adaptare, inadaptare

Adela Toplean - Schizofrenia adaptării extreme și virtutea inadaptării

Oricine a observat în jurul său oameni adecvați realității, oameni înzestrați cu o așa-numită „suplețe psihică”. Aceștia pare că își duc viața în acord cu prioritățile lor, dar și că reușesc să coopereze cu ceilalți pe criterii adecvate social și totuși personale; și că iau, în plus, ce le trebuie din trecut și aduc în prezent (pe care reușesc să îl trăiască plenar). Pare că sunt inalienabili.

Psihiatrul de origine italiană Silvano Arieti – un cercetător (dar și un practician) cu o influență asupra psihiatriei nord-americane întinsă pe decenii – arăta în monumentala sa „Interpretation of Schizophrenia” că pericolele exterioare, dificultățile de tot felul cu care se confruntă colectivitățile – războaie, dezastre, pandemii, chiar drame personale, accidente, sărăcie lucie, divorțuri tragice sau boli incurabile – NU conduc ele însele la acea anxietate destructurantă care desființează Eul și favorizează schizofrenia.

Silvano Arieti Interpretation of Schizophrenia

Silvano Arieti – Interpretation of Schizophrenia

NU calamitățile care apar peste noapte și, de fapt, nu problemele obiective – oricât de mari – ne dau brânci în hăul dezordinii psihotice, ci un PERICOL CRONIC. Nu o frică imediată, palpabilă, ci un pericol INFILTRANT. Să zicem un mediu familial subminant care împiedică – discret și constant – formarea unei concepții unitare a copilului despre el însuși.

Ce ar trebui să reținem de aici e că NU se pune problema unei codeterminări simpliste între pericolele exterioare, starea proastă societății și prăbușirea psihică a individului, fiindcă anumite structuri de personalitate – să zicem cei lipsiți de robustețe psihică – depind MAI DIRECT și într-o MAI MARE măsură de zbuciumul lumii.

Deficitul de autonomie individuală are, așadar, cauze preponderent biografice, însă e întărit și adâncit de o stare proastă a societății care le exacerbează și, dacă ne referim la vremuri recente, chiar le pune în valoare fragilitatea.

Se poate spune, atunci, că și o dezordinea socială prelungită, infiltrată – și ea – în toate planurile vieții, subminează autonomia și capacitatea indivizilor de a acționa și reacționa adecvat și eficient. În literatura de specialitate se face distincția între anomia acută și anomia cronică. Mi se pare evident că aceasta din urmă se încadrează la „pericole cronice”, destructurante.

Ar trebui, de asemenea, să știm că multe dintre atributele personalității schizoide se regăsesc, într-o cheie mai joasă, la oameni funcționali.

Oamenilor mai puțin robuști psihologic nu le e ușor să ia decizii autonome. Interesant e că motivele lor sunt exact motivele pe care Arieti le regăsește la cei predispuși schizofreniei: teama de a nu crea reacții emoționale negative în ceilalți, creșterea anxietății în fața oricărui contact interpersonal, dificultatea menținerii contactului vizual etc.

Fix aceștia sunt oamenii care DEPIND DIRECT de trepidațiile mediului înconjurător, de ceea ce le propune – nu neapărat impune – societatea. Ei reproduc, chiar fără să vrea, ticurile și hopurile vremii. Mai mult, PERCEPȚIA acestora asupra societății și asupra semenilor lor este EA ÎNSĂȘI dependentă de criteriile vremii. Ei cred EXACT ceea ce „se așteaptă” ceilalți să creadă. Vedem deci că nu vorbim aici de inadaptare, ci DE O FORMĂ EXTREMĂ DE ADAPTARE, de o caricatură a conformismului și a normalității care e, de fapt, profund disfuncțională. Căci una e adaptarea și alta e adecvarea.

Adaptații la societatea de azi sunt și cei mai disfuncționali.

Hiperfidelii contextului sunt cei care îi cad, cu prima ocazie, victime.

A consemnat pentru dumneavoastră Adela Toplean via Bucovina Profundă.

taranul roman

George Rizescu - Țăranul român, lui nu i-a dat nimeni nimic niciodată!

S-au schimbat sisteme politice, s-au schimbat guvernări de tot felul, s-au îmbogățit mereu și mereu numai cei ce n-au dat niciodată cu SAPA!

Lui, Țăranului român, locuitorului primordial al acestor pământuri, luptătorul din prima linie cu tot felul de dușmani veniți de aiurea, păstrătorul unității Neamului și mereu „Eroul fără mormânt”, nimeni, niciodată nu i-a oferit un ajutor, pe El, nimeni nu l-a întrebat cum ară țarina, cum seamănă grâul, cum macină făina, cum face pâinea noastră cea de toate zilele… Mereu lovit de politicile strâmbe ale tuturor guvernărilor de după Revoluție, Țăranul român a oftat, ca de obicei, și-a făcut Cruce, l-a rugat pe bunul Dumnezeu să-l țină sănătos și a continuat să se lupte pentru bucata lui de pâine, coșul lui de mere, ulcica lui de vin, adică, s-a luptat pentru supraviețuire…

Cu produsele muncii lui așezate în poala șorțului, cu câteva verze în laturile căruții, cu treizeci de pepeni și două găini jumulite înainte să se ridice soarele pe cer, Țăranul român se mai ducea din când în când, în târgul din sat, în târgul din orașul apropiat, în piața din orașele mai mari, piață ocupată mai mereu, la tarabe, de tot felul de bișnițari și încerca și el, amărâtul-amărâților, să-și obțină câțiva lei pentru plata mult prea scumpei rețete medicale pe care n-ar putea altfel să și-o cumpere… Așa a fost mereu, așa este și azi, așa va fi și mâine…

Actualul Guvern liberal s-a gândit să-i mai dea bietului țăran un fel de măciucă în cap! Începând de luni, țăranul român nu mai are dreptul să meargă la piață cu produsele lui, din curtea lui, din munca lui, din sudoarea sufletului lui… Gata, s-a terminat, să stea acasă țăranul român, că marfă se găsește din belșug în uriașele supermarketuri venite din nordul Europei…

Dragul meu Țăran, fratele meu dintotdeauna, tatăl meu cel vrednic și viteaz, cât îi mai rabzi?

De mii de ani, moartea Ta în cel mai crunt anonimat a stat și continuă să stea la temelia existenței acestui Neam și acestei Țări! Fără Tine, dragul meu Țăran, România nu există!

Ai fost, ești și vei fi mereu temelia existenței noastre!

Tu ești temelia curatei noastre credințe strămoșești, Tu și numai Tu dai mărturie lumii că aici este o ȚARĂ și un NEAM !

Domnilor guvernanți, de ce vă bateți joc de Țăranul român? De ce-l umiliți cum nimeni până azi nu l-a mai umilit?

Este singurul cetățean cinstit al acestei Țări, singurul care n-a furat nimic de la nimeni, n-a asuprit pe nimeni, nu s-a îmbogățit niciodată… Tot el este cel mai credincios soldat al Neamului și al Țării, așa cum a fost mereu… Moșii și strămoșii Țăranului român își dorm somnul de veci în cele mai sărace Cimitire…

Pe spatele acestui Mucenic, s-a construit România, din sufletul lui s-a născut Neamul românesc!

Domnule Președinte, domnule Prim-ministru, distinși parlamentari, faceți ceva, reveniți la sentimente mai bune, lăsați Țăranul român să respire! Fără respirația lui curată, murim toți…

A consemnat pentru dumneavoastră George Rizescu.