La Revista România Culturală am publicat recent articolul „Zeițele de Cucuteni în familia androginelor” și mi-a deschis totodată orizontul cu informații suplimentare îndeosebi privind perspectiva lui Mircea Eliade asupra religiilor falice.

Reamintesc că articolul inițial l-am încheiat cu un citat al antropologului și arheologului Marija Gimbutas, o mare admiratoare a Culturii Neolitice Cucuteni: „…în Europa Veche, falusul este departe de a fi simbolul obscen care este astăzi. Mai degrabă este asemănător cu acel lingam încă prezent în India: un stâlp cosmic sacru moștenit din civilizația neolitică din Valea Indusului. Una dintre primele reprezentări ale genul în Europa este constituit de fuziunea falusului cu corpul divin al Zeiţei, care apare începând din paleoliticul superior.”

„Falusul funcționează ca un simbol atotcuprinzător în religia hindusă, dar dacă un golan de pe stradă îl desenează pe un zid, atunci va reflecta numai interesul lui pentru propriul penis (…) Când un hindus educat îți va vorbi despre ‘lingam’ (falusul care îl reprezintă pe zeul Shiva din mitologia hindusă), vei auzi lucruri pe care vesticii nu le-ar pune în legătură niciodată cu penisul. Lingamul nu este o aluzie obscenă, în mod cert.” Spune și psihologul Carl Jung în cartea sa „Omul și simbolurile sale” (la pagina 113 în ediția publicată în limba română de Editura Trei).

„Este foarte probabil că, printre adoratorii așa-zisului lingam al lui Shiva, un mare număr nu văd în el decât arhetipul organului generator; dar sunt alții care îl consideră un semn, o ‘icoană’ a creației și a distrugerii ritmice a Universului, care se manifestă în forme și se reintegrează periodic în unitatea primordială, preformală, spre a se regenera”, observă Mircea Eliade în cartea „Tratat de istorie a religiilor”.

Despre puterea simbolisticii falusului ne putem da seama observând că ritualuri falice s-au perpetuat din Cucuteni, de-a lungul vremurilor, până la dansul Călușarilor, de pildă.

Găsim ușor, bunăoară, informația că la Sabatinovka (cultura Cucuteni), datat circa 4800-4600 î.Hr., s-a găsit un altar în formă de bancă pe care erau așezate, pe scaune cu spătar de corn, 16 sculpturi de capete de șerpi sau de falus. Numai una din aceste figurine avea brațe, ținând în mână un prunc în formă de șarpe sau un falus.

Și, acum, câteva dintre referirile la tradiția „Călușarilor” care a supraviețuit până în secolul trecut.

De pildă, în articolul „Rusaliile, zânele bătrâne din mitologia românească”: „Toate zânele sunt fecioare. Mutul din ceata Călușarilor rotește în timpul ritualului un simulacru de falus ca semn că lumea nouă este condusă de bărbați, cărora le revine un rol important în procreere și ca semn a ceea ce ele nu au cunoscut.”

„Celălalt moment îl are ca executant pe mut: cu un pilug de forma unui falus, acesta prepară într-un căuş din ouă sparte, din usturoi şi din apă un amestec pe care îl împrăştie apoi asupra asistenţei, mai ales feminine, marcând cu aceasta sfârşitul dansului.” Se arată și în articolul „Dansul Călușarilor sau Călușul” de pe site-ul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

„Pentru rod al trupului, căluşarii poartă la brâu un falus şi trec peste femeia care are probleme”, spune Elena Stoica, etnograf, în articolul „Ritualul prin care se cheamă zeii, de Rusalii. Bărbaţii capătă puteri supranaturale şi pot invoca fertilitatea”.

Și, acum, să spicuim din informațiile oferite de redacția Revistei România Culturală, pe care le consider deosebit de interesante.

Se știe despre artefactele zeițelor de la Isaiia și mai ales despre forma lor absolut universală. Este o formă arhetipală care se regăsește atât ca și formă, dar ca și funcție având în vedere unghiurile curbe, dacă le putem numi așa, și a dinamicii pe care o sugerează. Aceasta ne duce cu gândul la câmpurile de torsiune morfogenice ale lui Rupert Sheldrake, dar și la unele noi descoperiri făcute de actorul și fizicianul Terence Howard (adulat de unii și hulit de mare parte din mediile științifice academice materialiste și cvasi-atee din toate academiile), care arată de fapt cum se mișcă universul și voluptuozitatea Mamei Cosmice cu formele ei rotunde care abundă peste tot în natura înconjurătoare și umană. De aceea fetele/femeile frumoase sunt înzestrate cu asemenea forme, iar artefactele de la Isaiia sugerează într-un mod esențial exact aceste aspecte ale Eternului Feminin, pentru că Dumnezeu sau Creatorul Universului nu este doar Tată, ci este și Mamă, adică Dumnezeu Mamă-Tată, androgin perfect, din care izvorăște creația.

Cât privește chestiunea „falică”, să nu uităm că însuși Eliade spunea în Istoria Credințelor și Ideilor Religioase că toate religiile lumii sunt falice. Și ce înseamnă chestiunea aceasta? De ce vestalele orientului mergeau pe străzile citadelelor lor în Antichitate prin procesiuni cărând pe umeri toate un falus mare din lemn? Pentru că venerau această potență masculină, acest Etern Masculin, care în kabala iudaică se numește vocabula Yod, iar la chinezi e Yang-ul din Yin și Yang, toate regăsindu-se la traci, la pelasgii ce ne-au lăsat cunoașterea scrisă în piatră.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.