mihai eminescu, ziua lui eminescu, romania, societatea, statul, basarabia

Mihai Eminescu - Ilegitimitatea istorică a pretenţiilor evreieşti

Cine ştie cât de departe suntem de-a urî pe evrei – şi aceasta o poate pricepe orice om cu privirea clară – acela va vedea că în toate măsurile noastre restrictive numai dreapta judecată şi instinctul de conservare au jucat singure rolul principal […].

Pericolul nu este în împrejurarea că evreii ar acapara toată proprietatea, ci într-aceea că ei nu sunt – nu pot fi români, precum în genere nu sunt nici pot fi germani, englezi , franţuji, italiani. De ce să ne înşelăm de bună voie, arătând că înlăuntrul altor naţii ei a ajuns la cutare sau cutare grad de cultură? Nu vedem azi că simţământul de rasă e mai puternic în ei decât patriotismul, decât iubirea pentru naţia în mijlocul căria trăiesc? 

Nu-i vedem formând prin „alianţa izraelită” o internaţională curat ebraică, după a noastră părere mai periculoasă, pentru că mai mincinoasă, decât cea a lucrătorilor sau aceea a iezuiţilor? […].

Dar ce reprezintă „alianţa izraelită” cu filiale [le] ei din America, Anglia, Austro-Ungaria, Franţa, Italia, România? Se pretinde că, fiind evreii pretutindene oprimaţi, această alianţă are de scop să-i scape de opresiune […]. 

Punând o dată mâna pe presa europeană, care în genere nu mai are de ţintă luminarea, ci escitarea urelor între clase şi popoare, uşor li-e să spună orice minciună patentă. Publicul cafenelelor, blazat de ipercultura europeană şi setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere în citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecând în România. Evreii fac din jurnalistica europeană ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la noi – otravă […]. Evreul care redigează „Pester-Lloyd” şi sumuţă pe maghiari contra germanilor şi a celorlalte naţionalităţi este acelaş care prin „Neue freie Presse” sumuţă pe germani contra maghiarilor. În toate ţările ţin cu cel tare, niciodată cu cel apăsat, şi se unesc cu acela întru traficarea şi esploatarea puterilor pozitive ale poporului […].

Să vedem ce grozav de oprimaţi sunt la noi.

Comerţ şi capitalii în mânile lor, proprietatea fonciară urbană în cea mai mare parte în mâinile lor, arenzile de moşii în Moldova item, pe sub mână tot debitul tutunului şi a băuturilor spirtoase, negoţ de import şi export, c-un cuvânt toate arteriile vieţii economice cari se bazează pe speculă. În ce consistă grozava opresiune de care se plâng? Şi, dacă se plâng, de ce nu aleg alte terenuri decât România, alte ţări unde sunt egali în toate cu cetăţenii statului? De ce nu Austria, Franţa, Germania ş.a.?  De ce? Pentru că nu există opresiune, pentru că nu există persecuţie, iar drepturile cîte nu le au, nici nu le merită.

Ei singuri, cu totul deosebiţi şi având tendenţe deosebite de popor, vorbind în familii limba germană, abonaţi la ziare duşmane nouă şi hrănind împotriva noastră un spirit duşmănesc şi cuceritor, ei singuri nu compensează întru nimic munca poporului care-i susţine. Apoi sunt totdeauna o armă a străinilor în contra noastră. Până şi ungarii – care numa-n gropi nu dau de cuminţi – îşi închipuiau într-un rând o stăpânire a Moldovei prin evrei şi ceangăi, pentru că ştiau că evreul s-ar asocia cu orişicine împrotiva poporului românesc. 

Şi astăzi, când poate existenţa noastră e în joc, când ni se dispută drepturi seculare, emanate din capitulaţiile luminaţilor Domni ai acestor ţări, tot ei şi prin uneltirea „alianţilor” ni îngreuiază poziţia, trecând peste capetele noastre, cerând drepturi de la străini, de la duşmanii noştri chiar.

Ştiu d-nealor ce i-ar aştepta în Germania pentr-o asemenea faptă, pentru gravura din „Monde illustré”, pentru articolul mincinos din „Pesther-Lloyd”, pentru apelările la străini în trebile interne ale ţării? Munca silnică sau închisoarea […]. 

Ni pare rău de acei puţini evrei cari, prin valoarea lor personală, merită a forma o escepţie, dar restul…? Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român? Ei au luptat cu turcii, tatarii, polonii şi ungurii? Lor li-au pus turcii, când au înfrânt tractatele vechi, capul în poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei ţări, s-au dizgropat din învăluirile trecutului această limbă? Prin unul din ei şi-au câştigat neamul românesc un loc la soare? […].

Restricţiuni juridice au existat pentru ei totdeauna, dar nu din cauza religiei. Ştefan-Vodă cel Mare întăreşte câtorva evrei, veniţi din Polonia, libertatea confesiei, dreptul de a-şi clădi sinagoge, un drept pe care turcii, aşa-numiţii noştri suverani, cari de pe la 1560 au început să ne calce tractatele, nu l-au avut niciodată, deşi confesia mozaică e pentru spiritul ascetic şi îngăduitor al religiei creştine tot atât de străină ca şi cea mahometană. Afară de aceea aveau dreptul liberei negustorii cu manufacturi străine – dar aicea se mărginea totul şi aşa ar fi trebuit să rămâie. Meseriaşi şi proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie şi era strâns legată cu contribuţia de sânge, la care nimeni nu i-a poftit, nimene, nicicând, şi de la care, chiar când îi pofteşti, ştiu a se sustrage, făcându-se sudiţi austrieceşti, deşi sânt născuţi în România din supuşi ruseşti şi n-au văzut Austria cu ochii. 

C-un cuvânt, evreul nu merită drepturi nicăiri în Europa, pentru că nu munceşte; iar traficul şi scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este muncă, şi aproape numai într-aceasta conzistă a evreului […]. El reprezintă concurenţa nesănătoasă a muncii rele, superficiale, cu munca dreaptă şi temeinică.

Adăogim din nou că ni pare rău de acei relativ puţini, chiar dacă s-ar compune din 2-3.000, cari s-au identificat cu această ţară […], dar fiecare poate pricepe că, într-o armie străină care se apropie de noi, nimeni nu va căuta să deosebească pe puţinii amici, ce i-ar putea avea în acea armie. Şi evreii sunt o armie economică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu. 

CURIERUL DE IAŞI, 9 ianuarie 1877

ucraina, amnesty international

Dan Diaconu - E oficial: Amnesty International declară că ucrainenii sunt criminali de război!

Treptat cad măştile perverse utilizate de armata Ucrainei sub protecţia discreţionară a stăpânilor săi anglo-americani. Cu surprindere am constatat că la concluzia din titlu nu a ajuns vreo organizaţie suspectă, ci tocmai Amnesty International. Sunt surprins să constat că organizaţia reia în raportul său multe dintre acuzele pe care le-am documentat de atâta vreme, acuze despre care detractorii mei spuneau că sunt simple invenţii. NU! Iată că acum se dovedeşte unde sunt adevăraţii criminali.

„Am documentat un model de operate al forțelor ucrainene care pune în pericol civilii și încalcă legile războiului atunci când aceștia operează în zone populate. A fi într-o poziție defensivă nu scutește armata ucraineană de a respecta dreptul internațional umanitar” a declarat Agnès Callamard, secretarul general al Amnesty International.

Principalele elemente evidenţiate în raportul Amnesty sunt:

1. Lansarea de atacuri din zonele civile

„Supraviețuitorii și martorii atacurilor rusești din regiunile Donbas, Harkov și Mykolaiv le-au spus cercetătorilor Amnesty International că armata ucraineană a operat în apropierea caselor lor în timpul atacurilor, expunând zonele la represaliile din partea forțelor ruse. Cercetătorii Amnesty International au fost martori la astfel de comportamente în numeroase locații.

2. Amplasarea de baze militare în spitale

„Cercetătorii Amnesty International au văzut forțele ucrainene folosind spitalele ca baze militare de facto în cinci locații. În două orașe, zeci de soldați se odihneauși mâncau în spitale. Într-un alt oraș, soldații trăgeau din apropierea spitalului. Un atac aerian rusesc din 28 aprilie a rănit doi angajați dintr-un laborator medical dintr-o suburbie a orașului Harkov, după ce forțele ucrainene au înființat o bază în complex. Utilizarea spitalelor în scopuri militare este o încălcare clară a dreptului internațional umanitar”.

3. Amplasarea de baze militare în şcoli

„Armata ucraineană a înființat în mod obișnuit baze în școli din orașe și sate din Donbas și din zona Mykolaiv. Școlile au fost temporar închise de la începutul conflictului, dar în majoritatea cazurilor clădirile au fost situate în apropiere de cartiere civile populate. În 22 din 29 de școli vizitate, cercetătorii Amnesty International fie au găsit soldați care foloseau incinta, fie au găsit dovezi ale activității militare curente sau anterioare – inclusiv prezența de muniții aruncate, pachete cu rații ale armatei și vehicule militare. Forțele ruse au lovit multe dintre școlile folosite de forțele ucrainene. În cel puțin trei orașe, după bombardarea școlilor de către Rusia, soldații ucraineni s-au mutat în alte școli din apropiere, expunând cartierele din jur riscul unor atacuri similare.

Într-un oraș de la est de Odesa, Amnesty International a asistat la un tipar utilizat masiv de soldații armatei ucrainene, care folosesc zone civile pentru cazare sau ca zone de așteptare, inclusiv așezând vehicule blindate sub copaci în cartiere rezidențiale și folosind două școli situate în zone rezidențiale dens populate. Loviturile rusești în apropierea școlilor au ucis și rănit mai mulți civili între aprilie și sfârșitul lunii iunie, inclusiv un copil și o femeie în vârstă, uciși într-un atac cu rachetă asupra casei lor, pe 28 iunie.”

Desigur, ca să dea dovadă de „imparţialitate”, Amnesty acuză în raport şi armata rusă de „atacuri nediscriminatorii care ucid sau rănesc civilii” şi care nu sunt justificate de tactica armatei ucrainene de a utiliza populaţia civilă ca scut uman. Totuşi, mă întreb, ce-ai putea face în caz de război în condiţiile în care eşti atacat puternic dintr-o zonă civilă?

Contrar opiniei multora care pot considera acest raport ca fiind dur, eu unul îl consider mai degrabă o acoperire a multor crime de război jenante comise fără nicio perdea de armata coordonată de regimul terorist de la Kiev. Dacă mai ţineţi minte, încă din primele momente ale războiului, deviantul Arestovici spunea că în acest război Ucraina are dreptul să se sustragă prevederilor „Convenţiei de la Geneva”. Ulterior, dându-şi seama că treaba e groasă, a revenit cu declaraţii ceva mai nuanţate.

Este cât se poate de clar că dovezile sunt atât de devastatoare încât nu s-a mai putut pune batista pe ţambal. Oricum raportul e unul cât se poate de blând faţă de nenorocirile făcute de brutele din armata Ucrainei. Vă amintesc doar nebunia cu auto-bombardarea teatrului din Mariupol sau de înscenarea îngrozitoare de la Bucea. De asemenea, de dată recentă este bombardarea cu bună ştiinţă a locului de detenţie în care se aflau soldaţii din Batalionul Azov capturaţi de către ruşi. Cum e posibil să-ţi condamni la moarte proprii soldaţi într-un mod atât de pervers? Desigur Amnesty tace întrucât şi aşa a creat o adevărată nebunie.

Treptat însă, întreaga butaforie a „imaculatei armate a Ucrainei” începe să cadă. Propaganda acesteia, creaţie a forţelor speciale engleze, nu mai are forţa de la început. Falsa percepţie oferită de aceasta este contrazisă nu doar de ştirile necenzurate care vin de acolo, dar şi de comportamentul aşa-zişilor refugiaţi care-au exasperat ţările gazdă. Sunt cunoscute incidentele din Bulgaria în care refugiaţii au devastat hotelurile în care erau găzduiţi sau incidentele din Polonia şi Muntenegru. În timp ce oficialităţile forţează populaţia locală să suporte taxe mărite şi alte belele pentru susţinerea refugiaţilor, aceştia se remarcă printr-un comportament sfidător şi, de multe ori, de-a dreptul infracțional.

Ceea ce vă va surprinde însă va fi modul în care Londra şi Washingtonul îşi vor lua mâna de pe ucraineni. Veţi constata atunci cu câtă uşurinţă vor întoarce portofelul şi se vor situa fără ruşine în loja acuzării. Iar proştii, cu toate că din nou se vor vedea prostiţi, vor continua să creadă cu tărie că sunt „de partea binelui”. Veţi vedea că aşa va fi!

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.