Allan Carlson – Economia centrata pe familie

[Discurs rostit in cadrul „Summitului demografic de la Moscova: Familia si viitorul umanitatii”, desfasurat in perioada 29-30 iunie 2011, la Universitatea de Stat din Moscova.]

Unul dintre prizonierii Gulagului stalinist din anii 1930 a fost Aleksandr Chaianov. Economist agricol de o profunzime intelectuala iesita din comun, Chaianov si-a realizat cea mai mare parte a operei la Moscova si a fost pe punctul de a pune bazele unei veritabile teorii a ceea ce el a numit „economia bazata pe familia naturala”. Din pacate, inchisoarea si apoi moartea au curmat proiectul sau. Totusi, lucrarile pe care le-a lasat ne lamuresc ce inseamna o reala economie centrata pe familie. Mai mult, am convingerea ca refacerea institutiei familiei si reinnoirea demografica depind de recuperarea unor idei din teoria lui Chaianov despre economia familiei naturale.

Aleksandr Chaianov a studiat vechea ordine agrara din Rusia, care pana in 1914 era formata din proprietari de ferme taranesti sau de familie, reprezentand aproape 85% din populatia Rusiei din acea epoca. In timp ce comunistii si capitalistii liberali ai vremii sustineau ca o astfel de agricultura la scara mica este sortita, in mod inevitabil si natural, disparitiei in era industriala moderna, Chaianov a contestat aceasta conceptie. El a aratat ca istoria nu se indreapta in mod fatal spre capitalismul pur sau spre comunismul total, ca nu se impunea disparitia taranimii si ca ferma taraneasca de familie se poate mentine „schimbandu-se mereu doar in anumite caracteristici ale ei si adaptandu-se circumstantelor economiei nationale” [1].

Chaianov a argumentat clar ca modul cum functioneaza economia bazata pe ferma de familie nu poate fi inteles prin recursul la categoriile din teoria marxista sau la cele apartinand scolii liberale de la Manchester. Fermele taranesti, de exemplu, functionau, in general, fara sa utilizeze categoria salariilor si conceptele conventionale de profit, acumulare de capital, dobanda sau renta. Aceste observatii i-au determinat pe Chaianov si pe colegii sai sa dezvolte, in cadrul Scolii de Organizare si Productie din Moscova, un nou sistem de contabilitate adaptat conditiilor unei ferme taranesti, care sa evalueze inputurile si outputurile din cadrul procesului de productie desfasurat in interiorul acesteia.

Teoriile lui Chaianov ne furnizeaza, in principal – dupa cum spune istoricul Teodor Shanin –, „armele” conceptuale referitoare la functionarea microeconomiei centrate pe ferma de familie [2]. Chaianov subliniaza ca biologia umana, si nu „conflictul de clasa” sau „utilitatea marginala”, este cea care determina cursul economiei taranesti. Dezvoltarea economica depinde, potrivit lui Chaianov, de „diferentierea demografica, aceasta fiind, la randul ei, determinata de cresterea familiei biologice”. Prin familie, Chaianov intelege „conceptul pur biologic de cuplu casatorit, traind impreuna cu copiii lor si cu reprezentantii generatiei mai vechi” [3]. Importanta acordata diviziunii sexuale a muncii in cadrul fermei face din casatorie „o conditie necesara pentru dezvoltarea deplina a unei gospodariei taranesti” [4]. Mai mult, economia bazata pe familia naturala determina cresterea ratei fertilitatii. In fond, intreaga sa teorie are la baza ceea ce economistul Daniel Thorner numeste „istoria naturala” a familiei: cuplul de tarani se casatoreste, creste, in medie, noua copii, pe care ii instaleaza la gospodariile lor, apoi se retrage [5]. Dupa cum rezuma istoricul Mark Harrison:

„Economia taraneasca se dezvolta prin intermediul familiei. Familia sta la originea ciclului de viata familial si determina cresterea populatiei. Ea este detinatoarea proprietatii. Astfel, ea reflecta faptul ca scopul productiei este consumul casnic, nu renta feudala sau profitul burghez” [6].

De asemenea, Chaianov evidentiaza ca insasi familia reprezinta o „unitate de lucru”, membrii familiei fiind profund legati unii de ceilalti: sotul si sotia au nevoie unul de altul pentru a se intretine si a prospera; la randul lor, au nevoie de copii pentru a prospera si supravietui. Dupa cum arata Chaianov, „gospodariile taranesti sunt structurate astfel incat sa se conformeze gradului optim [care mobilizeaza] forta de munca a familiei” [7]. Argumentul sau central este simplu: participarea la munca din cadrul unei intreprinderi comune aduna laolalta membrii familiei.

Agricultura bazata pe fermele de familie pare a fi disparut. Taranimea din Rusia si Ucraina a fost decimata in urma campaniilor de colectivizare si deschiaburire [deposedare de bunuri, n. tr.] declansate la inceputul anilor 1930. In mod ciudat, si in America agricultura de familie a fost anihilata, chiar daca mai tarziu – dupa 1940 – si fara a recurge la violenta fizica. S-a produs o schimbare a politicii guvernamentale, rezultatul fiind insa identic: agricultura de tip industrial si disparitia aproape completa a fermelor de familie [la scara mica] [8].

Teoria lui Aleksandr Chaianov ne furnizeaza lectii valabile si astazi cu privire la politica familiala si demografica. Important, chiar in vremurile noastre, este ca familiile puternice si mari, cu multi copii, sunt, in general, cele nevoite sa practice o economie domestica reala: o economie bazata nu doar pe consum, ci si pe productie. Un scriitor american contemporan in consonanta cu Aleksandr Chaianov este Wendell Berry. Poet – dar si romancier si eseist – (…), Wendell Berry sustine ca, pentru ca viata unei natiuni sa se intemeieze din nou pe principiile libertatii si familiei, familia trebuie sa isi recapete functiile firesti. Dupa cum scrie Berry: „Va trebui sa recuperam functiile de cunoastere si responsabilitate” care au fost transferate guvernelor si corporatiilor pe parcursul secolului XX, „sa le reunim si sa le restituim familiilor, gospodariilor si comunitatilor noastre” [9].

Si marele sociolog ruso-american Pitirim Sorokin a aratat ca „pierderea functiei” constituie atat cauza, cat si simptomul principal al declinului familiei. Sorokin scria in „Criza epocii noastre”: „In trecut, familia reprezenta cea mai importanta institutie educationala in cadrul careia erau formati tinerii. Acum cateva sute de ani, familia era aproape singura institutie care asigura educatia unei proportii insemnate a generatiei tinere. In prezent, functiile educative ale familiei s-au redus extrem de mult. (…) Familia a ramas fara majoritatea prerogativelor care ii reveneau in trecut”. Sorokin a atras atentia si asupra pierderii functiilor religioasa, recreationala si de subzistenta. „Acum familiile sunt mici, iar membrii ei se desprind repede de caminul familial (…). Drept rezultat, casa familiala a devenit doar «un loc de parcare pe timp de noapte»” [10] – conchide el.

Aleksandr Chaianov, Wendell Berry si Pitirim Sorokin au analize similare cu privire la declinul familiei. Solutiile pe care le propun sunt si ele similare? Cred ca raspunsul este: da. Pe scurt, societatile trebuie sa recupereze si sa relanseze economia axata pe familia naturala; anumite functii economice – intelese in sens larg – trebuie sa fie transferate inapoi catre familii. Ce ar presupune acest lucru? Permiteti-mi sa ofer cateva solutii in concordanta, mai ales, cu ideile lui Chaianov, incepand cu cele simple, pana la cele care vor parea, probabil, surprinzatoare.

Prima si cea mai simpla solutie este ca tinerele mame sa-si alapteze copiii. Wendell Berry o descrie drept „ultima forma de productie casnica”, la care femeile au avut intelepciunea sa nu renunte [11]. Alaptarea elibereaza hormonii maternali, dezvolta instinctele materne si stimuleaza dorinta mamelor de a mai avea copii.

In al doilea rand, toate familiile ar trebui sa practice o agricultura domestica. O gradina de legume familiala, cresterea catorva animale, chiar cultivarea de legume in balconul apartamentului devin activitati de familie, simbolizeaza preocuparea familiei de a se aproviziona din productia proprie, intarind, astfel, solidaritatea intre membrii familiei si autonomia acesteia.

In al treilea rand, guvernele ar trebui sa protejeze agricultura la scara mica, practicata la nivel de comunitate. In noua sa carte, Shall the Religious Inherit the Earth? (Vor mosteni cei credinciosi pamantul?), specialistul britanic in stiinte politice Eric Kaufmann raspunde: „da”. El se refera la comunitatile rurale religioase precum Vechiul Ordin Amish, comunitatile Hutterites din America de Nord si luteranii laestadieni din Finlanda, spunand ca acestea reprezinta „viitorul rasei umane”. Cu rate totale de fertilitate situandu-se intre 5 si 9 copii, aceste grupuri cresc exploziv. De exemplu, comunitatea Amish din America numara numai 5000 de membri in 1900; in 2011, Amishii se apropie de 300.000. Acesta este rezultatul unei cresteri naturale, care continua si in secolul XXI, in timp ce restul lumii dezvoltate se afla in scadere demografica [12]. Guvernele nu pot impune un astfel de comportament, dar pot sustine si proteja astfel de grupuri.

In al patrulea rand, guvernele ar trebui sa protejeze si sa incurajeze scoala de acasa. Cea mai neasteptata si importanta miscare populara din America din ultimele trei decenii a fost extinderea rapida a invatamantului la domiciliu: daca in 1980 numarul copiilor educati acasa nu atingea 50.000, astazi se apropie de trei milioane. Privite dintr-o perspectiva istorica, aceste familii din epoca postmoderna au rezolvat, de fapt, problema asupra careia avertiza Sorokin si au restituit familiei o functie esentiala: cea educativa. In America, elevii educati acasa au, in general, rezultate mai bune decat colegii lor din scolile publice si private atat in privinta performantei, cat si a creativitatii. In privinta vietii de familie, practic toti elevii care invata acasa provin din cupluri casatorite. De asemenea, acest lucru are si un efect pozitiv asupra fertilitatii: 62% dintre aceste familii au trei sau mai multi copii, comparativ cu doar 20% la nivel national. Peste o treime dintre aceste familii au patru sau mai multi copii, in comparatie cu procentul general de 6% [13].

In al cincilea rand, guvernele ar trebui sa acorde facilitati firmelor mici de familie. Efectul cel mai dizolvant pe care l-a avut asupra societatii revolutia industriala a fost separatia pe care a produs-o intre locul unde muncesc oamenii si locul unde traiesc. Cele mai multe dintre problemele actuale legate de familie – de la disputele aprinse privind rolurile barbatului si femeii, pana la subiectele referitoare la ingrijirea copilului si rata scazuta a fertilitatii – sunt cauzate de aceasta separatie. Tehnologiile de care dispunem in secolul XXI – in special, computerul personal si Internetul – ne pot ajuta sa refacem legatura dintre locul de munca si casa. Prin urmare, se impune existenta unui sistem de impozitare care sa favorizeze microintreprinderile de familie, de acasa. Organismele financiare ar trebui sa mobilizeze capitalul, la rate favorabile, in beneficiul acestor microintreprinderi. Statul ar trebui sa impuna reglementari care sa protejeze aceste firme de familie de manevrele si actiunile jefuitoare ale marilor corporatii.

In al saselea rand, politica guvernamentala ar trebui sa incurajeze detinerea de pamant si case de catre tinerele cupluri cu copii, prin alocarea de loturi de pamant si prin acordarea de credite ipotecare in conditii favorabile.

Si in al saptelea rand, politica fiscala trebuie sa favorizeze mamele casnice si familiile cu multi copii. Mamele care stau acasa au un rol esential in cadrul economiei centrate pe familia naturala. Mamele care se ocupa exclusiv de cresterea si educatia copiilor ar trebui sa beneficieze de credite generoase prin care sa contribuie la sistemul de pensii publice [pentru a li se garanta un ajutor la implinirea varstei de pensionare, n. trad.], beneficiile crescand in functie de numarul de copii. Este necesar ca si familiile cu copii dependenti sa beneficieze de reduceri substantiale la impozitul pe venit si/sau de scutiri, in functie de marimea familiei. Familiile cu venituri medii, cu trei sau mai multi copii, ar trebui sa fie scutite de plata acestui impozit. Statisticile americane arata ca astfel de politici sunt puternic pronataliste [14].

Principalele concluzii sunt limpezi: familiile functionale sunt puternice si mari. Familiile puternice si mari indeplinesc foarte multe functii. Guvernele responsabile trebuie sa ia aminte.

Traducere de Irina Bazon

Sursa: irinamonica.wordpress.com.