Cătălin Ciobanu – Ecoul dintre stânci (poem)
Te-am aruncat într-o prăpastie adâncă,
Și am sperat c-am să te văd ultima oară,
Zâmbeam în zorii unei dimineți de vară,
Privind cum te sfârșești strivită sub o stâncă.
N-am șovăit deloc când te-am împins spre moarte,
Căci m-am temut că Tu vei profita de mine,
Și-acum mă îngrozesc când mă gândesc la tine,
Tu, amintirea sumbră-a unei vremi deșarte.
Am fost orbit de teama că vrei să mă înfrângi,
Și-am renunțat la tine voind să fug în lume,
Dar m-a întors din drumu-mi ecoul dintre stânci.
Tu, amintire sumbră pe care te-am damnat,
Mi-ai dat înțelepciune prin umbra-ți blestemată…
Trecutul nu se-ngroapă, din el ai de-nvățat.
A consemnat pentru dumneavoastră Cătălin Ciobanu, august 2021
Publicată în Revista Literară Albatrosul ‐ Revista Asociației Culturale „Nicolae Labiș Fălticeni”, 29 aprilie 2023
Publicată în Revista Vocativ – 29 octombrie 2023
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!