Pe data de 5 noiembrie 1886 poetul național, publicistul, omul politic, sociologul și marea conștiință națională, Mihai Eminescu este arestat la Iași de către poliție pentru deranjarea spectacolului de la teatrul vechi din Copou. Tocmai Copoul atât de drag lui Eminescu, atât de mult prezent până și în cadrul operei lui, devine scena în care Mihai Eminescu este arestat și scos definitiv din viața culturală și socială a României.
Din cauza scandalului provocat în cadrul spectacolului de la teatrul vechi din Copou, se ivește pretextul pe perfect pentru autorități ca Eminescu să fie dus în arestul poliţiei din Iaşi, iar prim procurorul Tribunalului Iaşi le cere medicilor G. Iuliano si G. Bogdan să constate „starea mintală a lui Eminescu”.
Istoria și documentele scoase la lumină de diverși cercetători au arătat că de fapt Eminescu a fost arestat și eliminat din viața publică a României și sacrificat pentru Transilvania. Mai exact pentru că Eminescu milita de multă vreme pentru unirea Transilvaniei cu România. Prin tratatul secret de alianță româno-austro-ungar, ratificat la 6 noiembrie 1883 de regele Carol I, s-a cerut și sacrificarea lui Eminescu. Ca și acum, România era transformată pe atunci prin acel tratat secret într-o pseudocolonie din care erau extorcate resursele și bogățiile țării.
Planurile „nebunești” ale lui Mihai Eminescu de a declanșa revolte armate în Transilvania prin intermediul unor acțiuni ale Societății Carpații au provocat celebrul dicton „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”. Prima etapă a eliminării lui Eminescu din viața culturală, socială și politică a României s-a petrecut chiar în anul semnării tratatului secret de alianță româno-austro-ungar, în vara anului 1883. Odată cu arestarea lui Eminescu în 1883, a fost cale liberă pentru tratatul secret între Regele Carol I și imperiile austro-ungar și german.
Ziua când l-au arestat iarăși pe Mihai Eminescu, 5 noiembrie 1886 și l-au vopsit într-un nebun, e practic ziua când l-au scos pe Eminescu definitiv din viața socială și culturală a României pentru că milita pentru Unirea Transilvaniei cu România.
În anul 1883, la prima arestare a lui Eminescu, Societatea Carpații era destul de puternică, numărând peste 2.000 de membri care aveau același țel ca și Eminescu: realizarea „Daciei Mari”. Prin Societatea Carpații, Eminescu reușise să adune practic mare parte din spuma elitei ultranaționaliste din România, iar din planurile lor făceau parte chiar și acțiuni cu forță armată pentru a putea uni Bucovina și Transilvania cu România. Pe Eminescu l-au executat pentru Transilvania – ideea de a declanșa revolte armate în Transilvania pentru unirea tuturor provinciilor românești, făceau din Eminescu unul dintre principalii și cei mai periculoși dușmani ai regimului dualist austro-ungar. Și Eminescu a sfârșit trădat din interior, de către un rege care a preferat închinarea țării în locul luptei pentru reîntregirea ei.
Proiectul lui Eminescu le-a plăcut atât de mult țarilor ruși încât până la revoluția bolșevică Imperiul Rus nu renunțase la proiectul „Daciei Mari”, dar sub dominație rusească, un adevărat pod pentru panslavismul rusesc care era la mare modă atunci în cadrul elitelor ruse. Planul „Daciei Mari” era privit de Imperiul Țarist doar ca o bază de unde să unească toate popoarele slave din Peninsula Balcanică în cadrul unui nou imperiu de tipul Imperiului Bizantin.
Via glasul.info.
