mesterul manole, voievodul tiganilor, ziua timisoarei

Spectacolele Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian s-au bucurat de o primire plină de entuziasm  în cadrul Zilei Timişoarei. Opereta în concert „Voievodul Țiganilor” de Johann Strauss-fiul a deschis seria de festivități dedicate celebrării zilelor orașului şi a delectate publicul cu o experienţă sonoră şi vizuală vibrantă şi plină de culoare. Spectatorii au savurat povestea, a cărei acţiune este amplasată chiar pe malurile Begăi, iar la final i-a răsplătit pe artişti cu ovaţii şi aplauze furtunoase.

Cei care au cucerit publicul au fost:

Dirijor: Constantin Grigore

Dirijor cor: Vasile Bădescu

Soliști:

Barinkay: Mihai Urzicana

Saffi: Patricia Seymour

Czipra: Cristina Trandafir

Arsena: Gabriela Daha

Ottokar: Daniel Andrei Găină-Cojuharov

Zsupan: Florin Ganea

Mirabella: Gladiola Nițulescu-Lamatic

Carnero: Anton Zidaru

Homonay: Marius Mitrofan

În ziua a doua de festivități Teatrul Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian i-a impresionat pe cei prezenţi în Parcul Rozelor cu legenda Meșterului Manole într-o prezentare de o mare bogăţie muzicală şi forţă dramatică. Opera rock pe muzica lui Josef Kappl a emoţionat şi încânat deopotrivă şi s-a încheiat cu aplauze îndelungate. Echipa acestui spectacol – emblemă al Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian i-a inclus pe:

Compoziție și aranjament muzical: Josef Kappl

Libret: Victor Cârcu

Conducere muzicală: Constantin Grigore

Dirijor cor: Vasile Bădescu

Concept: Radu Petrovici și Rebecca Diaconu

Coregrafia: Relu Dobrin

Scenografie: Vladimir Turturica

Asistent regie: Sorina Micșunescu

Soliști:

Manole: Florin Budnaru

Miruna: Daniela Bucșan

Povestitorul: Florin Ganea

Trupă rock:

Josef Kappl: chitară bas

Robert Magheți: tobe

Nicu Patoi: chitară

Credit foto: Florin Gherasim – Photographer

george cosbuc, noapte de vara

Zările de farmec pline,
Strălucesc în luminiş;
Zboară mierlele-n tufiș
Şi din codri noaptea vine
Pe furiș.

Care cu poveri de muncă
Vin încet şi scîrțîind;
Turmele s-aud mugind,
Şi flăcăii vin pe luncă
Hăulind.

Cu cofița, pe-ndelete
Vin nevestele la rîu;
Şi cu poala prinsă-n brîu
Vin cîntînd în stoluri fete
De la grîu.

De la gîrlă-n pîlcuri dese
Zgomotoşi copiii vin;
Satul e de vuiet plin;
Fumul alb alene iese
Din cămin.

Dar din ce în ce s-alină
Toate zgomotele-n sat,
Muncitorii s-au culcat.
Liniştea-i acum deplină
Şi-a-noptat.

Focul e-nvelit pe vatră,
Iar opaițele-au murit,
Şi prin satul adormit
Doar vreun cîine-n somn mai latră
Răgușit.

Iat-o! Plină, despre munte
Iese luna din brădet
Şi se ‘nalță,-ncet-încet,
Gînditoare ca o frunte
De poet.

Ca un glas domol de clopot
Sună codrii mari de brad;
Ritmic valurile cad,
Cum se zbate-n dulce ropot
Apa-n vad.

Dintr-un timp și vîntul tace;
Satul doarme ca-n mormînt –
Totu-i plin de duhul sfînt;
Linişte-n văzduh și pace
Pe pămînt.

Numai dorul meu colindă,
Dorul tînăr și pribeag,
Tainic se-ntîlneşte-n prag,
Dor cu dor să se cuprindă
Drag cu drag.