adriana stoicescu, judecator adriana stoicescu

Adriana Stoicescu – Trăim în republica miraților

Trăim în republica miraților.

A îngrijoraților.

A celor preocupați, ce privesc cu atenție la ce se întâmplă, gata să sară în foc pentru țărișoara lor.

Trăim, de fapt, în patria indiferenței cronice, a nepăsării și a ipocriziei.

A minciunii.

Ce știre, ce noutate, ce șoc….

Un copil cu cuțit la școală. Un copil cu droguri în buzunar.

O mamă ce își aruncă pruncul la tomberon.

O cucoană parfumată, drogată, ce omoară oameni pe trecerea de pietoni.

Păi, la vă așteptați, după 30 de ani de haos?

După 89, repetenții au spart tot, au aruncat țara în aer apoi au dat iama în „Ioropa” să își cumpere, din banii furați de tăticul, BMW-uri ruginite, ce trosneau la fiecare curbă.

Apoi, s-au întors acasă și au început să ne calce, pe trecerile de pietoni, în timp ce ne scuipau.

Venise vremea lor.

Fraierii care au învățat? Să dispară din peisaj!

Scăpați de legi și reguli, cu tv ce le urla obsesiv că e vremea libertății absolute, repetenții au înțeles că, de acum, ei sunt jupânii.

Pe cealaltă parte, urmașii torționarilor de pe la Pitești și Sighet, secretarii de partid din linia a doua, au înțeles că, poate, e și timpul lor.

Împreună, și-au dat mâna peste țară și au luat-o, „pă persoană fizică”.

Repetenții de ieri au devenit interlopi, dar își spuneau investitori, că dădea bine pe cărțile de vizită, scrise cu auriu și majuscule.

Și primul lucru bifat: educația la gunoi. Școala, aruncată în derizoriu.

Dascălii? Prăpădiții care mâncau carte pe pită și le făcuseră viața grea, au ajuns unde „meritau”: la coada societății și bugetului.

Iar noi, azi, ne mirăm.

Păi nu asta s-a vrut? Un popor îndobitocit, care primește papa bun din plastic, bea apa neagră cu bule, mănâncă obsesiv gogoși, precum polițiștii buni din filmele americane și, mai ales, nu pune întrebări.

Nu are dileme.

Dacă primește și alcool, e perfect, e mai ușor să îi manevrezi când sunt nițel afumați.

Emisiuni TV cu asistente dezgolite și gângave, ce se mărită „bine” și uite așa am rezolvat și adolescentele, cu scopul în viață…

Nu asta s-a dorit?

Cât mai puțină muncă, deloc dacă s-ar putea, cât mai multă distracție, cât mai puțină carte.

Drepturi căcălău, nicio obligație.

Dascălii, transformați în supușii comitetului de elevi și părinți, își adaptează tabla înmulțirii în funcție de ce vrea dl. Goe.

Dacă beizadeaua vrea virgula între subiect și predicat, să fie primit.

Geografia e cum „vrea” mușchii părinților, iar istorie nu facem, că nu are rost.

Noi suntem istoria și noi decidem cine și ce a făcut acum o mie de ani, că doar e timpul nostru…

Ne mirăm și ne văităm și ne smulgem părul din cap.

Și atât.

Iar dacă mai poate fi ceva salvat, trebuie să aștepte, pentru că noi avem, de fapt, acum, o singură problemă:

„Ce facem, bro, de 1 mai? Băgăm un grătărel, o berică și ne plângem de ce țară de rahat avem”.

A consemnat pentru dumneavoastră Adriana Stoicescu.

/0 Comments/by
muzeul national de istorie naturala grigore antipa, grigore antipa, astronavigatie, vasile chirila
,

Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” – Întâlnirile pasionaților de astronavigație (conferință – 28, 29 și 30 iunie 2023)

Read more
/by
mircea vulcanescu, a fi roman, ce inseamna sa fii roman, ispita romaneasca, ispita tracilor

Mircea Vulcănescu – Școala românească nu pregătește copiii pentru fericire

V-aţi aştepta, poate, de la un părinte să vă spună că aşteaptă ca şcoala să dea copiilor lui mijloacele spre a fi cât mai fericiţi.

Fericirea, doamnelor şi domnişoarelor, este un program pe care îl flutură înaintea neamului nostru mai ales străinii. Fericirea o făgăduiau Principatelor străinii, când voiau să le ocupe. Ipsilante îşi propune fericirea poporului din Principate, asuprit de mai marii lui. Kiseleff îşi propune să ne fericească, pe noi care nu ne ştim ferici singuri. Alţii, mai noi, din afară, la fel. Şi manifestele care se răspândesc pe ascuns acelaşi lucru îl proclamă: fericirea.

E ciudat că nici Tudor, nici Horea şi nici unii din reformatorii noştri sociali nu făgăduiesc românilor fericirea. Ei făgăduiesc libertate, frăţie. Scăpare de hoţii şi de nevoi. Nu fericire. Asta e cu totul altceva! Ceea ce cer ei e reintrarea în uman, reintrarea în măsură, reintrarea în datorie!

De aceea nu voi pretinde şcoalei româneşti să pregătească pe copii pentru fericire! Înseamnă însă oare că prin aceasta mă alătur idealului „utilitarist” şi cer şcolii să-mi pregătească fetele pentru o anumită îndeletnicire? Nici asta. Utilitarismul este un eudemonism căruia îi e ruşine de dânsul.

Acum, să ne înţelegem: fericirea e un lucru spre care, conştient sau nu, tindem cu toţii ca spre starea noastră adevărată. Spre fericire tindem toţi.

Dar, români şi creştini, ştim că fericirea nu este din lumea asta. Asta aş voi, ca şcoala să facă să simtă pe copii că fericirea cea adevărată nu e cea de aici şi că fericirea realizabilă aici nu e posesiunea unui maximum de existenţe, ci o anumită măsură lăuntrică, un echilibru al fiinţei, care o ţine mereu stăpână a posibilităţilor ei, îi evită robia lăuntrică.

/0 Comments/by
stefan von korch, opera nationala din bucuresti, festivalul de opera din bucuresti
,

Festivalul de Operă București – „Văduva veselă 2.0” a cucerit capitala cu tenorul Ştefan von Korch în distribuţie

Fericit cumul de vitalitate, bucurie, exactitate coregrafică și finețe interpretativă, producția „Văduva veselă 2.0”  și-a primit binemeritata porție de aplauze în cadrul Bucharest Opera Festival, fiind de altfel singurul spectacol invitat în festival ce s-a jucat cu casa închisă. Cu o distribuție ce a inclus artiști din ansamblul ieșean dar și invitați, producția Operei Naționale din Iași s-a bucurat din plin de aprecierea publicului din capitală. 

Noua montare semnată de Andrei Şerban este dinamică: comentariile „smart” şi replicile servite uneori pe contre dau cadenţă, interacţiunile muzicale dintre personaje ţin publicul în priză, iar costumele vii, coregrafia şi schimbările de decor pe turnantă se adaugă la elementele ce au adus pe scena ONB o bogăţie de culoare şi expresivitate.

Bine familiarizat cu rolul lui Camille de Jolidon, tenorul Ştefan von Korch  a fost la înălțime: candoarea asumată dar și patima înflăcărată ce caracterizează personajul îi ies de minune tenorului cu acute remarcabile și prezență scenică ce nu poate trece neobservată. Solistul a făcut impresie din punct de vedere vocal dar a cucerit și prin interpretare actoricească.

This slideshow requires JavaScript.

Primul duet din actul I, cu soprana Diana Ionescu în rolul Valenciene, a avut izul romantic necesar şi doza potrivită de note catifelat timbrate. Aceleași elemente tehnice au fost apoi bine puse în uz și plăcut valorificate în partitura solo de rezistență din actul II „Ca floarea din fereastră”. Ștefan von Korch și-a păstrat constanța și siguranța vocală pe tot parcursul celor două duete și două intervenții solistice, dar și  autenticitatea asumării rolului de-a lungul întregului spectacol în care s-a contopit cu personajul. Ștefan von Korch a arătat că este alegerea perfectă pentru Camille de Jolidon, așa cum a considerat de altfel și regizorul Andrei Șerban, care l-a inclus în cast-ul celei de a doua montări a celebrei operete (după cea din 2016).

Deși s-a alăturat distribuție în ultimul moment, soprana Ana Maria Donose a fost o convingătoare Hana Glawari, cu momente sclipitoare în aria Vilja Lied.

Iar tenorului Andrei Lazăr i se potrivește și personajul și partitura lui Danilo Danilovici, așa că a fost solistul potrivit în rolul potrivit, formând o pereche scenică reușită cu Ana Maria Donose. 

Au mai adăugat accente comice în momente cheie savurate de public Andrei Yvan, Ştefan Linu, Tatiana Purcaru, Cristina Gireadă, Iulia Zamfirache, Tudor Florenţa, Ovidiu Manolache şi Gabriel Doru. Orchestra dirijată de Bogdan Chiroşcă, baletul și corul Operei din Iaşi au desăvârșit succesul producției, astfel că, la final, spectatorii și-au luat cu greu rămas bun de la regina neîncoronată a festivalului și de la fiecare dintre cei care, preț de 3 ore, au făcut ca viziunea regizorală a maestrului Andrei Șerban să prindă viață pe scena Operei Naţionale din Bucureşti.

/0 Comments/by
muzeul taranului roman, universul satului
,

Muzeul Țăranului Român – UNIVERSUL SATULUI – Expoziția pictorului naiv Gheorghe Ciobanu 13 – 18 iunie 2023, Sala Acvariu

muzeul taranului roman, universul satului

Muzeul Țăranului Român - UNIVERSUL SATULUI - Expoziția pictorului naiv Gheorghe Ciobanu 13 – 18 iunie 2023, Sala Acvariu

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă marți, 13 iunie 2023, de la ora 17.30, în sala Acvariu, la vernisajul expoziției Universul satului, cu lucrări realizate de pictorul naiv Gheorghe Ciobanu.

Îndrăgostit de lumea satului natal, Gheorghe Ciobanu reușește să ne surprindă cu fiecare tablou al său și să ne transpună într-o lume mirifică, plină de culoare, cu oameni harnici, frumoși și plini de viață.

Și cum să nu trăim împreună cu pictorul poveștile satului, rânduite cu grijă într-o planetă rotundă? Primăveri cu soare blând și pomi înfloriți, veri cu lanuri de floarea soarelui și copii care se scaldă în râul satului, toamne cu roade uriașe și oameni care se odihnesc pe prispa casei, ierni cu cete de colindători roșii în obraz, pocnind din bice, și babe îmbrobodite vorbind peste gard.

Dar mai presus de toate este, pentru pictor, armonia culorilor, care nu exclude multă răbdare și suferință, făcând ca picturile sale să freamăte de viață.

Pictorul naiv Gheorghe Ciobanu este colaborator al Muzeului Național al Țăranului Român de peste 15 ani. Lucrările sale sunt apreciate de public, fapt demonstrat de participarea la numeroase expoziții naționale și internaționale.

În cadrul expoziției Universul satului vor fi expuse 20 de tablouri. Pictorul va susține pe perioada expoziției o serie de întâlniri cu publicul și două ateliere, în care va prezenta tehnica picturii sale.

Expoziția va putea fi vizitată până pe 18 iunie 2023, între orele 10.00 și 18.00. Intrarea este liberă.

/0 Comments/by
ion flueras

Dumitru Bordeianu – 70 de ani de la trecerea la Domnul a lui Ion Flueraș. Întemnițat timp de 4 ani la: Jilava și Gherla

ion flueras

Dumitru Bordeianu - 70 de ani de la trecerea la Domnul a lui Ion Flueraș. Întemnițat timp de 4 ani la: Jilava și Gherla

Bătrânul Flueraș, muncitor tâmplar din Arad, fost membru în Comitetul Internationalei Socialiste si fost secretar al Partidul Social Democrat al lui Titel Petrescu, nu a aderat la Partidul Comunist, odată cu Lothar Rădăceanu (Wurtzelbaum) ci, a rămas fidel P.S.D.-ului lui Titel Petrescu. Arestat împreună cu acesta, a avut o comportare de om cinstit și de mare bun simț. L-am cunoscut la Gherla în următoarea împrejurare.

La sfârsitul primăverii lui 1952, eu nu ieșeam la muncă, fiind bolnav; eram scos din celulă de gardian să mătur prin curtea închisorii și, împreună cu alți deținuți în situația mea, să aduc apă de băut cu tinetele, din curte. Şefii biroului organizatoric, la acea vreme, erau Juberian și Rek.

Într-o bună zi, fiind scos în curte la măturat, inginerul Cristescu, invalid de război, responsabil de curățenia curții, mă trimite să iau o mătură din clădirea de mijloc a închisorii. Aceasta era situată în partea de sud, vis-a-vis de bucătărie, unde se găsea capela; acolo fuseseră aduse icoanele și tot mobilierul din biserica de la parterul dinspre nord al clădirii mari.

Am rămas înmărmurit, zărind acolo un bătrânel, în genunchi si cu mâinile înclestate. Se ruga în fata unei icoane.

La zgomotul de saboți al pasilor mei, a întors capul și, vâzând că sunt un deținut ca și el, mi-a făcut semn să vin aproape. M-am apropiat cu sfială și am îngenuncheat și eu. Atunci, bătrânul mi-a șoptit că este socialistul Flueraș.

După ce și-a terminat rugăciunea, l-am întrebat, nedumerit, cum se face că el, care prin conceptie ar fi trebuit să fie ateu, se roagă totuși lui Dumnezeu? Bătrănul, cu o voce care mi-a încălzit inima, mi-a spus că aceasta a fost în tinerețe, că totul n-a fost decât minciună, iar acum se roagă lui Dumnezeu să-L ierte.

În acea vreme, nebunia mea era destul de avansată și încercarea de a mă ruga nu prea avea efect, deoarece rugăciunile mele erau rostite cu buzele și nicidecum simțite cu inima.

La despărțire, i-am șoptit bătrânului să fie prudent, căci sunt multi turnători și s-ar putea găsi un ticălos care să-l toarne. Mi-a răspuns însă că nu se mai teme și atunci i-am dat pace. Avea posibilitatea să vină în capelă și să se roage, datorită faptului că, împreună cu alți bătrâni și bolnavi, făcea curat prin curtea închisorii și pe la bucătărie.

Întâlnirile mele cu Flueraș la capelă s-au repetat de mai multe ori. Întotdeauna mă chema lângă el, să stăm umăr la umăr și să ne rugăm. Odată, m-a întrebat dacă sunt ortodox și dacă cred în Dumnezeu. I-am răspuns afirmativ. Din cauza timpului foarte limitat, n-am apucat să-i spun însă ce aveam pe suflet, după toate cele pătite.

Dumnezeu se simte cu inima și nu cu buzele. Rațiunea rece nu-L poate simți pe Dumnezeu. Numai inima curată, caldă și plină de dragoste Îl poate simți, pentru că El este dragoste. Or, buzele mele rosteau rugăciunea, dar inima mea era rece și goală de prezența lui Dumnezeu. La Flueraș era tocmai opusul a ceea ce simțeam eu și de aceea el rostea rugăciunea cu inima caldă și copleșită de prezența lui Dumnezeu. În întâlnirile noastre în acea capelă, eu îl simțeam pe bătrânul Flueraș atât de aproape și atât de cald lângă mine, de parcă alături era tata, cu barba albă.

Flueraș credea fierbinte și aștepta să plece din lumea asta, în timp ce eu, cu inima mea rece, ca gheața, voiam să mai rămân.

Cum nebunia mea progresa, iar pereții celulei îmi apăsau toată ființa, voiam cu orice pret să scap de această insuportabilă apăsare și să ies la muncă. Întâlnindu-l în curte pe Juberian, l-am rugat să mă scoată să lucrez. Juberian m-a măsurat și mi-a spus că mă știa bolnav. I-am răspuns că e adevărat, dar că nu mai puteam suporta celula. S-a uitat la mine și mi-a promis că va vedea.

De la această întâlnire cu Juberian, nu l-am mai văzut pe Flueraș, decât o singură dată. Îmi sună și acum în urechi ceea ce mi-a spus atunci: „Fătul meu, toate sunt minciuni. Vezi să nu-l pierzi pe Dumnezeu, c-ai pierdut totul”.

Exemplu de om cinstit cu el însuși, acest Flueraș; om care ajunsese să spună că ceea ce crezuse până atunci fusese minciună, în afară de Dumnezeu, care este Adevărul absolut. Cum spune Ecclesiastul: «Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni», afară de Dumnezeu.

După câteva zile, m-am trezit cu Juberian în celulă; mă chema să-l urmez. Ajunși în atelierul de tâmplărie, la o masă unde se trasau toate piesele pentru tâmplăria mecanică, mi-a spus că pe viitor voi fi trasator, prevenindu-mă însă, în același timp, să fiu foarte atent că trasarea greșită a unei piese mă va costa carcera de la parter. A plecat la biroul lui, iar eu la tâmplăria mecanică.

Pe Flueraș l-am mai văzut un timp prin curte, când plecam sau mă întorceam de la atelier. Făceam în așa fel, încât să-l văd și să mă vadă. Îl salutam, cu un deosebit respect. Şi chiar îl admiram pentru că, deși ateu, revenise la dreapta credință, îngenunchind în fața icoanei lui Hristos.

După câteva săptămâni de lucru ca trasator, am găsit pe masa mea din atelier următoarele cuvinte, scrise cu litere de tipar schimonosite: „Criminalii de Rek și Juberian l-au ucis pe Flueras”. Am rămas înmărmurit. Nu-mi venea să cred ochilor și nici n-am crezut pentru moment. N-am crezut, pentru că, după plecarea lui Ţurcanu, Popa, Livinschi, Caba și ceilalți, Juberian nu mai era în stare să ucidă pe cineva.

Sunt convins că uciderea lui Flueraș a fost comandată de la București, iar autorii, morali și fizici n-au fost Juberian și Rek, ci Goiciu. Probabil că găsindu-l pe Flueraș în genunchi, în fața icoanei lui Hristos, prin turnătoria unui ticălos, Goiciu a avut pretextul ca să-i facă de petrecanie, așa cum le făcuse la Galați atâtor preoți sau celor pe care îi văzuse prin vizetă îngenuncheați, făcându-și rugăciunea. Numai Dumnezeu știe cine l-a ucis pe Flueraș, pentru vina că se ruga lui Dumnezeu să-i ierte necredința și păcatele. Acele cuvinte: „de acum nu mă mai tem”, îmi sună și azi dramatic în urechi.

Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaștina disperării

/0 Comments/by
filosofia romaneasca, filozofia romaneasca, cultura romana, emil cioran, constantin noica, mircea eliade, vulcanescu, scrisoare emil cioran, eminescu, mihai eminescu

Emil Cioran – Când mă gândesc la mizerie, îmi trece orice poftă de a mai trăi

filosofia romaneasca, filozofia romaneasca, cultura romana, emil cioran, constantin noica, mircea eliade, vulcanescu, scrisoare emil cioran, eminescu, mihai eminescu

Emil Cioran - Când mă gândesc la mizerie, îmi trece orice poftă de a mai trăi

Când mă gândesc la faptul că mizeria este strâns legată de existenţa omenească, nu mai pot adera la nici o teorie şi la nici o doctrină de reformă socială. Toate îmi par egal de stupide şi de inutile.

Toată caritatea din lume nu face decât să evidenţieze şi mai mult mizeria, arătând-o mai îngrozitoare şi mai ininteligibilă decât în părăsirea absolută. Ca şi în faţa ruinelor, în mizerie te doare vidul de umanitate, regretul că oamenii nu schimbă esenţial ceea ce este în putinţa lor de a schimba.

De altă parte, acest sentiment se combină cu unul al imanenţei şi eternităţii mizeriei, al caracterului ei ineluctabil şi fatal, acolo unde există viaţă omenească. Deşi ştii că oamenii ar putea înlătura mizeria, îţi dai totuşi seama de veşnicia ei, dând astfel naştere la un sentiment neobişnuit de nelinişte amară, la o stare sufletească paradoxală şi tulbure, în care omul apare în toată inconsistenţa şi mizeria lui. Căci mizeria obiectivă din viaţa socială nu este decât un reflex palid al infinitei lui mizerii lăuntrice.

Când mă gândesc la mizerie, îmi trece orice poftă de a mai trăi. Ar trebui să arunc tocul din mână şi să mă duc într-un bordei, unde sprijinul adus sărăciei ar însemna mai multă umanitate efectivă decât o carte, ce nu face altceva decât să otrăvească şi mai mult această lume nenorocită şi singură.

Mă apucă o deznădejde mortală când mă gândesc la mizeria îngrozitoare a omului, la putregaiul şi cangrena sa. Acest animal raţional – n-ar mai fi! – se apucă de construcţii, de teorii, se pasionează de ideologii în faţa mizeriei, în loc să arunce tot ceea ce are pe el, într-un gest de înţelegere înaltă şi de comuniune adâncă.

Emil Cioran, „Pe culmile disperării”

/0 Comments/by
gheorghe arsenescu

Gheorghe Arsenescu, eroul colonel al rezistenței anticomuniste executat la Jilava în 1962: „Nu plecăm la luptă sub drapelul vreunui partid. Plecăm la luptă sub drapelul patriei”

gheorghe arsenescu

Gheorghe Arsenescu, eroul colonel al rezistenței anticomuniste executat la Jilava în 1962: „Nu plecăm la luptă sub drapelul vreunui partid. Plecăm la luptă sub drapelul patriei”

29 Mai 1962 este executat la Jilava colonelul Gheorghe Arsenescu, ofițer român care a condus, alături de Toma Arnăuţoiu, mișcarea de rezistenţă anticomunistă Haiducii Muscelului. A fost capturat de securitate în 1960, condamnat la moarte pentru acte de teroare și executat în 1962 la închisoarea Jilava.

„Nu plecăm la luptă sub drapelul vreunui partid. Plecăm la luptă sub drapelul patriei. M-a făcut ţara ofiţer să lupt, să mor pentru ţară, nu ofiţer de paradă. Să muriţi şi voi alături de mine!”
– Gheorghe Arsenescu

Versuri scrise de Colonelul Gheorghe Arsenescu:
„Veniți voinici, veniți cu toți
Alergaţi cu arma-n mână
Să scăpăm țara de hoti
De dușmani și răi păgâni

Haidem cu toțila luptă grea
Pentru patria română
Ne vom jertfi azi pentru ea
Amintind faima străbună

Ridicați voi ochii triști
Și acum ca-n alte vremi
Tăbărâţi pe comuniști
Striviţi-i iute ca pe viermi

Români viteji nu stați supuși
Scuturaţi jugul robiei
Măturaţi puhoi de ruși
Din hotarul României.”

/0 Comments/by
victor brauner, inventii si magie
,

Muzeul Național de Artă din Timișoara – Succes internațional al expoziției „Victor Brauner: Invenții și Magie”

victor brauner, inventii si magie

Muzeul Național de Artă din Timișoara - Succes internațional al expoziției „Victor Brauner: Invenții și Magie”

Seria de evenimente din cadrul „Timișoara 2023: Capitală Europeană a Culturii” din prima parte a anului 2023 a fost încununată de succesul expoziției Victor Brauner: Invenții și Magie

Timișoara, 30 mai. Pe 28 mai a avut loc finisajul expoziției-eveniment „Victor Brauner: Invenții și magie”, care s-a bucurat de un interes extraordinar din partea publicului din România și de peste hotare, peste 26.000 de persoane vizitând retrospectiva dedicată lui Victor Brauner. Expoziția a fost mediatizată intens în presa națională, dar a avut și puternice ecouri internaționale, regăsindu-se în paginile prestigioaselor publicații, precum: Der Standard (Austria), Artshebdomédias (Franța), InterwievFrancophone (Franța), Tagesspiegel (Germania), Artportal (Ungaria), Nyugati Jelen (Ungaria), IlGiornalleDell`Arte (Italia), La Jornada (Mexic), Dans (Serbia), ArtsandCollections (Marea Britanie), Art Daily (SUA), Le Figaro (Franța), Le Monde (Franța), le Quotidien de l`Art (Franța), FAZ (Germania), La Republica (Italia), La Stampa (Italia), La Vanguardia (Spania), Apollo Magazine (Marea Britanie), The Burlington Magazine (Marea Britanie), La LibreBélgique (Belgia) etc.

Expoziția „Victor Brauner: Invenții și Magie”, organizată la Muzeul Național de Artă din Timișoara, a atras un număr record de vizitatori, peste 26.000 de persoane. Doar cu ocazia vernisajului, 6.000 de persoane au trecut pragul expoziției, iar 3.000 de iubitori de artă au venit la Muzeul Național de Artă din Timișoara pentru a admira această expoziție-eveniment, cu ocazia Zilei Mondiale a Muzeelor, care a avut loc în luna mai.

„Succesul expoziției Victor Brauner a relevat potențialul cultural al județului nostru și ne-a confirmat încă o dată importanța investițiilor în infrastructura care susține acest domeniu. Suntem bucuroși că am reușit să punem Timișoara pe harta culturală a Europei și că alocarea resurselor consistente pentru pregătirea acestei expoziții s-a dovedit o alegere inspirată. Sunt convins că vom avea succes și cu evenimentul fanion al Capitalei Europene a Culturii, expoziția ‘Brâncuși: surse românești și perspective universale’, de la Muzeul Național de Artă Timișoara, urmărind, în felul acesta, să facem din Timișoara – Capitala Artelor Vizuale din România”, a spus Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș.

This slideshow requires JavaScript.

Expoziția „Victor Brauner: Invenții și magie” a fost un eveniment finanțat de Consiliul Județean Timiș, organizat de Muzeul Național de Artă Timișoara, co-organizat de Centrul Pompidou Paris, Fundația Art Encounters și Institutul Francez din România. Evenimentul a beneficiat de un împrumut excepțional de la Centrul Pompidou, Paris, (40 de lucrări), alături de lucrări din colecțiile muzeelor Saint-Étienne Métropole (MAMC+), Musée Cantini Marseilles și ale altor muzee din România sau din colecții private și din străinătate. Această retrospectivă prezintă astfel întreaga carieră a artistului, din anii 1920 până în anii 1960, și creația sa în diverse spectre artistice (pictură, desen, obiect, sculptură).

„Ca manager al MNArT, ca profesionist și ca simplu cetățean al Capitalei Europene a Culturii sunt copleșit de marea ocazie de a găzdui o expoziție de o asemenea anvergură. Iubitorii de artă ai Timișoarei și nu numai au trăit acest eveniment ca pe o curajoasă provocare și ca pe o experiență menită să contribuie la o cunoaștere aprofundată a evoluției curentului suprarealist. Numărul mare de vizitatori al expoziției demonstrează o dorință de descifrare a unei arte al cărei autor este prezent în muzeele și colecțiile din întreaga lume”, a spus Filip Petcu, directorul Muzeului de Artă din Timișoara.

Expoziția-eveniment a fost susținută de un catalog în limba română și engleză, ce curprinde lucrări academice ale specialiștilor români și străini – Camille Morando, Cătălin Davidescu, Catherine Hansen, Radu Stern, Bernard Blistène, Irina Cărăbaș, Andreea Foanene, Diana Marincu, o biografie Victor Brauner și fotografii vechi, selectate de curatorul Camille Morando. Catalogul este disponibil în rețelele de librării: Cărturești, Humanitas. Librarium, La Două Bufnițe și Kyralinaeste.

„Pe 28 mai am avut finisajul uneia din cele mai spectaculoase retrospective organizate în România, o expoziție-manifest, pentru că a adus în atenția publicului românesc opera lui Victor Brauner, un artist extrem de relevant pentru evoluția suprarealismului global. A fost un efort colectiv, care a implicat Centrul Pompidou, Muzeul Național de Artă din Timișoara, Fundația Art Encounters și Institutul Francez, alături de susținerea generoasă a Consiliului Județean Timiș și a altor parteneri privați. După 3 luni de la debutul acestui mare eveniment, putem spune că au trecut pragul MNArT circa 26.385 persoane, iar expoziția a fost reflectată la superlativ în numeroase publicații din Austria, Franța, Germania, Italia, Statele Unite, Mexic, Marea Britanie, Belgia, Spania, Ungaria, Serbia și, desigur, România. Sunt deosebit de mândru și fericit că am reușit astfel să democratizăm accesul și înțelegerea artei lui Victor Brauner, că am putut s-o avem din nou alături de noi, la închiderea retrospectivei, pe Camille Morando, o curatoare de excepție și cea care s-a îngrijit de apariția splendidului Catalog Victor Brauner”, a declarat Ovidiu Șandor, președintele Fundației Art Encounters.

Prin cea mai importantă retrospectivă Victor Brauner din Europa de Est, organizată în premieră în România, atenția întregului mapamond, iubitor de artă, s-a focusat pe seria de evenimente care vor marca „Timișoara 2023 – Capitala Europeană a Culturii”. Acest omagiu adus pictorului suprarealist născut la Piatra Neamț a adus laolaltă o bună parte dintre lucrările sale din perioada 1920–1960. Camille Morando, curatoarea expoziției, a selectat în jur de 100 de picturi, desene, sculpturi, ilustrații de carte și documente care au reușit să ofere o perspectivă clară asupra creației și vieții lui Victor Brauner, asupra universului său academic, care combină fin umorul cu introspecția, ludicul cu misterul.

Unul dintre cele mai așteptate evenimente din cadrul programului cultural Timișoara–Capitală Europeană a Culturii 2023 este expoziția „Brâncuși: Surse românești & perspective universale”, curatoriată de Doïna Lemny. Aceasta va reuni lucrări emblematice ale artistului, atât din perioada de tinerețe, cât și din anii de maturitate, creionând astfel traiectoria care a impus lucrările lui Brâncuși în patrimoniul universal. Este primul eveniment de o astfel de anvergură, în ultimii 50 de ani, în România.
Muzeul Național de Artă Timișoara

Muzeul Național de Artă Timișoara oferă o perspectivă largă asupra moștenirii Banatului din ultimele două sute de ani, ca urmare a confluenței tradiției balcanice post-bizantine și limbajul inovator al artei baroc europene adus în regiune de Reforma Catolică.Muzeul joacă un rol central în Programul Cultural Timișoara 2023–Capitală Europeană a Culturii prin găzduirea a două expoziții marcante: prima retrospectivă dedicată pictorului suprarealist Victor Brauner și cea de-a doua mare expoziție, dedicată lui Constantin Brâncuși. Aceste expoziții vor fi găzduite de muzeu în parteneriat cu prestigioase muzee europene precum Centrul Georges Pompidou (Franța), Galeria Tate (Marea Britanie), dar și cu instituții culturale naționale importante, precum Fundația Art Encounters și Institutul Francez.

Fundația Art Encounters

Fundația Art Encounters, promotor și organizator al Bienalei Art Encounters, funcționează din 2015 ca inițiativă culturală privată, având ca scop facilitarea și sprijinirea artei contemporane din România. Misiunea sa este de a promova dialogul, învățarea, cercetarea și experimentarea, oferind un model instituțional adaptat nevoilor contextului local, dar implicat în mod egal într-o contribuție substanțială la scena artistică internațională.

Institutul Francez din România

Aflat sub tutela Ministerului pentru afaceri europene și externe (Ministère de l’Europe et des affairesétrangères), Institutul Francez din România (IFR) aparține rețelei culturale franceze în străinătate. Misiunea IFR este promovarea cooperării culturale, lingvistice și universitare, cooperarea cu instituții și cu reprezentanți ai societății civile. Institutul are, pe lângă sediul de la București, trei filiale, la Cluj-Napoca, Iași și Timișoara, și îndeplinește, de asemenea, misiunile Serviciului de Cooperare și Acțiune Culturală (Service de Coopération et d’Action Culturelle) ale Ambasadei Franței. Activitățile sale sunt structurate pe trei axe principale: promovarea limbii franceze în școli, universități și în medii profesionale; difuzarea culturii și creației artistice franceze și susținerea dezvoltării cooperării franco-române.

Pentru informații suplimentare:

Loredana Lungu, Purtător de Cuvânt Consiliul Județean Timiș, loredana.lungu@cjtimis.ro, 0752.392.444

Oana Chirilă, Manager PR & Comunicare Fundația Art Encounters,
oana.chirila@artencounters.ro, 0728 123 208

Mariana Nicolae, PR Manager Agenția de Comunicare Dăescu Borțun Olteanu,
mariana.nicolae@dbopeople.ro, 0727 089 274

/0 Comments/by