16 mai 1812, anexarea basarabiei, imperiul tarist

LECȚIA DE ISTORIE - 16 mai 1812: Anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist

La data de 16 mai 1812 s-a semnat la București Tratatul de Pace dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman, după încheierea războiului ruso-turc din 1806-1812, iar după semnarea acestui tratat, Basarabia va intra în componența Imperiului Țarist.

După izbucnirea războiului în anul 1806, țarul Alexandru I ordonat trupelor sale să traverseze Nistrul și să ocupe Țările Române, iar dacă la început Rusia a declarat nu avea „nici cea mai mică intenție să cucerească ceva din teritoriul țărilor romanești” ci vroia doar sa apere acest teritoriu de trupele turcești, odată cu continuarea războiului ruso-turc s-au conturat jocurile de interese ale Franței, Rusiei și Imperiului Habsburgic. Astfel, după întâlnirea dintre Alexandru I și Napoleon Bonaparte, țarul a căpătat acceptul suveranului francez pentru ocuparea celor două principate dunărene, Valahia și Moldova, pentru a controla gurile Dunării și a stânjeni interesele habsburgice din zonă. Având asigurările francezilor, rușii au înaintat propuneri ce prevedeau în mod imperialist, ca „principatele Moldova, Valahia să se alipească pe veci la Imperiul Rus”, specificându-se că „fluviul Dunărea va fi de acum înainte granița Imperiului Rus”.

Anglia s-a opus însă propunerilor țariste și atunci Rusia s-a declarat mulțumită și cu ocuparea „doar” a teritoriului Moldovei dintre Siret și Nistru, iar evoluțiile militare și politice nefavorabile au determinat guvernul țarist să accepte pe moment, doar ocuparea Bugeacului adică viitoarele județe Cahul, Ismail și Cetatea Albă.

Însa, odată cu îmbunătățirea situației de pe front, Imperiul Țarist a cerut ferm cedarea întregului teritoriu dintre Prut și Nistru, iar odată cu încheierea războiului ruso-turc și semnarea tratatului de pace de la București din 16 mai 1812, Imperiul Otoman va ceda Imperiului Rus, pe langă Bugeacul deja acupat și ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Codru, Tighina și Fălciu, adică a întregii regiuni numită de acum înainte, Basarabia.

Astfel, vechiul principat al Moldovei a fost din nou destrămat, iar după ce pierduse deja Bucovina în 1774, a pierdut și Basarabia în 1812. Numai că cedarea de către Imperiul Otoman a părții de răsărit a Moldovei s-a făcut cu încălcarea tratatelor în vigoare și a dreptului internațional, deoarece Moldova nu era provincie turcească și nu putea fi cedată de către Turcia.

Imediat după anexarea Basarabiei s-a trecut la reorganizarea Basarabiei ca gubernie a Imperiului Țarist, iar autoritățile ruse au început un amplu program de rusificare a populației românești ce trăia în această zonă.

A consemnat pentru dumneavoastră Lecția de Istorie.

daniela gîfu, certitudinea

Daniela Gîfu - Presa din România, între libertate și libertatea cenzurii

În urmă cu mai multe săptămâni, colega mea de la Uniunea Ziariștilor din România (UZPR), Lucreția Berzintu, cunoscută jurnalistă mai întâi în Israel și de peste opt ani la Iași, îmi trimitea o invitație de a deveni membră în Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni (AJRP), cu sediul în Canada (https://ajrp.org/), unde are calitatea de secretar. Am răspuns, la început, din curiozitate, la rândul meu având o colaborare foarte bună cu jurnaliștii din diaspora, majoritari, așa cum anunță și numele, în structura organizației.

Am consultat Internetul cu privire la această organizație și aveam să recunosc numele președintelui ei, Cristian Bucur, remarcabil jurnalist de interviu, care a publicat în timpul pandemiei COVID-19 volumul Jurnalism în diaspora (Editura Saga, Rishon le Zion, Israel, 2020).

De altfel, cu sprijinul jurnalistei Lucreția Berzintu, acest volum a fost tipărit și la Iași. Pe de o parte, descoperim file de poveste despre diaspora și despre presa acesteia! Pe de altă parte, înțelegem că jurnalistica devine un instrument prin care reușești să schimbi regulile jocului (jocurilor, mai bine spus?!, ținând seama de diversitatea celor implicați) care se dovedește a fi păgubos pentru un anumit spațiu geografic. Țară mică și condusă așa cum este România atrage după sine mare nesiguranță privind continuarea…

Redeșteptarea românilor devine imperativă…

Cunosc destul de bine, mai ales, presa scrisă din diaspora, în urmă cu peste două decenii aveam să încep o importantă colaborare cu publicații de acolo, ajungând chiar și în colegiile de redacție ale unora (de dragul amintirilor, amintesc perioada 2011-2018, când am fost redactor șef la publicația Destine literare, Montreal). Și acum colaborez, e drept mai puțin ca în anii amintiți, cu unele dintre publicațiile românești din afara țării. Sub egida UZPR, am organizat și Conferința Transatlantică Eminescu-Poe la care au participat și universitari americani, cunoscători și iubitori de cultură românească.

În dorul vremurilor de odinioară, aș aminti nume importante care promovează cuvântul românesc în mai toate colțurile planetei, dragi multora dintre cei care vor citi aceste rânduri: George Roca (Sydney), Dan Toma Dulciu (Viena), Dan Culcer (Paris), Alexandru Cetățeanu (Montreal) și mulți alții.

Așa cum de altfel mă așteptam, membrii acestei entități au dovedit deschidere necondiționată, produsele jurnalistice pe care le realizez alături de poetul și jurnalistul Miron Manega, fiind nu doar promovate imediat, ci și apreciate prin anvergura, originalitatea, modul de documentare și realizare. Cu alte cuvinte, s-a creat în mod natural o nouă punte jurnalistică, realizată cu resurse proprii de către fiecare dintre membrii AJRP.

Ca să înțelegem decizia acestor truditori jurnalistici de a mișca lucrurile spre bine în comunitățile în care au activat, dar și pentru comunitatea mai largă din care facem parte cu toții, vineri, 28 aprilie a.c., ora 18 (ora României), aveam să particip la dezbaterea jurnalistică, în mediul online, tema fiind PRESA DIN ROMÂNIA. Vreau să semnalez faptul că, în prezența unei duzini de jurnaliști (Carmen Avram, Dana Opriță, Nicolae Josan, Ioan Godja, Dan Boanță, Andrei Budușa etc.) s-a demarat o analiză a presei din România privind cenzura, libertatea de exprimare cu privire la respectarea dreptului la intimitate, libertatea presei și democrația, presa și securitatea națională, propaganda și dezinformarea etc. Întrebarea, Cum abordăm analiza presei din România? – ei, bine – rămâne încă deschisă, cei prezenți realizând că este nevoie și de participarea jurnaliștilor tineri și foarte tineri.

În atâtea situații în care drepturile cetățenilor la informații sunt încălcate, este o adevărată provocare să găsești un echilibru între conținutul ilegal și cel dăunător, care reușește să păcălească factorul legislativ, mai ales în mediul online. Atenție!, fără a limita libertatea de exprimare, dacă mai pune cineva preț pe actul juridic și politic fundamental al statului nostru, Constituția României.

A consemnat pentru dumneavoastră Daniela Gîfu via CERTITUDINEA nr. 135/2023.