În săptămâna dinaintea începerii vacanței judecătorești, am câștigat și ultimele două procese împotriva conducerii UMF Iași. În total, în instanța civilă, au fost patru. Patru! Cu alte cuvinte, nu a fost vorba de o greșeală la adresa unui angajat, ci de o veritabilă campanie, dusă cu persuasiune și intensitate, împotriva unui salariat care nu a făcut altă greșeală decât de a-și spune părerea sincer – drept garantat de Charta Universitară. Pe rând, instanțele de judecată (au fost trei completuri diferite, după cum au ajuns, aleatoriu, dosarele să fie distribuite) au anulat trei sancțiuni disciplinare și o aberație administrativă:

1. 4775/99/2021 – 31 martie – sancțiune pentru vina de a mă fi prezentat la examenul din vară (încălcând astfel o decizie a CA al UMF, unică în România și pe care am considerat-o discriminatorie) deși nu aveam test, certificat de vaccinare ori restul prostiilor prin care ăștia cu știința combăteau pandemia.

2. 4509/99/2021 – 30 mai – sancțiune pentru vina de a fi „denigrat” (!) universitatea; „denigrarea” era, de fapt, o critică a unei decizii discriminatorii emisă de Consiliul de Administrație, iar exprimarea „denigratorie” era: „În cei 28 de ani, am fost deseori mândru de instituția la care lucrez. Astăzi, îmi este rușine.”

3. 4776/99/2021 – 23 iunie – sancțiune pentru a fi dezvăluit în spațiul public discuțiile din cadrul Comisiei de etică și modul în care m-am apărat (https://www.cotidianul.ro/medicul-razvan…/…).

4. 4315/99/2021 – 23 iunie – interdicția scrisă pe care am primit-o la data de 7 iulie 2021 de a mai interacționa cu studenții, față în față, dar și… on-line – fapt unic în analele jurisprudenței.

După cum mereu v-am promis, nu m-am clintit! Am așteptat senin deciziile justiției și am știut că asemenea bătaie de joc la adresa unui cadru didactic cu vechime de 29 de ani este inacceptabilă. Acum, că lucrurile s-au clarificat și din punct de vedere juridic, am datoria de a prezenta amplu, în amănunt, publicului, porcăriile la care s-au dedat Rectorul instituției și cei care, de frică sau din alte lipsuri, au participat la martelarea unui coleg. Pentru ca așa ceva să nu se mai întâmple. Pentru ca alții, care au pățit lucruri similare (cu ocazia întâmpinărilor din cadrul acestor patru procese, am aflat alte porcării ale conducerii, pe care le voi analiza punct cu punct în perioada următoare), dar nu au avut mijloacele necesare pentru a protesta, să vadă că se poate! Și nimeni, vreodată, ajuns într-o funcție efemeră, să nu se mai trezească latifundiar pe moșia statului! Am timp toată vara să vi-i prezint pe mititei în toată splendoarea. Că doar știau cu cine se pun!

N-aș vrea să credeți că în această luptă am fost singur. Pentru că aveau încredere în mine și în felul în care îmi argumentam ideile, avocații celei mai mari casei de avocatură din țară – Tuca Zbarcea & Asociatii – m-au reprezentat pro bono (acesta este motivul pentru care, la fiecare decizie a instanțelor, găsiți că admite în parte contestația mea, partea neadmisă fiind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată: NU au existat cheltuieli de judecată!).

Deși în fața judecătorilor apăream mereu eu (să vadă și ei cum arată un denigrator care instituie un climat de intimidare și hărțuire asupra colegilor) toate actele, întâmpinările, notele scrise, interpretările juridice au fost opera acestor avocați admirabili. Fără profesionalismul lor, fără logica argumentației și referirile de tip enciclopedic la jurisprudență, probabil nu aș fi reușit.