Putem considera fără teama de a greși că doar o foarte mică parte din ce s-a creat în Neolitic s-a descoperit și expus în muzee. Cu atât mai remarcabil este faptul că avem câteva artifacte multi-milenare pe care se deslușesc modele ce se înrudesc cu Coloana maestrului Brâncuși. E știut dealtfel că maestrul din Hobița are opere inspirate din folclor și din culturi de mult apuse. De pildă, stâlpii ciopliți de pridvor de casă sau biserici de lemn s-au perpetuat secole de-a rândul în satul tradițional românesc, inclusiv, pe alocuri, cu model romboedric. Dar sursa inițială e practic imposibil de stabilit.

„Ideea Coloanei fără sfârșit mi-a venit de la mișcarea acestui șurub, care se repetă la infinit”, s-a confesat Brâncuși referindu-se la un Șurub de teasc din stejar, înalt de 2,5 metri, și botezat „Șurub de teasc fără sfârșit” aflat în Atelierul din Paris până la momentul vânzării lui la licitație.

„În monografia Carolei Giedion-Welcker, Constantin Brancusi, publicată la Editions du Griffon, Neuchâtel, 1959, la pagina 179 se poate citi legenda unei fotografii brâncușiene – Atelier Brancusi avec sculptures et presse à huile. În ediția română din 1981, titlul planșei 119 este Atelierul lui Brâncuși cu sculpturi și o presă de ulei. De fapt în imagine apare șurubul de teasc”, aflăm de pe site-ul CentrulBrancusi.ro, din articolul „Brâncuși și șurubul de teasc”.

De acord că Brâncuși însuși a fost convins că inspirația Coloanei Infinitului i-a venit în primul rând de la teascul din lemn. Dar legile subconștientului, așa cum a arătat de pildă dr. Carl Jung, pot fi mai profunde, iar simbolul unui stâlp sau stâlpișor cioplit văzut cândva de Brâncuși i s-ar fi putut reactiva în mod inconștient la contemplarea teascului.

Iată ce spune în acest sens celebrul psihiatru Carl Jung în cartea sa „Omul și simbolurile sale – Misterele inconștientului colectiv” (Editura Trei), la pagina 42: „Sunt multe motive pentru care uităm lucruri pe care le-am observat sau experimentat; și sunt la fel de multe modalități prin care pot fi readuse în minte. Un exemplu interesant este al criptomneziei sau al ‘amintirii ascunse’. Un autor poate scrie în mod constant după un plan prestabilit, elaborând o argumentație sau dezvoltând o linie a povestirii, când, dintr-odată, schimbă total cursul scriiturii sale. Poate că i-a venit în minte o idee nouă, o imagine diferită sau o întreagă intrigă secundară. Dacă îl veți întreba ce i-a determinat digresiunea nu va fi capabil să răspundă. Este posibil să nici nu fi observat schimbarea , deși a produs un material în întregime proaspăt și aparent necunoscut lui până acum. Totuși, uneori, se poate demonstra în mod convingător că ceea ce a scris se aseamănă izbitor cu lucrarea unui alt autor, cu o operă pe care el crede că n-a văzut-o niciodată. Eu însumi am găsit un exemplu fascinant în cartea  lui Nietzsche, ‘Așa grăit-a Zarathustra’, unde autorul reproduce aproape cuvânt cu cuvânt un incident consemnat într-un jurnal de bord, în anul 1686. (…) Contextul mă face să cred că este imposibil ca Nietzsche să fi avut vreo idee că plagia povestirea”. Și, acum, mai important, un pic mai încolo Carl Jung continuă: „Cam același lucru i se poate întâmpla unui muzician care a auzit un cântec țărănesc sau unul popular în copilărie și se trezește copiindu-l (inconștient) ca temă a unei simfonii pe care o compune în viața adultă”.

Nu avem cum stabili dacă observațiile lui Carl Jung i s-au aplicat sau nu inspirației lui Brâncuși privind Coloana Infinitului. Dar o posibilitate rămâne deschisă și, oricum, chiar și arhitectura teascului de stors struguri poate avea ea însăși inspirații străvechi.

Și acum să trecem în revistă trei artefacte multi-milenare cu simboluri ce prefațează Coloana Infinitului.

Potrivit specialiștilor, cel mai vechi este vasul neolitic găsit la Cârcea, aproape de Craiova, datat la nu mai puțin de opt milenii, și expus la Muzeul Olteniei. Potrivit arheologului Florin Ridiche de la Muzeul Olteniei, vasul de la Cârcea ține de o perioadă premergătoare culturilor Cucuteni sau Starčevo – Criș și aparține unei populații predominant agrare. Acest fapt este susținut și de descoperirea, tot în situl de la Cârcea, inclusiv a unei seceri meșterite din corn de căprior, cu tăiș din silex, ce marchează începuturile agriculturii pe teritoriul actual al României. Secera este clasată dealtfel ca piesă de tezaur național.

Al doilea artefact, ca datare, are circa șase milenii, ține de Cultura Cucuteni, și este asociat cu vasul intitulat „Dansul Ielelor”, descoperit la Chirileni, în Republica Moldova. Un frumos și amplu articol destinat acestui artefact precum și folclorului „ielelor” găsim în Ziarul Națiunea.

În fine, Tezaurul dacic de la Hînova – județul Mehedinți este păstrat în Sala Tezaurelor de la Muzeul Național de Istorie a României și totalizează cinci kilograme de piese din aur, 9.639 la număr, majoritatea ansamblate în brățări și coliere de diferite forme și mărimi.

Una din cele mai interesante piese e un colier alcătuit din 255 de mărgele romboedrice, asemănătoare Coloanei Infinitului. Despre această similitudine s-au mai scris articole.

Mai puțin remarcat e colierul format din „clopoțele”, despre care ar fi interesant de aflat dacă a fost găsit în formă ansamblată sau, dimpotrivă, a fost reconstituit. Aceasta fiindcă ar fi de știut dacă nu cumva forma inițială era prin potrivirea „clopoțelelor” cap în cap (deci invers decât ca în poză), caz în care ar fi semănat întrucâtva cu Coloana Infinitului.

Dar cel mai important rămâne faptul că, potrivit teoriei lui Jung, puternicile simboluri ale inconștientului colectiv, făurite încă din leagănul civilizației umane, se păstrează și pot răsări oricând îndeosebi în actul creației. Ceea ce ar putea fi și în cazul Coloanei Infinitului.

În acest sens, lansez cu o conexiune hazardată dar simpatică. Să ne uităm la Obeliscul madrilen din Plaza de Castilla despre care arhitectul Santiago Calatrava a recunoscut că l-a conceput inspirându-se din Coloana Inifinitului a lui Brâncuși. Și să combinăm mental cele două modele de pe vasul neolitic de la Cârcea, în speță coloana romboidală și liniile întrerupte. Așa-i că seamănă?

Și dacă tot am ajuns la creații moderne, să revenim la confesiunea lui Brâncuși „Ideea Coloanei fără sfârșit mi-a venit de la mișcarea acestui șurub, care se repetă la infinit” și să privim la un zgârie-nori numit „Spire Tower” din Chicago.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.