cooperativa

Dan Diaconu - Ticălosul plan ascuns din spatele majorării prețurilor la utilități

Sunt mulți cei care cred că tot tăvălugul creșterilor de prețuri la utilități are legătură cu vreun fenomen de neevitat. E fals! De fapt totul e premeditat. E o ticăloșie fără margini care, pentru noi, ar fi putut fi ușurată. Dacă vreți să înțelegeți priviți peste gard, în Ungaria, unde isteria aceasta nu-i deloc cunoscută. Să vă mai amintesc că Ungaria nu are nici fir de gaz sau de petrol în țară? Nu vă mai spun. Dar vă rog să acordați atenție faptului ticălos în care televiziunile, în goana după senzațional, au fluturat o factură a singurei companii de distribuție în care statul mai are acțiuni. Interesant!

Așadar, de ce cresc prețurile la modul dement? Pentru că e normal s-o facă! Încă de anul trecut vă avertizam că, în urma liberalizării forțate diktată de PNL-USR – vom avea de-a face cu o creștere de 70% a prețului la gaz. În ciuda faptului că mă înjurau toți… n-am nimerit-o! Adică, privind prin prisma prețurilor de azi, ar fi fost chiar bine dacă aș fi nimerit-o! Când făceam prognoza, prețul pe MWh era de 126 lei. Acum este de peste 300 lei, adică o creștere de peste 250%!!! Ce mă mai îmjurau nenicii că sunt un dobitoc, că n-am habar de nimic și alte și alte clișee. Luați realitatea pe pâine!

Nu știu, v-au mai vorbit peneliștii și uSeReIștii despre „dreptul românului de a plăti facturi mici la gaze”? Asta era propaganda când „m*** Dragnea” plafona prețul la gaze. Și, ca să fie treaba treabă, vă voi mai spune o șmecherie: în momentul în care România a decis că trebuie să se raporteze la prețul gazului de pe bursa din Viena a mai cedat o halcă din suveranitate. Ar fi interesant de înțeles către cine a cedat această suveranitate. Către UE-Austria vor sări în sus „premianții”. Aiurea. Ce gaz – în afară de al nostru – are Austria? Aveți idee? Vă spun eu: gazul suveranului său, adică al Rusiei. Știu, am eu gura spurcată! Dar secera și ciocanul stau destul de vizibil pe stema Austriei.

Dar totuși, până la urmă, de ce e proastă raportarea la prețul de la Viena? Simplu: pentru că bursa de-acolo e manipulată de Gazprom. E simplu să manipulezi o bursă atunci când numai tu ai produsul tranzacționat pe acea bursă. Simplu, nu-i așa? În hulita Ordonanță 113 se prevedea ca o cantitate importantă din gazul extras din România să se vândă printr-o bursă românească. Evident că asta nu le-a convenit mafioților, cu toate că nu are absolut nimic anticoncurențial în ea. Motivul e simplu: nu se dorea existența unei burse la București deoarece aici gazul românesc ar fi avut o poziție privilegiată, iar prețurile ar fi fost sensibil mai mici decât la Viena. Probabil veți spune că așa cum face jocul la Viena, Gazprom ar fi venit și la București. Puțin probabil din cel puțin două motive: în primul rând piața de la București n-ar fi fost una atât de mare încât Gazprom să mai consume suplimentar resurse și-n al doilea rând, fiind vorba în cazul lor de un produs extracomunitar, la București s-ar fi putut juca altfel „la ofsaid”. De aceea nu s-a dorit dezvoltarea unei burse locale. Mafia trebuia lăsată să vândă cât mai scump, iar trădătorii PNL-USR i-au lăsat să-și facă damblaua.

Chestiunea însă nu e una de corupție clasică economico-politică, ci are o bătaie mult mai lungă. În fapt atacul care se va da fățiș va fi cel la proprietatea individuală. Expunerea românilor la facturi exagerate la utilități este doar primul pas. Cel de-al doilea va fi creșterea impozitelor. Este inevitabilă în condițiile în care gradul de îndatorare al țării este deja la un nivel nesustenabil în relație cu actuala arhitectură economică a României. Va fi nevoie de bani, astfel încât se va umbla la taxele pe proprietate. Și, ca să vă atenționez încă de pe-acum, se va umbla inclusiv la taxele pe moștenire (inexistente acum) care ar putea ajunge, într-o primă fază la 35-40% din valoarea moștenirii (nu vă speriați, sunt țări în care taxa e de 90%!).

În condițiile în care oamenii nu vor mai face față cu prețurile, legea consumatorului vulnerabil va fi dată doar pentru cei care nu dețin proprietăți! Va fi vorba de o adăugire la actuala lege, astfel încât să-i facă pe oameni să-și vândă proprietățile pentru a sta în chirie. Este una dintre cele mai mari ticăloșii. punându-se la cale, o nouă naționalizare, făcută de data aceasta prin tehnici soft. În cazul în care nu mă credeți, urmăriți postările (încă) publice ale ciudatei ăleia a lui Cioloș, Oana Bogdan. Veți vedea cum vorbește despre proprietatea imobiliară ca de necuratul, căutând tot felul de sintagme pentru eliminarea proprietății (ultima un fel de CAP pentru locatari!). Iată așadar planul pe termen lung.

Nu ne rămân decât întrebările clasice: vor fi facturile mai mari? Da! Vor fi atât de mari încât nici cei cu salarii medii nu și le vor permite? Da! Există ieșire din asta? Din păcate, nu! Cu un popor atât de delăsător ca al nostru, capabil mai degrabă să-i ucidă pe cei care-i vor binele decât să-și asume un gest radical, nu e absolut nimic de făcut. Suntem picați în capcană. Soluția? Probabil întoarcerea la bordei. Nu-i o glumă!

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

evul mediu crestin

Ioan Ianolide - Pe ruinele Imperiului Roman s-a construit evul mediu creștin

Pe ruinele Imperiului Roman s-a construit, în condiţii istorice precare, evul mediu creştin. Nu numai popoarele Imperiului Roman au fost încreştinate, ci toate popoarele barbare europene, sau care au migrat atunci în Europa. Această operă este impresionantă şi dovedeşte vigoarea creştinismului medieval. A rămas însă deschisă problema trecerii de la încreştinarea formală la încreştinarea în conţinut, şi ea a durat secole şi milenii.

Împotriva tuturor celor ce au discreditat evul mediu, el este evul celui mai înalt echilibru spiritual la care a ajuns vreodată omenirea. Acest echilibru venea din sacralitatea ce umplea lumea de atunci atât în inimi, cât şi în societate. Virtuţile lumii medievale depăşesc tot ce a fost virtute în istorie. Armonia socială a atins atunci forme de frăţietate patriarhală. Viaţa se trăia atunci în Duhul Sfânt, de la conducători până la conduşi. Sufletele erau deschise sfinţeniei. Cerurile atingeau pământul. Biserica exercita o înrâurire (influență) de pace, bucurie şi dreaptă măsură. Niciodată nu s-a realizat o justiţie mai corectă ca atunci. În acelaşi timp s-au făcut cercetări filozofice şi ştiinţifice ce rămân un exemplu de urmat de-a pururi, căci priveau lumea ca o unitate armonioasă şi cu sens mântuitor. Duhul guverna materia, în scopul desăvârşirii umane. Ţinta lumii era transcendentală, de aceea oamenii aveau robusteţe sufletească şi vigoare trupească, căci până-n clipa morţii ştiau pentru ce trăiesc şi trăiau pentru mântuirea lor de acum şi din veşnicie.

Eterogenitatea de atunci a Europei a stat însă împotriva unităţii ei: Sfântul Benedict a încreştinat Apusul, iar Sfântul Metodiu – Răsăritul, slavii dezvoltând o cultură creştină specifică. Şi când evul mediu îşi atingea apogeul, începea şi descompunerea lui, care se aproximează la căderea Constantinopolului.

Nu se epuizase spiritualitatea medievală, ci instituţiile ei nu mai aveau oamenii cu forţa interioară ce le crease. Se tocise ceva în forme şi moravuri. N-au fost capabili să spargă formele vechi, încât oameni noi să creeze forme noi istorice, şi aşa se explică apusul evului mediu. Căci secretul perpetuării istorice este spiritualitatea creatoare. Sunt false acuzaţiile de obscurantism, tiranie, robie, iezuitism, crime inchizitoriale – ele au fost accidente, şi nu coordonate caracteristice ale evului mediu. E posibil ca unii să fi exagerat teocentrismul, dar adevărul este că antropocentrismul care a urmat în Renaştere a degradat omul până la omogenizarea lui în mecanismul universal. Ori, numai viziunea teocratică desluşeşte omului măreţia sa imperială în lume. Omul ca centru al lui însuşi şi al lumii este duşman omului şi lumii. Între teocentrism şi antropocentrism se află teandria, comuniunea dintre Dumnezeu şi om. Concentrarea în Dumnezeu nu desfiinţează personalitatea umană, ci o potenţează, pe când omul singur se descompune în haos.

Nici evul mediu nu trebuie idealizat, căci nu a fost o lume fără erori, ci a fost o lume a năzuinţelor perfectibile, constituindu-se ca stadiu istoric de desăvârşire.

Extras din Deținutul Profet – Ioan Ianolide.