Teodor Palade - Romania, o „natiune iresponsabila”
(Adnotari pe marginea articolului „The Irresponsability of Small Nations” scris de P.C. Roberts.)
Nu stiu daca ati auzit pana azi de Paul Craig Roberts, octogenarul director al The Institute for Political Economy cu sediul principal in Florida. El e un american nascut in Atlanta, Georgia, si este autorul unei lungi suite de articole si carti de succes. In scrierile sale analizeaza, critic de cele mai multe ori, cu un realism de necontestat, politica interna si internationala a SUA. Trei titluri, selectate dintre cele peste 12 carti publicate, ilustreaza cum nu se poate mai bine aria preocuparilor sale: „The Tyranny of Good Intentions” (Tirania Intentiilor Bune), „How America was Lost” (Cum s-a pierdut America) si „Alienation and the Soviet Economy (The Collapse of the Socialist Era)” (Instrainarea si Economia Sovietica [Caderea Epocii Socialiste]).
Ziua care poate schimba dramatic viitorul omenirii – 1 februarie 2019
De curand am primit, din partea unui general roman cu merite in efortul indelungat al Romaniei de a fi admisa si apoi de a se afirma in NATO, un articol al analistului, economistului, scriitorului, profesorului si jurnalistului american PC Roberts. Publicat in luna august 2019, articolul se intituleaza „The irresponsability of Small Nations”.[1]
Merita acest articol, unul dintre cele peste o mie publicate de P.C. Roberts, o atentie atat de mare incat sa-i acordam vreo zece minute din pretiosul nostru timp? Eu zic ca da. De ce? Fiindca, va veti convinge, dl Roberts ne spune lucruri interesante despre prezentul si viitorul Americii, Europei, inclusiv despre ce se poate intampla cu Romania din cauza deciziilor conducatorilor ei – actiuni politice lipsite de responsabilitate.
Tema principala a articolului o reprezinta analiza efectelor imediate si de perspectiva ale uneia dintre cele mai controversate si mai riscante decizii luate de Administratia Trump. Si anume, declinarea unilaterala, la 1 februarie 2019, a Tratatului dintre SUA si URSS (semnat la 8 decembrie 1987, ora 1:45 pm, la Casa Alba, Washington D.C.) privitor la eliminarea din arsenalul celor doua state a tuturor rachetelor nucleare cu raza medie si cu raza scurta de actiune. Consecintele acestui act politic sunt teribile! Putem spune, fara a gresi prea mult, ca 1 februarie 2019 este ziua in care a renascut razboiul rece, confruntarea tacuta dintre cele doua mari puteri militare mentinuta sub control mai mult de trei decenii. Masurile si contramasurile imediate luate de cei doi mari dupa 1 februarie confirma pe deplin revenirea in forta a spectrului razboiul rece. Cunoscut si ca Tratatul privind Fortele Nucleare cu Raza Medie de Actiune (INF Treaty), intelegerea dintre SUA si URSS a marcat un moment istoric in procesul de destindere a climatului international de la sfarsitul anilor ’80 si a dat startul eforturilor americano-sovietice, deloc simple, menite sa conduca catre disparitia razboiului rece care, prin cursa nebuneasca a inarmarii, prin amenintarea permanenta cu un cataclism nuclear evitat de mai multe ori in ultima clipa, inspaimantase omenirea timp de trei lungi decenii. Ca sa ilustram beneficiile reale ale INF Treaty ar mai trebui spus ca, la patru ani dupa intrarea sa in vigoare, cele doua superputeri militare distrusesera deja, sub supraveghere reciproca, 2692 de rachete nucleare. Puterea totala a acestora ar fi fost suficienta pentru a distruge de 18 ori, consecutiv, viata pe Terra…
Exista vreun vinovat pentru reinvierea razboiului rece?
Cine este culpabil pentru anularea tratatului care, de bine-de rau, asigurase timp de 32 de ani o oarecare liniste in sufletele populatiei Pamantului? Dl Roberts afirma, cu subiect si predicat, ca numai SUA este responsabila de anularea Tratatului: „Dupa falsa acuzare a Rusiei de violarea Tratatului privind Fortele Nucleare cu Raza Medie de Actiune (INF Treaty), in mod unilateral Washingtonul a repudiat Tratatul” si, P.C. Roberts continua: „La numai doua saptamani dupa ce Washingtonul s-a retras din Tratat, Washingtunul a testat o racheta al carei proces de cercetare si dezvoltare, nu numai amplasarea, erau interzise de Tratat. Daca voi credeti ca Washingtonul a proiectat si a si fabricat o noua racheta in doua saptamani, nu sunteti suficient de inteligenti pentru a citi acest articol. In timp ce Washingtonul acuza Rusia, Washingtonul viola tratatul”.
Ar fi o copilarie sa credem ca Federatia Rusa nu a cunoscut, pana in cele mai mici amanunte, cele de mai sus. Prin urmare, putem fi siguri ca increderea liderilor rusi in promisiunile administratiilor americane, atat cat ea mai exista, a disparut definitiv, concluzioneaza dl Roberts. Si, tot el, adauga: „Desigur ca guvernul rus a inteles ca exista numai doua motive pentru care Washingtonul impinge rachetele pana la frontiera Rusiei: 1. sa dea posibilitatea Washingtonului sa lanseze lanseze primul o lovitura nucleara care sa nu dea Rusiei timp de raspuns, ori 2. sa permita Washingtonului sa ameninte cu un asemenea gen de lovitura, incat sa poata impune Rusiei vointa Washingtonului”.
Intrebari si concluzii care ar trebui sa ne trezeasca pe noi, romanii, din nepasare.
Lasand deoparte contrele dintre cele doua superputeri, firesti pana la un anumit punct, dl Roberts pune cateva intrebari ravasitoare: „Caror scopuri serveste anularea tratatului? De ce tace Congresul? De ce este atata liniste in Europa? De ce tace media din SUA si din Europa? De ce Romania si Polonia autorizeaza aceasta amenintare permitand ca rachete americane sa fie plasate pe teritoriul lor? Unde sunt rezolutiile ONU care sa condamne Romania si Polonia pentru resuscitarea spectrului razboiului nuclear permitand amplasarea rachetelor SUA la granita lor cu Rusia? Este intreaga lume atat de nepasatoare incat consecintele atat de evidente ale acestui act de nebunie sa nu fie intelese?”.
Una dintre concluziile autorului articolului ar trebui sa trezeasca si pe noi, romanii, din amorteala noastra proverbiala. Ar trebui sa ne zguduie mai mult decat a reusit s-o faca recenta afirmatie a presedintelui Frantei privitoare la starea actuala a NATO. Despre ce afirmatie este vorba? Despre aceea din 21 octombrie 2019 cand, intr-un interviu pentru The Economist, Macron a spus ca Alianta in mainile careia, fara nicio masura suplimentara de siguranta si aproape desfiintandu-si propria armata, Romania si-a incredintat existenta, este ca si inexistenta. „NATO este in moarte cerebrala!”, a declarat el. Presedintele Frantei, si nu primarul comunei Cacaletii din Vale, sustinea cu acelasi prilej ca „a sosit timpul ca Europa sa se trezeasca!” pentru ca siguranta sa este in pericol intrucat Alianta din care face parte nu este dispusa sa intervina pentru apararea sa. Intrebat daca, personal, crede in eficienta art. 5 din Tratatul NATO care obliga toate statele din Alianta sa intervina in cazul in care un stat al Aliantei este atacat, el raspundea: „Nu stiu. Dar ce va mai insemna maine articolul cinci?” [2] Am detaliat pentru dumneavoastra acest eveniment pentru ca, desi ne afecteaza in mod hotarator, la Bucuresti, declaratia presedintelui Macron a trecut aproape neobservata. Recent, intrebat ce masuri s-ar impune dupa cele sustinute de Macron, la fel de slugarnic si lipsit de simtul raspunderii ca in toti anii de prezidentiat, presedintele Romaniei a declarat ca nu vede nicio problema. SUA este si va ramane partenerul nostru strategic, iar NATO reprezinta garantia de ne discutat a apararii Romaniei impotriva oricaror amenintari…
Dar, intorcandu-ne la dl Roberts, de ce este atat de important pentru noi ceea ce sustine el? De ce spusele sale ar trebui sa ne scoata din amorteala, sa ne ingrijoreze? Fiindca, fara menajamente, el avertizeaza ca Romania se confrunta azi cu pericolul real al disparitiei sale de pe fata Pamantului: „Rachetele amplasate la frontiera Rusiei, care nu-i permit acesteia un timp de raspuns reprezinta o problema serioasa pentru Rusia. Eu ma astept ca Moscova sa anunte public ca la primul semn privind lansarea unei rachete din Romania sau Polonia, aceste tari sa inceteze imediat sa mai existe. Asta ar trezi poate populatiile Romaniei si Poloniei, determinandu-le sa constientizeze pericolul pe care guvernele lor corupte l-au adus. De ce n-ar fi suficiente Rusiei provocarile romanesti si poloneze pentru a justifica ocuparea preventiva a celor doua tari?”.
Si, parca stiindu-ne proverbiala indolenta, analistul americam insista, punand de asta data degetul pe rana: „Nimeni nu este capabil sa dea vreun ajutor Romaniei si Poloniei, chiar daca cineva ar fi inclinat s-o faca. NATO este o gluma. N-ar rezista nicio singura zi in lupta cu Rusia. Cum ar putea gandi cineva ca Statele Unite ar fi in stare sa se sinucida pentru Romania si Polonia?”.
Iresponsabilitatea „guvernelor idioate si corupte” e hranita cu teancuri de dolari
Credeti ca-i pasa vreunuia dintre guvernanti de avertizarile sosite una dupa alta, inclusiv din SUA? Va inchipuiti ca, in grija lor pentru tara, pe undeva, printre nenumaratele rezolutii ale CSAT, printre preocuparile Parlamentului, printre hotararile nenumarate ale Guvernului, printre planurile de aparare elaborate de Statul Major al Apararii, se afla vreun document care sa materializeze aceste pericole, stiute, simtite de noi toti? Va amagiti ca ar exista cumva vreo strategie care sa evidentieze primejdiile si sa stabileasca modul de prevenire si de reactie dincolo de incerta interventie salvatoare de peste ocean? Daca da, va inselati amarnic. De ce? Pentru ca, fiind determinate in mare parte de inconstienta si de slugarnicia lor, pericolele sesizate si intelese de toata lumea nu pot reprezenta o tema de interes pentru politicienii romani.
Exista si un alt motiv real al nepasarii? Exista! Ni-l arata, din indepartata si insorita Florida, tot P.C. Roberts: „Sunt mici dubiile ca guvernele roman si polonez nu au primit valize pline de bani din partea complexului militar/de securitate al Statelor Unite care doreste contracte de multe miliarde de dolari pentru a produce noi rachete. Aici se vede iresponsabilitatea extrema a tarilor mici. Fara guvernele idioate si corupte ale Romaniei si Poloniei, Washingtonul n-ar fi putut reinvia o amenintare care fusese ingropata acum 31 de ani de Reagan si Gorbaciov”.
Unde a gresit dl. P.C. Roberts
Dl Roberts a scris, fara indoiala, un articol curajos, plin de adevaruri zguduitoare. Imi permit, totusi, sa-i atrag atentia ca a comis o impardonabila greseala. Aceea de a-si intitula lucrarea „The Irresponsability of Small Nations”. In opinia mea, de-ar fi sa respectam ceea ce ne demonstreaza in mod dureros realitatea zilelor de azi, titlul ar fi trebuit sa fie „The Irresponsability of Big Nations”.
De ce a gresit? Fiindca nu micile natiuni sunt acelea care incheie si rup apoi tratate menite sa le apere interesele globaliste fara a le pasa de consecintele dezastuoase pentru comunitatea internationala sau de existenta unor eventuale „victime colaterale”. Nu micile natiuni au fabricat, intr-o cursa cu adevarat iresponsabila, mii si mii de rachetele nucleare capabile sa distruga de sute de ori consecutiv tot ce este viu pe Pamant. Nu micile natiuni pornesc razboaie pustiitoare si nu ele ameninta lumea cu uriasa lor putere militara. Nu micile natiuni au ambitia de a conduce lumea calcand totul in picioare. Nu ele se amesteca, iresponsabil, in viata altora, schimband guverne, impunand embargouri sau fabricand revolutii pustiitoare cu scopul de a intimida, ori de a pedepsi pe cei nesupusi. Nu micile natiuni au mituit cu saci de bani, pe cei neputinciosi si traitori permanent sub spectrul alegerii raului celui mai mic pentru a le permite sa-si plaseze rachetele aducatoare de moarte cat mai aproape de granita inamicului politic – o natiune la fel de mare, la fel de ambitioasa si la fel de iresponsabila. Cu tot respectul, dle Roberts, nu iresponsabilitatea statelor mici ameninta pacea lumii (ci iresponsabilitatea statelor mari – n. red.)!
Nota bene din partea redactiei: Nu micile natiuni vin cu teancurile de dolari sau euro pentru a cumpara, schimba si vinde guvernele altor natiuni, ci invers, marile natiuni, marile puteri si cartelurile finantist-bancare din spatele lor care au fost cumparate la randul lor de catre ele.
[1] https://www.paulcraigroberts.org/2019/08/23/the-irresponsibility-of-small-nations/
[2] https://www.economist.com/europe/2019/11/07/emmanuel-macron-warns-europe-nato-is-becoming-brain-dead
A incheiat aceste cuvinte al dumneavoastra Teodor Palade via teopal.ro.