Printre „perlele” rare ale muzicii pop/rock/blues/jazz din Canada, am descoperit cu câțiva ani în urmă o gemă prețioasă dar nepretențioasă, modestă, fermecătoare și plină de talent, care i-a adus nominalizarea la Juno Award, cel mai respectabil premiu canadian acordat numai pentru realizări remarcabile în domeniul muzicii; cantautoarea Barbra Lica. Ceea ce este și mai atrăgător, originile-i mioritice, de care artista nu este doar perfect conștientă dar în același timp mândră, au adus-o în prim-planul activității culturale a comunității române din Toronto care de ani de zile își celebrează talentele în aceeași lună cu nașterea luceafărului poeziei române, Mihai Eminescu.

Ceea ce m-a captivat – chiar de la prima mea audiție a muzicii sale – este simplitatea naturală, neprefăcută a întregii sale apariții, nonșalanța adresării publicului în limba natală cu toate că nu a avut șansa de a o studia organizat, iar ea însăși afirmând glumeț că este stricată (27 martie 2025). O frumusețe fizică autentică – de la scânteierile verzi ale ochilor și buclele-i aurii, la ținuta-i modestă, lipsită total de trufia tipică stelelor profesiunii – se combină minunat cu o voce pe care jurnalistul Frank De Blase de la City Newspaper o descria ca fiind un contralto strălucitor, vibrant pentru un minut, laconic și languros în următorul (https://www.roccitymag.com/MusicBlog/archives/2017/06/24/jazz-fest-2017-day-1-frank-reviews-barbra-lica-joss-stone-and-st-paul-and-the-broken-bones). Producătorul Greg Wells (William Gregory Wells, care a lucrat cu artiști celebrați ca orchestra Count Basie, Quincy Jones, Barbra Streissand, Adele, Taylor Swift, Michael Bublé, Selena Gomez, Sir Andrew Lloyd Webber, Sir Elton John și alții) afirma că „vocea ei este molipsitoare” (https://niagarajazzfestival.com/the-barbra-lica-trio/).

Stilul muzical al Barbrei Lica nu poate fi etichetat, căci amalgamează o sumedenie de genuri care îl fac adecvat atât festivalului de muzică coutry de la Nashville, festivalului internațional de jazz de la Montréal (intrat oficial în Guiness Book ca cel mai mare festival de jazz din lume), ori chiar (m-aș aventura să declar!) scenei concursului internațional de cântec Eurovision, unde aș vedea-o reprezentând România. Iată de ce muzica ei neagă stereotipia care, la o bună parte a artiștilor consacrați aduce monotonie (ca să nu spun plictiseală!). Așa cum artista însăși îmi mărturisea în decursul interviului nostru online în seara zilei de 27 martie, 2025, stilul este dictat de versurile care vin atât de natural și neconvențional, încât ar putea de asemenea figura în panoplia poeților generației sale.

Dar, să începem cu începutul! „Muzica a fost o ocupație de familie, îmi mărturisea Barbra la 27 martie 2025. Mama mea, Eugenia Lica, a fost cântăreață, a apărut la concursul Steaua fără nume, iar tata era pianist născut în Uniunea Sovietică. S-au întâlnit în Toronto, unde mama venise într-un turneu. Nu e de mirare că de la o vârstă fragedă părinții mei au decis că trebuie să iau lecții de pian și canto. Deși preferam muzica de jazz, am făcut un compromis între acest domeniu și chimia, astfel că timp de patru ani le-am studiat pe amândouă la Toronto; am reușit, cred eu, să le împac pe amândouă.” (27 martie 2025).

Debutul Barbrei Lica a coincis cu lansarea în 2012 a primului album intitulat That’s What I Do, cântecul obținând imediat locul 1 la iTunes Canada’s jazz chart. În noiembrie 2013 era primul artist plasat la Competiția de jazz internațională Sarah Vaughan, ceea ce i-a adus o importantă serie de turnee în Canada și Statele Unite. În 2015 își promova noul album Kissing You – creat în decembrie 2014 alături de numai doi instrumentiști, pianistul Lou Pomanti și basistul Ross MacIntyre – introdus unei audiențe de peste 1000 de persoane pe prestigioasa scenă Koerner Hall din Toronto. De aici, până la deschiderea unor importante festivaluri de jazz ca cel de la Montréal, Tokyo, Port-au-Prince, ori Rochester New York, cărarea a fost bătută cu succese. „În 2015-2016 am fost descoperită de un agent american care mi-a adus invitații la festivaluri și concerte. Am deschis concertul formației americane de jazz The Hot Sardines, alături de Ivan Soul (pe numele adevărat Neville, muzicianul de stil soul este unul dintre cei mai realizați instrumentiști care interpretează la o multidudine de instrumente alături de voce). Aveam atunci multe emoții, mai ales la intrarea pe scenă, dar cred ca am reușit să le direcționez către o interpretare de un alt fel de emoție.” (27 martie 2025).

Albumul din 2018, You’re Fine, marca o nouă eră în stilul ei creator, aducând pentru prima oară elemente de muzică folk și americana (un still care își are rădăcinile adânci în tradiția americană, combinând country, folk, blues, soul, sau bluegrass). Este ușor de înțeles de ce Barbra Lica adopta acest stil, care pune accentul pe non-conformitate, ne-apartenență la un anume stil, independență artistică și nu în ultimul rând, creativitate. Albumul a fost difuzat de peste șase milioane de ori pe Spotify până acum. Barbra Lica nu a scris doar pentru ea; artiști ca Matt Dusk (cântăreț de jazz canadian cu premii multiple și albume de platină într-o carieră de peste 20 de ani, în special la Las Vegas), cântăreața pop japoneză Harumi ori taiwanezul Morrison Ma beneficiind de talentu-i incomensurabil. În același an se afla la Focșani Blues Festival, înfrățit cu „RBC Ottawa Bluesfest, festival care este clasat de Billboard Magazine ca fiind unul dintre primele 10 cele mai de succes festivaluri de muzică din lume.” https://5focsani.ro/focsani-blues-festival-2018.html. Barbra Lica apărea pe scena românească alături de alți muzicieni canadieni, printre care aș aminti aici un al român-canadian, Chris Cigolea (profesor de jazz la Upper Canada College și trompetist antrenat în  muzica clasică și jazz).

„Am simțit atunci pentru prima oară că sunt acasă. Am o iubire mare pentru români și cultura noastră. Visul meu este să cânt în România.” (27 martie 2025)

Dar, anul 2020 a venit și, odată cu el, pademia! Viața Barbrei Lica a căpătat o altă turnură; și totuși nici sarcina care avansa, nici închiderea totală a vieții culturale nu au putut-o opri.

„Unul dintre prietenii mei, Anders, m-a sunat să îmi spună că face aranjamente muzicale prin Zoom. Timp de nouă luni am tot scris muzică pentru o formație la care s-au alăturat până la urmă mai mulți instrumentiști, corzi, instrumente de suflat din lemn etc.”

Atunci se năștea Toronto Chamber-Pop Orchestra, un ansamblu de jazz/folk clasic, cu muzică originală aranjată cinematic pentru 14 instrumente și voce; atunci, muzicienii sechestrați fiecare în propriu-i demisol au produs nu mai puțin de 15 aranjamente muzicale, unele prezentate la Toronto Jazz Festival.  

Au urmat Imposter Syndrom în 2023, unul din cântecele de pe album, The Ghost of Me obținând premiul Cântecul Anului din partea Canadian Musical Reproduction Rights Agency  (entitatea canadiană care luptă pentru drepturile de autor, negociind licențe de publicare și colectând drepturi de autor pentru artiștii canadieni). Același album a fost nominalizat în 2024 pentru cântecul anului și artistul solo al anului la Canadian Folk Music Awards. 

Barbra Lica are o primăvară extrem de ocupată în acest an; de la Nevada la California, de la Oregon la Washington, înapoi în Ontario muzica ei va aduce acea stare de nostalgie fericită, acea undă de căldură pe care întreaga-i ființă o emană. Dincolo de scenă, Barbra își produce muzica, face aranjamente muzicale și editări sonore, căci în lumea ei, „a fi muzician înseamnă să fii și producător”. Pentru cine dorește a afla mai mult despre artista româno-canadiană Barbra Lica, accesați website-ul ei la https://barbralicamusic.com/media/.

A consemnat pentru dumneavoastră de la Toronto,

Mihaela Cudalbu

Muzicolog și Profesor de Muzică