Calin Georgescu – Noul nationalism

Societatea romaneasca, bine manipulata, echivaleaza nationalismul cu sovinismul, xenofobia, antisemitismul. In ultimii 26 de ani am fost conditionati sa gandim ca apararea identitatii si suveranitatii nationale inseamna aceste trei cuvinte. Ele au fost folosite pe post de spray paralizant ca sa ne anihileze reactiile de aparare cand incercam sa protestam impotriva pierderii identitatii si jafului sistematic la care a fost supusa Romania de catre agentii culturali si economici ai neoliberalismului globalizant. Nu NATO a distrus Uniunea Sovietica! Nu tancurile Abrams au sfaramat bolsevismul care stergea identitatile nationale pentru a forma un om nou fara radacini, ci sacrificiul patriotilor romani, rusi, polonezi, lituanieni. Daca rusii n-ar fi fost nationalisti, Uniunea Sovietica nu s-ar fi destramat. Nationalismul polonez, cu radacinile lui crestine, a insuflat rezistenta anticomunista a sindicatului Solidaritatea; nationalismul lui Ceausescu a salvat Romania in 1968, iar, in 1989, romanii au murit pentru dezrobirea Romaniei, nicidecum pentru Noua Ordine Mondiala, „drepturile omului” si ale comunitatii gay!

Romania are nevoie de un nou nationalism, adaptat provocarilor secolului XXI!

Un nationalism bazat, mai presus de toate, pe viziunea crestina a limitei, a infranarii si a dragostei fata de Hristos si fata de aproapele nostru. Suveranitatea nationala cere actiune si fapta crestin-ortodoxa care sa intareasca mediul comunitar, ideea de dezvoltare durabila si de cooperare intre natiuni suverane, pentru apararea propriului patrimoniu natural si cultural, tinand seama ca avem o singura planeta. Trebuie sa cooperam cu celelalte natiuni, nu pe baze abstracte si interese financiare inguste, dupa legile neoliberalismului, ci pe baza de vecinatate sau/si afinitati etnice si culturale.

Nationalistul roman adevarat actioneaza din dragoste, nu din ura. Resentimentul si ura fata de alte popoare ii sunt sentimente necunoscute. Dimpotriva, el considera ca binele pe care-l doreste tarii sale, cum ar fi suveranitatea nationala sau controlul asupra patrimoniului natural si cultural, trebuie sa fie si binele de care sa beneficieze celelalte natiuni. De pe aceasta pozitie incearca sa inteleaga conflictele din lume. Nu este insetat de razbunare, ci de dreptate. Desi iubeste traditia si respinge partea decadenta a societatii moderne, nationalistul nu este pironit in trecut sau intr-o viziune defetista asupra lumii. Nici nu este „izolationist”, repliat asupra lui insusi. In relatiile internationale, va condamna orice stat artificial care va oprima o colectivitate istorica de pe teritoriul lui. Nu este etnicist sau rasist. Lupta ca sa-si apere „nevoile si neamul” si intreaga civilizatie romaneasca.

A fi nationalist roman inseamna sa fii, fara rezerve, un aparator al statului-natiune. Natiunea este vatra comunitatilor organice – familia, parohia, satul, comunitatile voluntare gen bresle, cooperative – fara de care nu poate exista o societate stabila, prospera si dreapta. In ultimii 26 de ani, natiunea noastra a fost fragmentata in mici „bisericute” cu interese divergente. Dintr-un popor unit, suntem pe cale sa devenim o populatie dezbinata, care si-a pierdut rostul.

Nationalismul romanesc al secolului XXI respinge in mod hotarat nationalismul expansionist, fie el teritorial sau cultural (vezi Jobbik din Ungaria, Sectorul de Dreapta din estul Ucrainei). Acesta este o relicva a secolului XX si se bazeaza pe ideologii rasiste si pe darwinism social. De fapt, nationalismul expansionist este o forma de imperialism, caci vrea sa-si exporte ideologia si sa controleze interesele economice in statele vecine sau chiar in unele mai indepartate. In locul nationalismului expansionist, nationalismul romanesc va promova un nationalism crestin – crestin in sensul in care provocarile acestor timpuri (provocari economice, ecologice, sociale sau de alta natura) isi gasesc solutia in felul nostru de a fi crestin, in general, si crestin-ortodox in particular. Aceasta implica respingerea fariseismului, a habotniciei si a oricarei utilizari a Bisericii in promovarea unei agende politicianiste.

Nu putem reveni la dreapta randuiala romaneasca daca scopul nostru ultim, ca persoana si colectivitate, nu este cautarea, mai intai si cum se cuvine, a Imparatiei lui Dumnezeu, incepand de aici, din lumea aceasta. Mai presus de toate, avem nevoie de solidaritate in virtutea unui ideal comun, care este din aceasta lume si de dincolo de ea.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.