Vineri, 29 noiembrie 2024, la Teatrul Coquette din București are loc o nouă reprezentație a concertului ARIE ȘI ECOU. Soprana Cristina Fieraru și chitaristul Maxim Belciug vor oferi publicului unele dintre cele mai frumoase pagini ale repertoriului liric, de la baroc la romanță și canțoneta napolitană, într-un program reverență în fața lui Monteverdi, părintele operei moderne, care și-a terminat lucrarea pe pământ și și-a început drumul în eternitate tot într-o zi de 29 noiembrie, în urmă cu 381 de ani, la Veneția, lăsând în urmă o creație muzicală fabuloasă, de care nu încetăm să ne bucurăm nici astăzi.
Născut în 1567 (nu se știe cu precizie data nașterii, ci doar data botezului – 15 mai), într-o familie înstărită din Cremona, oraș al muzicii și al lutierilor, Claudio Monteverdi beneficiază de o educație solidă, atât generală cât și muzicală. Învață, încă de copil, să cânte la violă și studiază cu Marc’ Antonio Ingegneri, de la care deprinde arta contrapunctului. Monteverdi compune și publică primele lucrări foarte devreme: primul opus, o culegere de 23 de piese religioase, intitulată „Sacrae cantiunculae”, este datată din 1582, când Monteverdi avea numai 15 ani.
Urmează alte compoziții – motete, Cartea I și Cartea a II-a de madrigale – în care se întrevăd deja tendințele de inovare și de eliberare de stilul riguros al școlii franco-flamande care domina creația vremii.
La 23 de ani, Monteverdi părăsește orașul natal și se angajează ca instrumentist și cântăreț la Mantova, la curtea lui Vincenzo Gonzaga, un duce extravagant, dar și violent, impulsiv și posesiv, mare protector al artelor și amator de serbări. Aici, Monteverdi se face repede remarcat, iar în 1601 primește slujba de maestro di cappella. În 1607, compune prima sa mare operă, „Orfeu” – pe care el n-o denumește operă, ci favole in musica (poveste cu muzică). Din punct de vedere muzical, șederea la Mantova este foarte prolifică: Monteverdi scrie mult, atât muzică de cameră, cât și muzică religioasă și teatru liric, publică mult și obține faimă și recunoaștere pe măsură.
Dar Ducele Vincenzo este un angajator care nu respectă întotdeauna zilele de plată, iar situația materială deloc înfloritoare îl împinge pe Monteverdi, acum, la rândul său, tată de familie, să-și caute o situație mai bună. Încearcă să se angajeze la Roma, dar nu reușește să câștige favorurile Papei Paul al V-lea, căruia îi dedică celebrele „Vespro Della Beata Vergine” și „Missa in illo tempore”.
În 1612, Ducele Vincenzo moare, iar fiul său Francesco îl concediază pe Monteverdi, care, după o perioadă de căutări și lipsuri, izbutește să fie angajat ca maestro di cappella la Basilica San Marco, a doilea mare centru muzical al Italiei, după Vatican. Aici are o libertate totală și poate da frâu nestăvilit creativității sale debordante. Continuă să scrie madrigale, dar compune și mise, și lucrări pentru sărbătorile populare, la comanda notabilităților.
În 1637, la Veneția își deschide porțile primul teatru liric cu public plătitor, Teatrul San Cassiano, iar Monteverdi scrie noi opere pentru scenă: „Proserpina rapita” (1630), „Adone” și „Le nozze di Enea con Lavinia” (1641) – toate trei pierdute – și, singur sau în colaborare, în 1640, „Il ritorno d’Ulisse in Patria”.
În 1642, la vârsta de șaptezeci și cinci de ani, probabil împreună cu elevii săi, scrie „L’incoronazione di Poppea”, prima operă cu personaje istorice, nu mitologice, mânate de pasiuni umane precum dorința de putere și patima iubirii. În 1643, Monteverdi este în sfârșit un om înstărit și celebru, cu o situație materială stabilă, iar pe 29 noiembrie moare, după 9 zile de febră, la spitalul public din Veneția, și este înmormântat cu mare pompă.
În istoria muzicii, Monteverdi strălucește o figură inovatoare. Dorința sa de a pune în mișcare pasiunile și permanenta căutare a unei noi expresivități l-au făcut să exploreze stiluri diverse: stilul concertant, stilul reprezentativ (recitativ) sau stilul animat (concitato) – creația sa. Toate lucrările sale, fie ele religioase sau profane, poartă însemnul unei modernității care știe să valorifice tradiția pentru a ajunge la inovație.
Înclinația sa către forța evocatoare și-a găsit mai ales în producția dramatică tărâmul prielnic: aici Monteverdi dă dovadă de imaginație și inventivitate, reușind să creeze îmbinarea perfectă între poezie, teatru și muzică. Povestirile pastorale muzicale de până atunci devin adevărate drame, iar muzica se face vocea sentimentelor, izbutind să redea întinsa și nespusa subtilitate a trăirilor umane. Aici e geniul lui Monteverdi, pentru asta a fost numit „divin”.
O mare parte din producția muzicală a lui Monteverdi s-a pierdut, inclusiv multe dintre operele sale. Au ajuns până la noi nouă cărți de madrigale, niște lucrări religioase și trei opere complete: „Orfeo”, care este și prima sa operă și cea mai timpurie din gen aflată și azi în repertoriile teatrelor lirice, și „Il ritorno d’Ulisse in patria” și „L’incoronazione di Poppea”, ambele scrise în ultima perioadă a vieții. Și s-a mai păstrat micuța bijuterie cunoscută sub numele de „Lamento d’Arianna” sau „Lasciatemi Morire”, o arie centrală a operei „Arianna”. Opera e de negăsit (deși unii nu și-au pierdut speranța, s-a mai întâmplat să se descopere lucrări pierdute de sute de ani prin biblioteci neștiute), dar aria ne-a parvenit totuși pentru că însuși Monteverdi a publicat un aranjament al acesteia în a șasea carte de madrigale, într-o versiune pentru voce solo și bas continuu. O capodoperă despre care știm, din scrierile vremii, că făcea doamnele să plângă negreșit, și pe care publicul va avea ocazia de a o asculta live, pe scena Teatrului Coquette, și în concertul ARIE ȘI ECOU din 29 noiembrie 2024.
Seria de concerte ARIE ȘI ECOU, inițiată de soprana Cristina Fieraru și chitaristul Maxim Belciug, va fi programată în mod constant la Teatrul Coquette în stagiunea 2024-2025, în încercarea de a oferi publicului prilejul unor întâlniri cu câteva dintre cele mai frumoase creații ale repertoriului liric într-o prezentare adaptată la o scenă de teatru mic, unde intimitatea dintre artiști și public și lipsa artificiilor de regie permit o altfel de apropiere – mai directă, mai sinceră, mai vie – de această muzică de o infinită frumusețe și bogăție de nuanțe.
Concertul din 29 noiembrie 2024 începe la ora 19:30 și are loc la Teatrul Coquette din București (Calea Călărași 94). Biletele sunt disponibile pe platformele online mystage.ro, eventim.ro, iabilet.ro, kompostor.ro și eventbook.ro sau se pot rezerva la email rezervari@teatrulcoquette.ro ori tel. 0754990017, 0721191675 (zilnic între 11-19), urmând a fi ridicate de la teatru, înainte de începerea spectacolului. După concert, publicul se va putea bucura, în tihnă, în foaierul teatrului, de un pahar de vin oferit cu drag de CRAMA HISTRIA.