Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a șasea) „Liderii puterilor europene sunt niște prizonieri ai grupului de multi-miliardari khazaro-evrei de pe Wall Street care conduc lumea occidentală”,  declară prof. univ. dr. Corvin Lupu Tudor Urse: Domnule profesor, vă mai întreb ceva. Războiul din Ucraina continuă și mulți analiști din întreaga lume, inclusiv dumneavoastră, spun că ei cred că el va mai continua. Distrugerile sunt mari. Mor mulți oameni, se distrug fabricile, unitățile militare, infrastructură, clădiri publice și private, în număr foarte mare, ard câmpurile de cereale. Se fac cheltuieli exorbitante și Ucraina continuă să se îndatoreze mult, dar nu mai are economia capabilă să producă banii necesari dobânzilor și ratelor de restituire a creditelor. Mii de soldați ucraineni sunt luați prizonieri și, probabil, vor fi duși la muncă în Rusia, sau în teritoriile pe care Rusia le anexează în estul și sudul Ucrainei. Suferința poporului ucrainean este mare. Ucraina este susținută foarte puternic de SUA și de încă 40 de state, inclusiv întregul NATO, dar nu poate opri bombardamentele. Distrugerile și pierderile, inclusiv teritoriale, continuă. În acest caz, apare întrebarea: de ce nu se predă? De ce nu vrea să facă nici o concesie și să încheie pacea? Nu cumva, Ucraina se sinucide? Corvin Lupu: Eu aș reformula ultima dumneavoastră întrebare și aș spune: „Nu cumva conducătorii khazaro-evrei ai Ucrainei, slugile familiei khazaro-evreiești Rothschild, proprietara activelor statului Ucraina, și-au propus să distrugă poporul ucrainean, mai ales pe naționaliștii ucraineni, cei care mor în prima linie”? Și mai pun și eu încă o întrebare, cu preambul. Cu câțiva ani în urmă, prim-ministrul israelian Netanyahu a fost invitat la Kremlin și i s-a predat o întreagă arhivă a fostului NKVD referitoare la crimele naționaliștilor ucraineni împotriva khazaro-evreilor din Ucraina, din perioada celui de al doilea război mondial. Atunci au fost omorâți 900.000 de khazaro-evrei. Este o cifră mare. Ulterior, actuala conducere a Ucrainei, alcătuită 80% din evrei, s-a insinuat pe direcția politică naționalistă, conducând această mișcare politică din Ucraina către (auto-)distrugere. Și acum întrebarea: Nu cumva, în subsidiarul cauzelor conflictului din Ucraina nu se află și dorința evreimii internaționale de a-i pedepsi pe urmașii biologici și de familie politică ai asasinilor celor 900.000 de evrei, în al doilea război mondial? Această întrebare și răspunsul la ea generează o serie de alte întrebări. Nu cumva familia Rothschild, dacă va mai putea stăpâni ceva în Ucraina, dorește o Ucraină cu mișcarea naționalistă distrusă și compromisă? Nu cumva proiectul judeo-globalist de distrugere a naționalismului internațional se desfășoară în Ucraina prin implicarea evreimii în conducerea mișcării naționaliste? Președintele Zelensky, prezentat în lumea euro-atlantică drept un erou, pare a fi altceva. Pare a fi chiar groparul Ucrainei. Așa va fi el receptat de istorie. În luna mai, sau iunie, la o adunare populară din Ungaria, când prim-ministrul Viktor Orban l-a pomenit în discursul său pe președintele Zelensky, mulțimea formată din mii de oameni, în bloc, a râs, ca de un clovn. În România, mulți români naivi îl consideră chiar un erou pe Zelensky. Asta este deosebirea dintre un popor mai bine informat de conducătorii săi și unul manipulat, cum sunt mulți dintre români. Prin continuarea războiului cu Rusia, Ucraina se va depopula mult. Deja au părăsit țara șase-șapte milioane de oameni. Conducătorii khazaro-evrei ai Ucrainei nu-i iubesc pe etnicii ucraineni. Desigur, Occidentul, în mare criză de forță de muncă, se bucură să-i absoarbă. Ucrainenii sunt bine școliți. Sistemul de învățământ de tip sovietic, superior celui occidental, nu a fost grav afectat, cum s-a întâmplat în România și a produs specialiști de tot felul și muncitori bine calificați. Invadarea Europei, inclusiv a României cu ucraineni este o nouă migrație, desigur mult mai puțin nocivă decât cea afro-asiatică, produsă în anii trecuți. Pentru România și pentru românism însă, după părerea mea, zecile sau, poate, sutele de mii de ucraineni care vin la noi nu sunt de bun augur. Vin cu privilegii ordonate din Occident pe care conducătorii României le aplică disciplinat, în dauna majorității românești. Ei presupun și cheltuieli mari ale statului și afectează majoritatea românească, mărind ponderea și așa prea mare de minoritari de toate felurile. Niciodată în istorie, minoritățile etnice nu au făcut bine majorității (încă) românești. Dumneavoastră ați întrebat și de ce nu încheie Ucraina pacea. Pe lângă posibilele motive evreiești la care ne-am referit, mai sunt și altele. Conducătorii ucraineni sunt supuși familiei Rothschild. Când familia Rothschild va dori pacea, va cere acest lucru președintelui Biden, care, sunt sigur, se va conforma. Aceasta cu atât mai mult cu cât cu sprijinul sistemului condus de familia Rothschild s-a răspândit pandemia, care a făcut posibilă introducerea votului prin corespondență și acea uriașă fraudă care l-a adus la putere pe actualul președinte al SUA. Dar faptul că Rothschild, SUA și conducătorii Ucrainei nu vor pace nu este cauza continuării războiului. În primul rând, Rusia nu vrea pace. Ea are niște obiective de atins, legate de sfera de influență pe care o consideră ca fiind a ei „de drept” și pe care SUA și Marea Britanie i-au recunoscut-o în trecut pentru eternitate.  Aceste obiective sunt în curs de înfăptuire. Este o cursă de lungă durată. Nu s-a terminat și, din punctul de vedere al conducătorilor Rusiei, cursa nu se poate termina fără atingerea obiectivelor. Să nu uităm că președintele Putin a spus că operațiunea militară specială din Ucraina este „doar o etapă dintr-un proiect mult mai mare”. Degeaba ar dori (dar nu vor) Ucraina și SUA să facă pace, Rusia încă nu se oprește. Poporul ucrainean ar dori pacea, dar nu el hotărăște în Ucraina, ci familia Rothschild. Pe de altă parte, războiul îi priește. Rusia își antrenează tot mai bine armata, neinstruită în condiții de războaie de la terminarea războiului din Afganistan, în 1988. În războiul din Siria, Rusia a participat doar cu aviația și cu artileria, mai ales navală. Trupele terestre care au luptat alături de aviația și artileria rusă au fost asigurate de Iran, în număr de 100.000 militari. Apoi, cu ocazia operațiunilor militare din Ucraina, Rusia

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a patra) „Oligarhii sunt pe ducă. Epoca lor a apus. Fosta lor putere a încăput pe mâna național-suveraniștilor ruși”, declară profesorul Corvin Lupu (partea a IV-a a interviului despre războiul din Ucraina) Tudor Urse: Domnule profesor, în mass-media occidentală, preluată și în România, se vorbește mereu despre conducerea Rusiei ca fiind una autocrată, cu toată puterea în mâna unui singur om, Vladimir Putin, care este nebun, bolnav de cancer, de Parkinson, că merge șchiop, că se ține cu mâinile de mese etc. De asemenea, se insistă pe faptul că regimul naționalist din Rusia flutură cu obstinație steagul roșu cu seceră și ciocan al fostei Uniuni Sovietice. Am vrea să știm care este părerea dumneavoastră despre conducerea Rusiei și raporturile actualului regim politic cu fosta Uniune Sovietică. Corvin Lupu: În prima parte a discuției noastre am făcut numeroase referiri la manipularea prin presă pe care o face regimul politic globalist euro-atlantic. Este într-adevăr de mirare că presa regimului nu se rușinează de minciunile pe care pur și simplu le „vomită” continuu. Din acest punct de vedere, comuniștii au rămas niște copii mici. Nu spun asta doar despre Putin, ci și despre alți lideri ruși. Au spus despre generalul Gherasimov că este pe moarte și a apărut în public. De asemenea, au spus despre ministrul Serghei Shoigu că a făcut infarct și este pe moarte într-un spital. În 9 mai, Shoigu a comandat parada militară organizată în Moscova și era „foarte viu”. Nu arăta nicicum ca un muribund. Nimeni nu-și cere scuze de la public pentru minciunile debitate. Nimeni nu-și asumă, iar pentru răspândirea de vești false nu răspunde nimeni. În schimb, CNA-ul ticăloșit, practică represiunea împotriva jurnaliștilor care spun adevăruri supărătoare pentru regim, sau pentru că permit unor invitați să facă afirmații neconvenabile sistemului. Nu mai insist, cred că am spus destule pe această temă. A doua parte a întrebării dumneavoastră se referă la folosirea de către ruși a simbolurilor fostei Uniuni Sovietice. Pentru poporul rus, fosta Uniune Sovietică simbolizează o perioadă de mare dezvoltare și extindere a sferei de influență în lume. Dar mai este un aspect foarte important, ignorat de „analiștii” noștri, majoritatea fiind niște umili propagandiști ai sistemului globalist euro-atlantic. Eu îi consider niște manipulatori. În iulie 2020, parlamentul Rusiei a adoptat o nouă constituție care specifică faptul că Federația Rusă este moștenitoarea și continuatoarea fostei Uniuni Sovietice. Ca urmare și simbolurile ei se respectă și sunt folosite, mai ales cu ocazia unor aniversări și comemorări. Această precizare din constituție are și semnificația că Federația Rusă are menirea să aducă sub autoritatea ei teritoriile care au aparținut fostei URSS și sfera de influență pe care URSS a obținut-o prin negocieri și cu acordul scris al SUA și Marii Britanii. Din această cauză nu s-a declarat război Ucrainei. Cum să declari război propriului tău teritoriu? Să declari război unei entități care-ți aparține? Acesta este și sensul operațiunii militare speciale a trupelor ruse din Ucraina, cum au numit-o conducătorii ruși. Zeci de „analiști” și jurnaliști au ignorat acest aspect și au vorbit zilnic despre presupuse (așteptate de ei) declarații de război ale Rusiei la adresa Ucrainei. Și dacă rușii vor intra în Republica Moldova o vor face fără nici o declarație de război. Tudor Urse: Ce deosebire este între conducerile URSS/Rusiei din ultima sută de ani. Mă refer la perioada Cominternistă, perioada post-stalinistă a URSS, perioada „reformistă” Gorbaciov-Elțîn și perioada ultimilor 23 de ani, de când au condus pe rând, ca președinți și prim-miniștri, Vladimir Putin și Dimitri Medvedev? Corvin Lupu: Cominterniștii au condus Rusia Sovietică/URSS timp de 35 de ani. Ei nu erau etnici ruși, ci reprezentanți ai unor minorități din Rusia, majoritatea evrei. Ei au luptat împotriva naționalismului rusesc. Au trimis în gulag elita națiunii ruse. Cominterniștii au dorit să stăpânească Rusia în folosul lor, al evreimii internaționale și împotriva etniei majoritare ruse, cea mai îndreptățită să-și conducă și să-și stăpânească propria țară. Marea epurare din deceniul al patrulea al secolului al XX-lea a fost făcută de NKVD, cu deosebire de conducătorii săi evrei, în frunte cu Ghenrich Iagoda (nume real: Enoh Gherșevici Ieguda). Epurarea a vizat și aparatul de partid, militar, de securitate și de miliție. Văzând pe cine condamnă Iagoda și NKVD-ul său, Stalin a înțeles că evreii vizează majoritar etnicii ruși. El a intuit direcția acțiunii evreiești și a înțeles că după ruși vor urma și liderii comuniști neevrei din alte regiuni ale URSS, cum era el, din Gruzia (Georgia de astăzi). Din această cauză, Stalin a decis să înceapă epurarea conducerii URSS de evrei și să scape de Iagoda. Ghenrich Iagoda, a fost foarte apropiat colaborator al său. După ce a preluat conducerea URSS, Stalin l-a trimis pe Iagoda la New York în fruntea a 23 de agenți ai NKVD care activau în cadrul Biroului Martens, agentura de spionaj a sovieticilor în SUA. Iagoda a creat o foarte puternică rețea de spionaj în SUA, bazată pe sprijinul comunității evreiești din SUA. În anul 1932, Iagoda l-a informat pe Stalin că senatorul de New York, Francis Delano Roosevelt, i-a cerut ajutor financiar pentru a candida la președinția SUA, promițând că după ce va ajunge președinte va stabili relații diplomatice cu URSS, va ridica embargoul și va deschide accesul URSS la tehnologiile americane. „Dă-i câți bani vrea!” a fost răspunsul lui Stalin. Roosevelt a rămas toată viața un prieten și admirator al lui Stalin și al URSS, până la moartea lui. Din această cauză, către finalul războiului mondial, cercurile politico-militaro-informative din conducerea SUA au fost nemulțumite de concesiile făcute de SUA lui Stalin, privitor la sferele mondiale de influență. Moartea lui Roosevelt a survenit în urma asasinării sale cu o foarte mică săgeată otrăvită trasă în gâtul său, în primăvara anului 1944. Acest asasinat nu a fost niciodată recunoscut oficial. După război, Stalin i-a spus fiului președintelui Roosevelt cum a fost asasinat tatăl său. Politica antisemită a lui Stalin a început cu executarea la ordinul său a lui Iagoda, în 15

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a doua) „Manipularea conflictului dintre Rusia și Ucraina de presa din zona de influență a SUA este colosală”,  declară prof. univ. dr. Corvin Lupu (Întrebarea de dată trecută era:) Tudor Urse: Dar sunt atacate grădinițe și spitale… ….Apoi, în fața cui și-ar pierde China „reputația”? În fața puterilor vest-europene care în 500 de ani de colonialism au făcut genocid-uri colosale, inclusiv în China, ca de exemplu cu ocazia răscoalei „boxerilor”, de la începutul secolului al XX-lea? Cum își închipuie diplomații UE că Republica Populară Chineză, cu o tradiție politico-diplomatică de 5000 de ani, de pe vremea când europenii erau încă în pom, care contorizează întreaga evoluție a relațiilor ei cu restul lumii și își construiește relațiile actuale cu mare profunzime, va susține acțiunile SUA, NATO și UE împotriva Rusiei? Nu, China NU susține SUA și nici puterile vest-europene. China face afaceri cu ele, dar nu le susține linia lor politică. Linia politică a Chinei, îndelung căutată, este alături de Rusia și de celelalte state din Organizația de Cooperare de la Shanhai și din BRICS. China are alianțe solide cu aceste state. Când s-a aliat cu Rusia și cu celelalte state, China și-a făcut proiectul politic pe termen LUNG. Aceste alianțe sunt stabile și ferme, nu sunt conjuncturale, cum încearcă propagandiștii noștri să ne deruteze. China n-a intrat în Organizația de Cooperare de la Shanhai și în BRICS ca să susțină Occidentul, pentru simplul fapt că face afaceri cu Occidentul. Politica mare, făcută pe termen lung, înseamnă mult mai mult decât afacerile de moment istoric. Pentru a crește în putere de toate felurile, politică, militară, spațială, informativă etc., care este obiectivul fundamental al Chinei profunde, nu se împiedică marii decidenți de grija față de afaceri de moment istoric. Oamenilor de afaceri de rând și oamenilor mărunți, cei care văd viața doar prin prisma zilei de azi, mâine și poimâine, li se pare crucial ca țara să-și păstreze afacerile de moment și relațiile cu Occidentul. Nu acesta este cel mai important lucru. Lumea este mare. UE cu SUA la un loc au mai puțin de un miliard de locuitori. Lumea are peste șapte miliarde. Dezvoltarea este acum și în Asia. Sunt tehnologii înalte și tot ce este nevoie pentru dezvoltare economică. În Asia este și ce nu are Europa: energie, materii prime importante și cereale.  Occidentul a indus ideea că este „buricul pământului” și fără el nu poate face nimeni nimic. Asta era situația în trecut, în prima parte a sec. al XX-lea. Asta a trecut. În perioada următoare din istorie, Occidentul va vedea că cea mai mare parte a omenirii va funcționa normal și fără Occident. Occidentul Europei însă, este cel care va fi obligat să meargă în Asia, cu mâna întinsă, pentru a cere energie și materii prime indispensabile, pentru că are o economie uriașă pentru care nu are resurse decât foarte puține. Nenorocirea noastră, a românilor, este că noi avem foarte multe resurse, de multiple feluri, multe din ele încă neexploatate, pe care ni le va lua Occidentul, atâta timp cât vom mai fi colonia lui. Cei care cred că Rusia și China nu sunt aliați buni, sunt foarte naivi și îi prostesc și pe români. Mulți foarte slabi „analiști” au afirmat, în mod repetat, că Rusia și China ar avea divergențe și au o alianță formală, că îi despart mari dispute. China și Rusia sunt state complementare. Actualul război va dovedi acest adevăr. China și Rusia trebuie analizate și luate în seamă „la pachet”, nu separat, cum fac astăzi unii propagandiști. Cred că vă dați seama de mediocritatea analiștilor care susțin că Republica Populară Chineză va susține Occidentul și nu va fi de partea Rusiei… După acest summit China-UE, de la sfârșitul lunii martie 2022 și după „avertismentele” UE către China,  a avut loc întâlnirea miniștrilor de externe ai Rusiei și Chinei care au reafirmat că alianța celor două mari puteri este una „de stâncă”. China a declarat explicit că se va opune cu toată energia „hegemonismului” internațional. La cine s-a referit, este limpede: la SUA, cea care practică hegemonismul internațional și întreține peste 1000 de baze militare de ocupație în toată lumea și ar vrea să-i supună pe toți. Jandarmul universal, cum este poreclită. Vă mai spun câteva lucruri care sunt ocolite de presă. În afara Chinei și celelalte state din BRICS sunt solidare cu Rusia. SUA au cerut Braziliei, țară aflată în spațiul pe care SUA îl consideră zona ei de influență și care este într-adevăr zona ei de influență, începând din 1823, când s-a elaborat Doctrina Monroe, de către președintele SUA cu același nume, să aplice sancțiuni Rusiei, dar Brazilia a refuzat categoric. La sfârșitul lunii martie 2022, Brazilia a trimis în Rusia 200.000 de tone de zahăr, produs care a fost deficitar pe piața din Rusia, în ultima vreme, din cauza războiului. Criza de zahăr s-a rezolvat instantaneu. Lumea este mare. Nu mai suntem ca după cel de al doilea război mondial, când, dacă SUA făceau embargo, orice țară era blocată și îngenunchiată. Acum embargoul produce efecte, dar acestea nu sunt ireparabile și se întorc și împotriva celui care îl instituie. Embargoul are mai mult un rol mediatic, propagandistic, de joc politic și, pe de altă parte, îl afectează în egală măsură pe cel care instituie embargoul, după cum am spus deja. Fiindcă am pomenit de Brazilia, această țară foarte bogată și puternică, intenționează să achiziționeze toate îngrășămintele agricole pe care Rusia le exporta în trecut în UE. Președintele Africii de Sud, una dintre cele mai bogate țări din lume, membră a BRICS, a declarat fără echivoc că NATO este de vină de izbucnirea războiului din Ucraina. Asta este părerea conducerii Africii de Sud. N-au voie să aibă această părere? Ei au voie, dar în România euro-atlantică, „democratică”, aliata țărilor „civilizate”, nu ai voie să spui așa ceva. „Valorile” euro-atlantice nu permit. Un alt exemplu este Pakistan, o țară cu peste 220 de milioane de locuitori, întindere mare și

Pe 15 august 2025 a avut loc Summit-ul dintre SUA și Federația Rusă în Alaska, mulți dintre noi am urmărit „cu sufletul la gură” evenimentul, chiar de Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare creștin-ortodoxă de maximă importanță care ne aduce aminte de faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a numit România ca fiind Grădina Maicii Domnului, tărâmul binecuvântat de Sfânta Maria Mamă a Domnului nostru Iisus Hristos, atunci când ne-a vizitat, a îngenuncheat și a sărutat solul, care este în continuare la răscrucea de drumuri dintre vest și est, dintre Occident și Orient, chiar dintre Marile Puteri. Însă, importanța acestei întâlniri a avut o simbolistică aparte, scăpată ușor din vedere de mulți pretinși analiști și comentatori politici. Anunță, totodată, schimbarea profundă de sistem care nu poate fi făcută fără rafinamente diplomatice și mutări din culise. Să ne imaginăm că și România ar fi fost prezentă la această întâlnire, și ar fi făcut parte din negocierile pe mai departe. Nu este o autoconsiderație supraevaluată, ci vrem să explicăm de ce îi dăm și importanță națională, nu doar internațională. Alaska nu ne este străină, căci am contribuit la vinderea acestui teritoriu intermediind între SUA și Rusia Țaristă în 30 martie 1867. Să ne amintim de vestitul și mult onoratul general, consul al Americii la Sankt Petersburg, Gheorghe Pomuț, sărbătorit în SUA de Ziua Recunoștinței și Memorial Day (Ziua Eroilor), și cum a reușit să cumpere Alaska de la țarul Alexandru al III-lea vânzând-o apoi Statelor Unite, diplomat prin excelență, militar prin talent, în special după ce a luptat cu bravură în Războiul de Secesiune, român și american prin vocație. Iată că avem o contribuție poate lesne uitată de unii, sau ignorată, nu și de noi patrioții, cu privire la această chestiune a Summit-ului SUA-Federația Rusă din Alaska. O contribuție istorică și iată și simbolistica sa, comemorând-o. Dar rolul de mediator între statele națiuni prin diplomația păcii ar fi trebuit să fie exercitat de către România și delegația sa, dacă ar fi existat aceasta, nu doar în cadrul acestei întâlniri, dar și în următoarele prin Pacea de la București. Nu este un eufemism, nu ne imaginăm prostii care nu s-ar întâmpla niciodată, nu ne îmbătăm cu apă rece și nu ne considerăm buricul Pământului. Propagandiștii rău-voitori și mincinoși de serviciu minimizează în continuare aceste aspecte ale diplomației internaționale. Chiar dacă România azi este ignorată, aparent, după părerea noastră, total de către Marile Puteri, cu toate acestea se pare că a fost pomenită în cadrul acestei întâlniri, sau sunt doar zvonuri răspândite pe surse. Nu întâmplător o delegație a Departamentului de Stat SUA, împreună cu cei de la ambasada americană la București, au descins, mai apoi, la AEP pentru a-i întreba despre motivul anulării alegerilor în data de 6 decembrie 2024 și mai ales de ce l-au demis ulterior pe magistratul Toni Greblă, cel care lua în calcul continuarea turului doi al alegerilor prezidențiale de la noi. Lucrurile nu sunt din pură coincidență, dragi cititori, au o explicație bine întemeiată și vom vedea continuările în această toamnă. Cei doi mari lideri și-au dat mâinile și s-au vorbit. Semnalul a fost diplomatic, istoric și simbolic de-o potrivă. Diplomatic prin schimbarea de paradigmă politică atunci când, după atâta timp, cele două mari puteri, cândva făcând parte din fosta lume bipolară, cu doi centri de putere, și-au dat mâna din nou reînnoindu-și relațiile internaționale. Gurile rele ale patocraților propagandiști ai neomarxismului și-au scuipat veninul în lumea media murdărită de ceva timp încoace asupra acestui subiect epocal. Evident că cei doi lideri au fost demonizați de către demagogii neoconi ai hub-ului statului profund („mlaștina” din D.C.) cu tentacule în Europa. But lo and behold! Cum ar spune americanii… Istoric deoarece demult nu s-a mai întâmplat ca cele două Mari Puteri să se întâlnească din nou pe scena lumii în acest fel. Vorbim despre o Mare Putere eminamente creștin-ortodoxă, cu o societate închisă față de oligarhia globalistă unipolară a neomarxiștilor sioniști, dar deschisă față de normalitate, deglobalizată în mare măsură și cu o economie protecționistă care a fost satanizată de media demagogică plină de minciuni. Și vorbim, la antipozi, de o Mare Putere a democrației libere, a societății drepturilor și libertăților naționale garantate și respectate, creștină și ea dar de diverse confesiuni, cândva Mare Putere a economiei capitalist-antreprenoriale reale. Ambele au fost penetrate de agenții globalismului unipolar, dorind să le unească într-un pol de putere mondial. Însă, în urma penetrării acestora, mari ravagii sociale, economice și culturale au fost înfăptuite prin asasinări economice, îndatorindu-le cartelurilor finanțist-bancare cămătariale din centrul Europei, prin amestecarea societăților lor cu elemente indezirabile de tip woke, anticreștine, antiumane și anormale, prin minciuni și înșelăciuni ale propagandiștilor care lucrau neîncetat să le devieze atenția, prin tentative repetate și agresive de a distruge culturile lor prin anulare și deconstruire, destructurare, degenerare, dar și prin arătatul cu degetul către cei care mărturiseau adevărul despre situația reală. Toate ca să adăpostească lăcomiile lor tâlhărești de nivel ultraînalt. Totul prin minciună și fină manipulare. Dar minciuna – nu-i așa? – se grăbește, iar adevărul așteaptă. Cele două Mari Puteri încearcă să se vindece de aceste elemente machiavelice care le-au infestat profund, se străduiesc să se deglobalizeze, însă drumul este greu, anevoios, mlăștinos, cu teribile complicații, atât politice, dar și economice. Însă astăzi, cartelurile mafiilor profunde nu mai au atât de multă putere și au fost încercuite în Europa, continent pe care vor să-l distrugă civilizațional, într-un țarc ridicol al patocrațiilor. Azi, Europa este aproape terminată, degradată, degenerată, decadentă, cu o economie pe moarte. A crede că mai putem să susținem un război cu vreo Mare Putere, este nu doar absurd, dar sinucigaș chiar pe termen scurt. Pentru ca cele două Mari Puteri să se refacă este nevoie de o profundă deglobalizare aici și acum, și să îmbrățișeze inevitabilul multipolarității. Acum sunt mai multe centre de putere, semn grozav al descentralizării. Asta înseamnă relaxarea tensiunilor societale, economice și culturale, educaționale, înseamnă larga răspândire a valorilor, acelea care încă au mai rămas, și trezirea conștiințelor popoarelor. Sună utopic? Nu! Este chiar realitate, care chiar se