pana atunci (politica, religia, mama etc.). Sa se declare convinsi de superioritatea socialismului si reeducati in spiritul sau. Sa spuna tot ceea ce reusisera sa ascunda la anchetele Securitatii si sa denunte pe cei ce eventual scapasera de arest. Sa povesteasca orice element incriminator pe care l-au aflat in discutiile cu prietenii. In sfarsit si esential: sa se declare disponibili pentru reeducarea altor prizonieri.(2)
Noi, toti ceilalti
„Prima victima a razboiului este adevarul.” (Rudyard Kipling)
Cand guvernantii au inteles ca puteau manipula psihologic masele prin procedee subtile de control social, in lumea cunoscuta a inceput o metamorfoza iremediabila ce duce pana in prezent, dar care isi va atinge punctul culminant undeva, in viitor.
Metodele moderne de omogenizare civica au fost elaborate dupa succesul deja experimentat de propaganda de razboi si ulterior progreselor stiintifice ale scolii lui Sigmund Freud. Un rol important au avut, de atunci, publicitatea, cinematograful, presa scrisa si radioul, dar mai ales televiziunea si lumea telerealitatii pe care aceasta a creat-o.
Manipularea la care sunt supusi cetatenii acum ne trimite iremediabil la o intalnire cu cartea 1984, a scriitorului si publicistului George Orwell.(2.a)
(1, 1.a) Cristina Martin Jimenez, „Clubul Bilderberg. Stapanii lumii”, Litera International 2007.
(2, 2.a) piatauniversitatii.com.
