In anul de gratie doua mii nouasprezece, Romania a trecut printr-o modificare istorica de anvergura colosala fara sa stie. Dar doar a mirosit-o, ca si cand ar fi avut intuitie candva si, ale carei reminiscente inca se mai manifesta in sine insasi si prin sine insasi. Este vorba despre o sansa de a se schimba printr-un om care a inteles profund care este salvarea Romaniei: proiectul de tara. Acest roman s-a straduit sa candideze pentru prezidentiale, nu s-a calificat pentru ca a pierdut startul (cu trei saptamani), dar a castigat mare parte din voturile necesare, conform legii, pentru a se califica la prezidentiale. Mai avea nevoie de inca 6000 de voturi. Insa, a fost jucat si i s-au pus piedici de insisi fratii lui de suferinta: romanii. Cum? Intarziindu-l dupa urma unor litigii minore care nu au avut temei si care l-au tinut din cursa timp de aproape trei saptamani, dar si alte feluri de lucruri care i s-au intamplat pe drum si l-au tras inapoi. Iar dupa aceea a simtit pe pielea dansului lipsa de incredere a multora dintre compatrioti.

Acest roman a promis ca, odata ajuns presedinte, va face referendum pentru schimbarea Constitutiei cu proiectul cetatenesc propus pentru dezbatere in Monitorul Oficial, proiect de tara al unuia dintre cei mai mari economisti pe care i-a avut Romania vreodata: domnul Constantin Cojocaru (Dumnezeul sa-l odihneasca!). Proiectul de tara se numeste Constitutia Cetatenilor. Inca mai este valabil, acest proiect, insa timpul trece, se scurge, iar Romania pierde romani si romanii pierd Romania.

Acest roman, care a incercat sa candideze la prezidentiale este singurul care isi asuma (daca ajunge presedinte) acest proiect de tara, realizand unde referendum pentru aceasta, dintre toti cei care au intrat in calificare pentru functia de sef al statului (si s-au si calificat). Nici unul dintre acestia nu isi asuma public acest proiect, in nici un fel. Ce este ceea ce denota din toate acestea? Ca romanii nu iubesc Romania, in majoritatea lor. Poate vor o tara ca-n afara…

Numele acestui roman nu-l voi divulga pentru ca vreau sa-l protejez. Va trebui sa-l aflati voi, cautandu-l.

Cu acestea se vede foarte clar cati dintre romani mai sunt patrioti cu adevarat, mai tin cu tara lor. Restul? Isi vad de propriul interes. Insa intrebarea este: pana cand? Timpul trece, se scurge, iar Romania pierde romani si romanii pierd Romania. Romanii pierd resurse naturale, iar cand vaca nu va mai avea lapte, atunci ce?..

Romania astazi nu este Romania. S-a dezintegrat mult aceasta calitate identitara a tarii. Romania obisnuia sa fie Romania pentru ca existau romani care o alcatuiau. Aceasta inseamna sa cantam in cor, sa cooperam, sa colaboram, sa construim impreuna, mai ales ca vorbim aceeasi limba. Astazi distrugem dar nu impreuna, ci separati, fiecare pentru el si contribuind, aducandu-ne aportul la dezintegrarea fizica si sufleteasca a Romaniei, laolalta. E un paradox: fiecare suntem distrugatori individuali, pe cont propriu, pentru ca distrugerea sa fie un tot unitar, impreauna.

Dar de ce distrugem? De ce nu mai vrem Romania? De ce ne este rusine cu tara, cu limba ce-o vorbim, cu relieful, cu ogorul de muncit, cu granele, cu oile, caprele, vacile, gainile si gastele, cu gradina de legume, cu capitele de fan? E prea mult de muncit?! Dar la impins carucioare in hypermarket, la ridicat si mutati baloti, paleti, la bagat marfa pe rafturi si facut fetele produselor, muncind astfel peste program fara plata suplimentara, nu e greu!? De ce ne plac mall-urile din Bucuresti? De ce ne place sa ne imbracam numai in negru? Ce virus mortal ne-a intrat in minte?! In fine..

Hipnoza colectiva „romaneasca” miroase a moarte de departe. Coboram catre un neant abrupt, la un moment dat, care va pune capat iluziei numita Romania, astazi.

Proiectul de tara este bazat pe proprietatea individuala si asupra mijloacelor de productie. Aceasta ne va scoate din hipnoza si ne va aduce in realitate, pentru ca functioneaza. Cu alte cuvinte, micul producator este punctul central al salvarii tarii, atat economic (dar mai ales), cat si politic. Nu fiecare pentru el, ci fiecare pentru celalalt, pentru comunitate, pentru familie, pentru ca micul producator isi va hrani familia, comunitatea din care face parte, tara, dar si continentul, ca mai apoi sa hraneasca lumea intreaga. Poate sa dezvolte un brand de tara cu acesta, un brand cu care sa iasa pe piata internationala. Micul producator deja a salvat multe tari si functioneaza in continuare acolo unde neo-liberalismul corporatist nu are ce cauta. Aceasta este ceea ce pierde Romania. Exemple precum Italia sau Spania, Islanda ori Cehia sunt graitoare. Acolo lucreaza micul producator contribuind masiv (putin cate putin, cu mic cu mare, insa adunandu-se capitalurile care sunt descentralizate la indivizi) in economia respectivelor tari. P.I.B.-ul lor creste mult datorita micului producator. Ce pacat ca nu toate tarile din lume au adoptat acest model!

Insa, astazi Romania nu este Romania, este un surogat care tine loc de Romania. Ne-am instrainat mult de ceea ce am fost ca sa mergem pe un drum inchis. Nu vom progresa, ci vom regresa in continuare. Sistemele de stat din Romania vor degenera si mai mult, iar odata cu ele si ambientul social.

Privatizarea este o crima. Atunci cand iti vinzi activele tarii, care produceau bani asa cum erau, asteptand sa fie modernizate pe baza modelului de dezvoltare sustenabila, atunci te sinucizi. Cu ce mai produci? Asteptand sa iti produca altii si sa-si desfaca produsele (de slaba calitate fata de produsele tale) in pietele tale, este un calcai al lui Ahile care se va rupe mai devreme sau mai tarziu. Si atunci, neavand nimic, vei manca si pietre numai sa supravietuiesti.

Agenturile care se ocupa cu propaganda electorala impreuna cu structuri ale statului au construit o poveste foarte reusita prin care au putut spala creierul romanilor in mod formidabil de eficient. Romanii au muscat momeala globalista care are o singura dorinta la suprafata (si multe altele ascunse care ni se pregatesc): o Romanie normala. Acest fel de expresie denota egalitarism, toti la fel, toti la comun si cu totii cu acelasi tip de venit, aceleasi drepturi (nici nu se pune problema de responsabilitati, caci nu exista, altele decat a respecta drepturile tuturor, a fi toleranti si a ne plati taxele si impozitele obligatorii, chiar daca nu stim unde se duc banii).

Proiectul de tara? Zace in niste sertare ale ultimilor patrioti veritabili ai tarii. In 2008 a fost scris un raport cerut de Uniunea Europeana denumit Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila. Nici un cuvintel, asa cum am mai spus, din acest raport nu s-a pus in practica pana acum. Au trecut, pana la data aceasta, unsprezece ani. Tot in acelasi an a fost propus pentru prim-ministru romanul care a coordonat respectivul raport si a scris cateva carti pe care le-a compilat intr-un proiect de tara ca parte a marelui proiect de tara despre care vorbeam mai sus. Este vorba despre proiectul Apa, Hrana, Energie, conceput pe baza modelului de dezvoltare durabila. La o a doua intrevedere, acest roman a fost respins din numirea pentru functia de prim-ministru, iar in locul lui a venit un tradator veritabil care a contribuit la distrugerea economiei romanesti la randul sau (inclusiv prin taierea cu 25% a pensiilor si salariilor bugetarilor). Atunci eram in plina criza economica, 2008-2010. Dar am avut sansa unei schimbari si am ratat-o. Din vina cui? Atat a alogenilor, dar mai ales din vina noastra. Majoritatea respingem modelul dezvoltarii durabile si ne intereseaza doar salariul propriu.

Lumea intreaga ne avertizeaza ca ar trebui sa avem mai multe surse de venit daca vrem, cu adevarat, sa prosperam. Salariul nu este de ajuns, mai ales ca nu exista siguranta pe piata muncii. Orientare vocationala in Romania exista doar in cercuri mici si restranse. Majoritatea fortei de munca nu are acces la asa ceva. De aceea Romania pierde romani, iar Romanii pierd Romania pentru ca sunt inlocuiti de altii. Observati pe strazile Bucurestiului cetateni asiatici si din Orientul Mijlociu din ce in ce mai multi? Ei de unde credeti ca vin si ce motive au sa fie aici? Un prieten, ghid turistic, i-a intrebat pe multi dintre ei, care au venit aici aparent ca turisti. Raspunsul a fost: „am venit sa cumparam pamant, ca este mai ieftin aici.”

Bravo Romania! Singura te auto-devorezi. Ce pacat ca romanii nu mai vor cernoziom si prosperitate in ograda proprie! Ce pacat ca Romania vrea asiatici, africani si alte natii care sa o „exploateze”. Insa, tineti minte acest lucru de la mine: Mama Natura nu ne mai suporta si nu ne mai pasuieste, asiatici sau africani fiind noi, cei care vom locui pe aceste meleaguri. Ei, acei alogeni, nu vor canta Doina lui Eminescu nici in chineza, nici in vietnameza, filipineza, ebraica, araba, swahili, yoruba, afrikaans, olandeza si nici in engleza. Ei sunt tot cu smartphone-ul in mana si castile la urechi!