Șerban Popa – Previziunea lui Constantin Cojocaru s-a împlinit: uraganul Istoriei a azvârlit România în prăpastie!

De aproape trei decenii susțin public un program pe care, de mai bine de trei ani, încerc să îl fac cunoscut și prin articole publicate în CERTITUDINEA. Program care dezvoltă și demonstrează, constant și explicit, următoarele teze:

– în toată perioada cuprinsă între 11 iunie 1948 și 22 decembrie 1989, cetățenii României au fost proprietarii în comun ai averii acumulate în administrarea statului socialist, potrivit prevederilor Constituțiilor din 1948, 1952 și, cu precădere, datorită prevederilor articolelor 5, 6 și 7 ale Constituției RSR din 1965,

– cetățenii României au rămas proprietarii în comun ai averii respective și după 22 decembrie 1989, întrucât, la punctul 4 din Programul FSN se preciza că va avea loc doar: „Restructurarea întregii economii naționale pe baza criteriilor retabilității și eficienței. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizată și promovarea liberei inițiative și a competenței în conducerea tuturor sectoarelor economice”. Fapt ce a făcut ca prevederile Constituției din 1965, mai sus amintite, privitoare la proprietatea comună a întregului popor, să rămână în vigoare,

– cetățenilor României le-a fost FURATĂ de către statul român post-decembrist întreaga avere comună, prin promulgarea ILEGITIMĂ, ILEGALĂ, INFRACȚIONALĂ, de către ion ilici iliescu, la 7 august 1990, a legii 15/1990. Act prin care întreprinderile socialiste, aflate în proprietatea comună a întregului popor, au fost „transferate” FĂRĂ DREPT în proprietatea publică și privată a statului. Această infracțiune de dimensiuni nemaiîntâlnite în istoria Țării este cauza care a generat/determinat efectiv jaful tranziției, criză în care ne aflăm.

– cetățenii României au rămas însă și după această dată și sunt și în prezent proprietarii în comun ai averii lor, deoarece FURTUL/INFRACȚIUNEA nu dă naștere la drept de proprietate pentru HOȚ/INFRACTOR. Cu atât mai mult, deci, toate „privatizările” și „restituirile” sunt lovite de nulitate absolută. Mai mult, cetățenii României sunt, de drept, și proprietarii bunurilor produse prin exploatarea INFRACȚIONALĂ a întreprinderilor furate sau a întreprinderilor noi și/sau modernizate ce au luat naștere prin (re)investirea capitalului provenit din exploatarea întreprinderilor furate,

– din păcate însă, în afara faptului că cetățenii României și-au păstrat calitatea de proprietari, au dobândit și o nedorită nouă calitate. Aceea de infractori – complici la infracțiunile săvârșite de statul român și de profitorii direcți/nemijlociți de pe urma săvârșirii respectivelor infracțiuni. Această stare în care se află, fiind urmarea faptului că ei, românii, cumpără și folosesc bunuri produse în întreprinderi furate de statul INFRACTOR și date pe nimic străinilor și „băieților deștepți”. Și le sunt astfel complici și tăinuitori, atât guvernanților, cât și străinilor, sau oligarhilor autohtoni. Mai mult, pentru că muncesc în întreprinderile furate de statul INFRACTOR și date pe nimic străinilor și șmecherilor tranziției, cetățenii României sunt membri ai unor grupuri infracționale organizate.

– pentru cetățenii României există, deci, o singură cale de a ieși din starea în care au fost aduși: recuperarea extinsă, prin confiscare, a averii FURATE. Urmată de împărțirea/distribuirea ei GRATUITĂ în proprietatea privată a cetățenilor, potrivit VARIANTEI COJOCARU în versiunea ei din 1990/1992, actualizată. Distribuire care ar urma să se efectueze cu sau fără o reluare prealabilă a procesului de restituire a proprietăților existente, de dinainte de 1948.

Acum mai bine de treizeci de ani, dr. Cojocaru afirma – fără să fie ascultat de conaționalii săi nerăbdători să jefuiască corabia „tranziției” – că, în absența punerii în practică a VARIANTEI COJOCARU, uraganul Istoriei va azvârli poporul român în prăpastie. Acolo unde este acum.

Astăzi, eu afirm – fără să fiu ascultat de conaționalii mei puși să dea foc corabiei, după ce au jefuit-o – că recuperarea extinsă și distribuirea gratuită sunt două măsuri RADICALE, OBLIGATORII, IMPERATIVE, ca răspuns la actele EXTREMISTE, TERORISTE, INFRACȚIONALE ale regimurilor politice post-decembriste. Altfel, fără punerea în aplicare a numitelor măsuri, bolovanul Istoriei va strivi poporul român aflat în prăpastie.

Este deci limpede, pentru oricine ia cunoștință de formulările din program că acesta este PROFUND LEGITIM pentru poporul român și, prin urmare, suspiciunea de „utopie” în ceea ce-l privește este EXCLUSĂ câtă vreme, datorită legitimității sale, programul este unul OBLIGATORIU.

În consecință, rezultă, la modul implacabil, că cine respinge sau cine nu adoptă programul pentru că acesta nu ar fi „realist” se situează – fie că vrea, fie că nu vrea – de partea infractorilor care au dus și duc România în prăpastie.

Este, din păcate, adevărat că, în condițiile actuale, încercarea de punere, acum, în aplicare a unui astfel de program ar întâmpina adversități ireductibile. Nimic – cu excepția propriei incapacități/frici de a scoate capul din nisip – nu ne împiedică însă să ne pregătim temeinic pentru momentul în care SCHIMBAREA, devenită posibilă, va fi obligatorie.

Deoarece constituirea economiei democratice de piață și edificarea democrației participative, NU sunt opționale, ci OBLIGATORII.

A consemnat pentru dumneavoastră Șerban Popa via certitudinea.com.

Costinel Crețu – „21 de rubini” Apocaliptic! Trebuie interzis acum!

Sunt obligat să mărturisesc încă de la început că filmul regizat de Ciprian Mega, 21 de rubini, pentru mine reprezintă devoalarea grotescului care a pus stăpânire pe ființa umană și pare să fi devenit un proces fiziologic, mă tem, ireversibil.

Primul semn al noii apocalipse pe care omul a creat-o și pe care Mega ne-a arătat-o în oglindă este că deși vorbim aceeași limbă nu ne mai putem înțelege. În acest film nu este vorba despre biserică, nici despre americani, nici despre ruși și nici măcar despre români, ci despre degradarea morală a ființei umane, indiferent de naționalitatea ori religia căreia îi aparține.

Pentru mine este șocant cum omul își creează propriile instrumente în vederea sinuciderii colective, crezând că doar celorlalți le sunt opozabile.

Și dacă nu am avea treabă cu nici o religie, darviniști fiind, e lesne de înțeles că violentând legile universului, deci ale firii, intrăm în conflict cu scopul, cu arhetipul speciei din care și eu fac parte.

Democrația se definește prin aceea că majoritatea conduce. Când se răstoarnă această normă fundamentală, ajungându-se ca minoritatea, fie ea și de gen, să impună regulile, democrația în mod natural suportă malformații maligne.

Deși filmul se desfășoară pe mai multe planuri în paralel, eu nu am avut capacitatea să văd partea artistică, simțindu-mă ultragiat succesiv odată cu fiecare cadru de mizeria care există în umanitate și la care am fost complice. 

21 de rubini mi-a arătat sinele din mine privit din exterior. Șocant!

De mai multe ori în viață am fost președinte, primar, american, rus, episcop în raport cu ceilalți. Desigur că am fost și iobag român. De toate am fost, mai puțin femeie, slavă Domnului.

Așa stând lucrurile, nu mă pot ascunde în spatele lui „Eu sunt un cetățean și nu prea am ce face”. Căci dacă așa ar fi gândit milioanele de oameni care au putrezit prin închisori și nu numai, apărând valorile care îl definesc pe om, astăzi nici filmul nu ar mai fi fost și nici eu nu aș mai fi fost.

Desigur că vinovații îi găsim mereu în ceilalți, este un reflex al speciei noastre.

21 de rubini – un film care nu poate aparține nici unui gen, este atipic, pare un documentar artistic dar este mai mult decât atât. Nu face analiza exhaustivă „a mărului stricat” ci mai degrabă a procesului fiziologic, a consecințelor pe care le produce respectiva stricăciune.

Încă nu mi-e clar dacă apariția acestui film mă bucură ori mă sperie, nu mi-e clar pentru că nu știu dacă mai vreau, dacă mai pot să aflu cine sunt. Din acest motiv și eu votez pentru interzicerea difuzării acestui film.

Ținând cont de faptul că mediul influențează comportamentul, profilul omului în proporție de 80% (epigeneză) devine clar că și cei care mai sunt buni se vor strica fără să conștientizeze acest proces. De ploaie te poți adăposti, de informații care virusează este foarte greu, spre imposibil.

Asta a făcut să schimbăm paradigme validate concomitent de știință și de religie. Nu mai avem capacitatea să vedem și să auzim ce vedeam și auzeam în urmă cu douăzeci de ani. Mai mult devenim agresivi la adresa celor care mai văd și mai aud, cum este cazul părintelui Ciprian Mega ori a celor care spun că noul concep de „tată 1” și „tată 2” este o crimă la adresa umanității. Cea mai mare crimă. Căci va produce o rătăcire organică a viitorului om.

S-a început, mai întâi, prin a-i lua religia „noi vrem spitale, vrem catedrale”, de parcă unele le-ar exclude pe celelalte. S-a continuat prin a-i lua identitatea națională, „cetățeni universali”, ca să se ajungă la secționarea legăturilor ombilicale dintre copiii și părinți.

Ce fel de ființă poate fi aceea care nu mai are religie, apartenență la o națiune, și nici părinți nu mai are.

În primii ani de viață copilul are atât cromozomi masculini (xy), cât și feminini. Pe măsură ce crește programul genetic face separarea, astfel că viitoarele femei vor avea doar cromozomi x. Însă atunci când programul genetic este perturbat de mediu, se produc modificări în procesul fiziologic al viitorului om.

Ce face Dumnezeu, natura și ce pare mort este viu. Vezi cazul unei frunze uscate.

Pe când, ce face omul împotriva legii firii și ce pare viu este deja mort.

Îmi este dor de omul care umbla desculț, în care guverna instituția ontologică denumităbun simț.

A consemnat pentru dumneavoastră Costinel Crețu via editie.ro.