Cătălin Ciobanu – Ecoul dintre stânci (poem)

Te-am aruncat într-o prăpastie adâncă,
Și am sperat c-am să te văd ultima oară,
Zâmbeam în zorii unei dimineți de vară,
Privind cum te sfârșești strivită sub o stâncă.

N-am șovăit deloc când te-am împins spre moarte,
Căci m-am temut că Tu vei profita de mine,
Și-acum mă îngrozesc când mă gândesc la tine,
Tu, amintirea sumbră-a unei vremi deșarte.

Am fost orbit de teama că vrei să mă înfrângi,
Și-am renunțat la tine voind să fug în lume,
Dar m-a întors din drumu-mi ecoul dintre stânci.

Tu, amintire sumbră pe care te-am damnat,
Mi-ai dat înțelepciune prin umbra-ți blestemată…
Trecutul nu se-ngroapă, din el ai de-nvățat.

A consemnat pentru dumneavoastră Cătălin Ciobanu, august 2021

Publicată în Revista Literară Albatrosul ‐ Revista Asociației Culturale „Nicolae Labiș Fălticeni”, 29 aprilie 2023

Publicată în Revista Vocativ – 29 octombrie 2023

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!