chirchill, stalin, roosevelt

Tudor Urse - Whiskey și Vodkă, sau cum se negociază o pace postbelică

Publicăm aici nu doar documentul împărţirii celor „două Mari (Marea Britanie şi URSS – a propos, acord secret fără înştiinţarea lui Roosevelt)” ci şi un pasaj important din memoriile lui Churchill cu privire la împărţirea sferelor de influenţă.

Aceste memorii au fost publicate în septembrie 1953. Interesant este că apar la câteva luni după moartea lui Stalin. Oare de ce nu mai devreme? Hmm… lăsăm la interpretarea cititorului.

Printre multe alte pasaje importante cu privire la împărţirea problemei Balcani şi Europa de Est, acest pasaj este cel mai edificator, cititorul înţelegând cinismul şi nepăsarea lui Churchill cu privire la situaţia Polonia – România – Ungaria – Bulgaria. Sunt multe piese de puzzle importante, lăsate deoparte, din păcate, de mulţi istorici legate de problema 23 August, unde ştim bine trădarea „regelui”, însă mai sunt şi alţi actori importanţi care trebuie puşi cap la cap pentru a înţelege în ansamblu jocul de ruletă postbelic. Totul iese la iveală, oricât s-ar ascunde şi distruge un document.

Să lipim piesele. Să vedem:

„… În după-amiaza zilei de 9 octombrie [1944], noi [delagația britanică] am aterizat pe aerodromoul din Moscova, unde am fost primiţi foarte cordial şi cu toate onorurile de către Molotov şi numeroase alte personalităţi ruse […] Prima reuniune importantă a avut loc la Kremlin chiar în aceeaşi seară, la orele 22. Singurii care au asistat au fost Stalin, Molotov, Eden şi cu mine, având ca interpreţi pe comandorul Bârse şi pe Pavlov…

Momentul era favorabil pentru a acţiona, astfel că declarai:

‘Să reglăm afacerile din Balcani. Armatele voastre se afla în România şi Bulgaria. Noi avem interese, misiuni şi agenţi în aceste ţări. Să evităm fricţiunile pe motiv că nu au nici o raţiune. În ceea ce priveşte Marea Britanie şi Rusia, ce-aţi zice de o predominantă a voastră în România de 90%, de o predominantă a noastră de 90% în Grecia şi de egalitate, câte 50%, în Iugoslavia?

În timp ce se traduceau cuvintele mele, am aşternut pe o jumătate de coală de hârtie (scuzaţi scrisul… vodka şi whiskey-ul nu prea se împacă):

servetelul

Adică:

România – Rusia 90% – Alţii 10%

Grecia – Marea Britanie în acord cu SUA 90% – Alţii 10%

Iugoslavia – 50 – 50%

Ungaria – 50 – 50%

Bulgăria – Rusia – 75% – Alţii 25%

Am împins hârtia către Stalin, căruia i se făcuse deja traducerea spuselor mele. El avu un uşor moment de reţinere. Apoi, a luat creionul său albastru, a trasat o linie groasă în semn de aprobare şi ne-a restituit foaia. Totul a fost reglat mai repede decât era nevoie să fi fost scris.

Bineînţeles, noi am studiat chestiunea îndelung şi cu atenţie şi nu ne-am preocupat decât de acorduri valabile pe durata războiului. Toate problemele mai vaste au fost rezervate, de-o parte şi de alta, pentru a ceea ce noi speram să fie o conferinţă de pace după Victorie.

A urmat o lungă tăcere. Hârtia, însemnată cu albastru, rămânea în centrul mesei. Am spus în final:

‘Nu se va găsi oare puţin cinism în faptul că noi am avut ideea de a regla aceste probleme de care depinde soarta a milioane de oameni într-un mod atât de slobod? Să ardem această hârtie’.

‘Nu, păstraţi-o’ – zise Stalin.

L-am anunţat, apoi, că americanii îi vor expune, în linii mari, planul lor de operaţiuni din Pacific pentru 1945, şi aceasta în cursul conversaţiilor noastre viitoare.

Am ridicat, de asemenea, problema Germaniei…”[1]

Cam atât despre documentul cu pricina.

Au studiat problema cu atenţie?

Acorduri valabile doar pe durata războiului?

Asta da tragedie într-un singur act cu vodkă şi whiskey. Nu e de mirare că lui Roosevelt îi căzuse fața când aflase despre asta. Însă era prea târziu petru a mai face ceva. Murise înainte de a opri această înţelegere secretă. Ce a urmat ştim cu toţii…

Vă las pe voi să reflectaţi…

FIAT LUX!

Al vostru,

Urse Morega Tudor Alexandru

Note:

[1]Din istoria secretă a celui de-al Doilea Război Mondial”, Gheorghe Buzatu, Vol I, Editura Științifică și Enciclopedică.