LECȚIA DE ISTORIE - 7 martie: Alegerea lui Iancu de Hunedoara ca voievod al Transilvaniei
La data de 7 martie 1441, Iancu de Hunedoara, personalitate de seamă a istoriei românilor din veacul al XV-lea, devine voievod al Transilvaniei.
Trebuie amintit că Iancu de Hunedoara cunoscut şi ca Ioan de Hunedoara sau Ioan Corvin a fost mai întâi ban al Severinului, apoi Comite de Timișoara, iar din 1441 voievod al Transilvaniei, dar și guvernator al regatului Ungariei între 1446-1453 și căpitan suprem al Ungariei şi al Transilvaniei între 1453-1456.
Iancu de Hunedoara s-a născut în jurul anului 1407, tatăl său fiind un cneaz român din Țara Hațegului, pe nume Voicu, ce a fost înnobilat de către regele Ungariei cu domeniul și castelul de la Hunedoara, drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii.
Iancu a urmat cariera militară a tatălui său și după ce a fost doi ani în slujba ducelui de Milano și și-a însușit cele mai noi elemente de tactică şi strategie militară, a fost luat de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, în serviciul său datorită calităților sale de foarte bun comandant de oști.
După moartea lui Sigismund de Luxemburg în 1437, a intrat în slujba noului rege Albert de Austria, care l-a numit pe Iancu, ban al Severinului. După instalarea sa în funcția de ban al Severinului, Iancu se va preocupa intens de întărirea cetăților Severin, Orșova şi Mehadia conștient fiind că turcii ocupau poziții tot mai avansate la Dunăre şi amenințau cu cucerirea cetatea Belgradului.
După moartea regelui Ungariei în 1439, Iancu de Hunedoara facilitează instalarea pe tronul Ungariei a regelui polonez Vladislav al III-lea Jagello, care îl numește pe Iancu voievod al Transilvaniei ca răsplată pentru serviciile aduse.
Odată cu preluarea funcției de voievod al Transilvaniei, Iancu începe a reorganiza şi a pregăti țara în fața pericolului reprezentat de armata turcească, armată pe care o învinge la Semendria în apropiere de Belgrad în septembrie 1441.
În primăvara anului 1442 turcii întreprind o campanie împotriva Transilvaniei și aproximativ 12.000 oameni au trecut pe la Turnu Roșu, apoi pe valea Mureșului şi s-au îndreptat către Alba Iulia. Bătălia dintre Iancu de Hunedoara și trupele turcești are loc la 18 martie la Sântimbru şi s-a terminat cu victoria lui Iancu de Hunedoara. Acest succes avut drept urmare o reacție şi mai mare din partea turcilor care intră în Țara Românească cu o armată de circa 80.000 de oameni, cu gândul de a ataca şi de a supune Transilvania. Iancu nu așteaptă ca aceștia să se organizeze, iar în septembrie 1442 trece munţii şi atacă pe turci pe valea Ialomiței, pe care îi învinge, apoi trece Dunărea şi atacă cetatea otomană de la Vidin şi se reîntoarce victorios prin Serbia.
Victoria lui Iancu de pe râul Ialomița, precum si cea de la Vidin, a provocat o reacție de admirație în toată Europa, iar la apelul Papei, principii europenii pornesc o puternică ofensivă diplomatică pentru un război mai mare împotriva turcilor, cu scopul de a-i scoate definitiv din Europa.
Țări precum Serbia și Ungaria sunt cele mai mari susținătoare ale campaniei antiotomane, astfel că se decide organizarea unei campanii antiotomane în Balcani sub conducerea regelui Vladislav al Ungariei, rege care cu ajutorul substanțial a lui Iancu de Hunedoara, obține o importantă victorie în luna a decembrie a anului 1443.
În urma entuziasmului provocat de succesul campaniei din 1443, deja în luna aprilie 1444 în Dieta ungară se propune organizarea unei noi campanii antiotomane şi se hotărăște atacarea otomanilor, fără a mai aștepta participarea celorlalţi principi creștini. Astfel, la Varna regele Vladislav va lansa un atac împotriva turcilor fără să-l aștepte pe Iancu de Hunedoara și forțele sale, iar în urma bătăliei regele Vladislav al III-lea avea să fie învins si ucis pe câmpul de luptă.
În ceea ce privește pe Iancu de Hunedoara trebuie amintit că în februarie 1446 Dieta Ungariei l-a ales pe Iancu regent al Ungariei, iar în 1448 Papa Nicolae al V-lea i-a acordat lui Iancu titlul de „Prinț al Creștinătății”.
În anul 1456 sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, și-a îndreptat atenția asupra cetății Belgradului, organizând o campanie de cucerire a acestui important punct strategic ce ducea spre centrul continentului european. Cu toate pregătirile pe care le-a făcut Mahomed al II-lea și în ciuda uriașei armate de care dispunea acesta, Belgradul nu a fost cucerit, deoarece a fost apărat de Iancu, care și-a demonstrat din nou calitățile de bun conducător militar obținând o răsunătoare victorie la data de 22 iulie 1456.
Dar, peste numai câteva săptămâni de la victoria de la Belgrad, la data de 11 august, Iancu de Hunedoara va muri în urma izbucnirii unei epidemii de ciumă, în tabăra sa de la Zemun. El va fi înmormântat în catedrala catolică de la Alba-Iulia, iar pe piatra lui de mormânt va fi scris: „s-a stins lumina lumii”, aceste cuvinte demonstrând faptul că Europa și lumea creștină au pierdut atunci pe unul dintre cei mai importanți luptători ai săi.
A consemnat pentru dumneavoastră Lecția de Istorie.
