Cuprins:
- Scopul rugăciunii
- Beneficiile rugăciunii
- Cum să ne rugăm
- Rugăciunea şi ipocrizia
1. Scopul rugăciuni
Sunt numeroase studii științifice, făcute de peste 100 de ani și în întreaga lume, prin care s-a dovedit că rugăciunea, meditația și alte practici spirituale îi ajută pe oamenii cu pregătire și cu credință în acestea (deci numai pe aceștia) să își concentreze atenția asupra unui scop mai înalt decât propriul sine, obținând astfel mari beneficii, dintre care unele au uimit și lumea medicală.
Prin rugăciune, oamenii credincioși spun că pătrund într-o altă lume, în lumea în care încep să simtă că o energie divină coboară asupra lor, care îi fac să se conecteze cu aceasta și să trăiască benefice stări mentale și spirituale, cu totul și cu totul aparte;
Condiția de bază, pentru ca rugăciunea să ajungă la Dumnezeu este ca aceasta să fie sinceră, pornită din tot sufletul.
Dacă rugăciunea este făcută dintr-un sentiment de obligație, de câștig personal, din ipocrizie, cercetările arată că o astfel de rugăciune poate avea chiar serioase efecte dăunătoare.
Este important să găsești cu adevărat o semnificație pentru rugăciune în viața ta.
Scopul rugăciuni adresată Divinității:
1) o încercare personală de a intra în contact direct cu divinitatea.
2) de a exprima o mulțumire, o laudă şi adoraţia faţă de El,
3) de a-I spune ce se petrece în inima, în sufletul şi în mintea noastră,
4) de a căuta înţelepciune şi călăuzire,
5) de a-I cere să ne împlinească anumite nevoi.
2. Beneficiile rugăciunii
Rugăciunea este, fără îndoială, o experiență foarte personală care poate însemna ceva diferit pentru fiecare dintre cei care se roagă.
Știința nu a reușit până în prezent să măsoare și să prezinte efectele benefice ale rugăciunilor pe care credincioșii adevărați le primesc cu adevărat ca răspunsuri de la Divinitate, dar cercetările au dovedit că rugăciunea:
1) aduce beneficii semnificative sănătății emoționale, fizice și mintale pentru credincioșii autentici, și
2) generează răspunsuri în interiorul celui care se roagă.
Peste 250 de studii efectuate de oamenii de știință vin cu o concluzie clară că rugăciunea este sănătoasă pentru cei care o practică în deplină credință, printre principalele beneficii dovedite enumerându-se (vezi https://eugencpopa.ro/rugaciunea-beneficii-dovedite/):
2.1. Rugăciunea îmbunătățește autocontrolul
Oamenii de știință vorbesc despre „modelul de putere” al autocontrolului, care sugerează că resursele noastre cognitive, la fel ca și resursele noastre fizice, au o putere limitată. Cei mai mulți dintre noi am experimentat cu siguranță acest lucru. Până la sfârșitul unei zile lungi, de exemplu, uneori pur și simplu nu mai ai energia mentală pentru a alerga sau a face alegeri alimentare sănătoase. Un studiu efectuat în Germania a constatat că rugăciunea poate contracara această oboseală mentală și poate stimula autocontrolul. Cei care s-au rugat scurt înainte de o sarcină dificilă din punct de vedere mental au reușit să finalizeze apoi și un test fără să prezinte o epuizare cognitivă. Cei care nu s-au rugat deloc înainte de sarcină nu s-au concentrate și nu au avut rezultate la fel de bune la test. Cercetătorii de la Universitatea Queen au ajuns la concluzii similare. În timpul a patru experimente separate, participanții au exercitat mai mult autocontrol când le-au fost reamintite, subtil, diverse concepte religioase.
2.2. Rugăciunea consolidează relațiile
Rugăciunea poate avea un impact pozitiv semnificativ asupra relațiilor noastre apropiate. Studiile au arătat că rugăciunea pentru un prieten sau partener de viață ne poate crește capacitatea de a ierta, dar și crește încrederea pe care o avem în relație. De asemenea, studiile arată că cei care se roagă constant pentru partenerii lor romantici au o tendință mai mică spre infidelitate. În plus, un studiu a analizat modul în care oamenii se gândesc la sacrificiile pe care le-au făcut în relațiile lor. Acesta sunt adesea un bun indicator al satisfacției tale generale față de relația pe care o ai. Studiul a constatat că rugăciunea pentru cineva pe care îl consideri apropiat mărește gradul de satisfacția și dorința de a face sacrificii pentru relația voastră. Rugăciunea pogoară pacea și bucuria în familie. În familia unde soții și fiii lor se roagă mai mult lui Dumnezeu, nu este ceartă, tulburare și dezbinare, ci numai pace, bucurie și unire în credință.
2.3. Rugăciunea îmbunătățește capacitatea de a face față stresului
Un studiu al Universității din Florida a descoperit că 96% dintre adulții în vârstă, în mod special, folosesc rugăciunea pentru a face față stresului. De fapt, se pare că rugăciunea este principalul „tratament” folosit de seniori pentru a se simți mai bine și a-și menține sănătatea generală. O treime dintre respondenți au raportat, de asemenea, folosirea altor strategii spirituale pentru a-și îmbunătăți sănătatea, inclusiv vizualizarea, muzica, terapia prin artă, vindecarea energetică, meditația și consilierea religioasă.
2.4. Rugăciunea activează genele de protecție împotriva bolilor
Cercetătorii de la Școala Medicală Harvard au descoperit că tehnicile de relaxare, inclusiv yoga, meditația și rugăciunea repetitivă precum și mantrele sunt capabile să activeze numeroase gene de „combatere a bolilor” din corpul nostru. Practicile de relaxare par să schimbe genele care ne protejează de diferite tulburări, cum ar fi hipertensiunea arterială, cancerul, infertilitatea și artrita reumatoidă. Și cu cât practicați mai des fie rugăciunea, fie o tehnică de relaxare, cu atât beneficiați mai multă „protecție”.
2.5. Rugăciunea combate depresia
S-a dovedit că rugăciunea conduce la îmbunătățirea sentimentului general de bunăstare. Acest lucru se datorează faptului că rugăciunea, meditația și alte practici spirituale pot crește nivelul de dopamină. Dopamina este un neurotransmițător eliberat atunci când simți plăcere și fericire. Dopamina îmbunătățește emoțiile pozitive, crește motivația și abilitățile cognitive. Nivelurile de dopamină sănătoase sunt, de asemenea, cunoscute pentru că previn depresia și anxietatea. Un alt studiu a investigat adulți cu risc crescut de depresie, pe baza istoricului familial. În mod obișnuit, riscul sporit de depresie este evidențiat în anumite regiuni ale cortexului cerebral. Cercetările asupra creierului celor care au acordat o importanță deosebită religiei sau spiritualității au arătat un cortex semnificativ mai gros în exact aceleași regiuni care erau subțiate în cazul celor fără preocupări spirituale. Același studiu arată că oamenii care au inclus spiritualitatea (în special prin rugăciune) în viața lor prezintă cu 90% mai puțin risc de a dezvolta o depresie majoră.
2.6. Rugăciunea Gestionează Controlul Durerii
Un studiu efectuat de Bowling Green University a constatat că meditația și rugăciunea au contribuit semnificativ la reducerea migrenelor și a durerilor de cap. Cercetătorii au cerut oamenilor care suferă de migrene să mediteze 20 de minute în fiecare zi prin repetarea unei mantre spirituale sau unei rugăciuni, cum ar fi „Dumnezeu este bun. Dumnezeu este pace. Dumnezeu este dragoste”. Un al doilea grup a fost rugat să folosească o mantra nonspirituală, cum ar fi „Iarba este verde. Nisipul este moale.” După o lună, cei care au folosit o mantră spirituală aveau mai puține dureri de cap și o toleranță mai mare la durere. În timp ce mantra neutră nu a adus niciun beneficiu.
2.7. Rugăciunea Sporește Longevitate
Un sondaj publicat în Journal of Gerontology a analizat 4.000 de oameni în vârstă și a constatat că cei care se roagă sau meditează în mod regulat s-au confruntat mai bine cu bolile și au trăit mai mult decât cei care nu au făcut-o. Aceste rezultate se datorează, probabil, unei combinații a tuturor celorlalte beneficii dovedite ale rugăciunii care măresc sănătatea mintală și fizică.
3. Cum să ne rugăm
Pentru a înțelege cât mai bine cum este corect să ne rugăm, vom porni de la învățămintele Mântuitorului Iisus Hristos, redate în Luca, capitolul 11, versetul 1 și de la Matei, capitolul 6, versetul 9.
3.1. Luca, capitolul 11, versetul 1:
În Luca 11:1 se spune: „1 Într-o zi, Iisus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: «Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.»”, „Învaţă-ne să ne rugăm.” Ucenicii erau foarte mult impresionaţi când ascultau modul în care Se ruga Iisus, comunicând intim cu Dumnezeu, Părintele Său ceresc.
Rugăciunile Lui erau deosebite de acelea ale conducătorilor religioşi ai timpului, de fapt, de orice altceva auziseră ei.
Rugăciunea formalistă, exprimată în fraze pregătite mai dinainte şi părând adresate unui Dumnezeu impersonal aflat la mare depărtare, este lipsită de realitatea şi vitalitatea care ar trebui să distingă rugăciunea.
Ucenicii credeau că, dacă ar fi putut să se roage aşa cum Se ruga Iisus, propria lor eficacitate ca ucenici ar fi fost mult sporită.
Având în vedere faptul că Iisus îi învăţase prin cuvânt (Matei 6,7-15) şi exemplu (Luca 9:29) cum să se roage, se pare că de data aceasta cererea a venit de la unii ucenici care nu fuseseră cu Iisus în ocazii asemănătoare în trecut.
Termenul „ucenici” nu este nevoie să fie restrâns numai la cei doisprezece.
Ucenicii aceştia se poate să fi făcut parte din cei şaptezeci.
În armonie cu cererea „Învaţă-ne să ne rugăm”, Iisus a răspuns dând ca model de rugăciune „Rugăciunea «Tatăl Nostru»”, o parabolă pentru a ilustra spiritul de rugăciune şi unele îndemnuri încurajând credincioşia şi sârguinţa în rugăciune (cap. 11,2-13).
Așa după cum am mai arătat, Rugăciunea „Tatăl Nostru”, redată atât în Matei 6:9-13, cât și în Luca 11:2-4, este potrivită pentru muritorii, care sunt supuşi greşelii, nu și pentru Iisus Hristos, care nu avea nevoie să Se roage pentru iertarea de păcate deoarece nu se poate vorbi de păcate pe care El să le fi săvârșit și pentru care să se roage să-i fie iertate.
3.2. Matei, capitolul 6, versetul 9:
În Matei 6:9 Iisus spune: „Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați.”7
Deci, în rugăciune:
1) să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe;
2) să nu folosiţi repetiţii zadarnice;
3) să nu spuneţi puține esențe în multe cuvinte;
4) să nu vorbiți gângăvit;
5) să nu spuneți iarăşi şi iarăşi acelaşi lucruri inutile;
6) să nu bolborosiți;
7) să nu turuiți;
8) să nu vă rugați din inimă, din suflet și cu mintea și să ţineți seama de ceea ce gândiți, de ceea ce spuneți și de ceea ce cereți.
Iisus nu a interzis orice repetiţie, deoarece El Însuşi a folosit repetiţiile (Matei cap. 26,44), dar trebuie folosite numai acele repetiții conforme cu spiritul Bibliei și al dogmei.
Așa după cum am mai arătat, dacă rugăciunea este făcută dintr-un sentiment de obligație, de câștig personal, din ipocrizie, cercetările arată că o astfel de rugăciune poate avea chiar serioase efecte dăunătoare.
Este important să găsești cu adevărat o semnificație pentru rugăciune în viața ta.
4. Rugăciunea și ipocrizia
În cele ce urmează să prezintă câteva opinii (texte selectate de subsemnatul) ale unor înțelepți despre rugăciune şi ipocrizie.
Domnul Iisus îi învaţă pe ucenici cea mai concisă şi cuprinzătoare rugăciune în „Rugăciunea «Tatăl nostru»”.
Era un exemplu de totală opoziţie faţă de felul ipocrit în care se rugau fariseii, oamenii cei mai religioşi ai acelor zile.
Rugăciunea adevărată nu poate şi nu trebuie să fie pe placul naturii noastre păcătoase care se afişează în public în faţa altora cu tot ceea ce face.
Rugăciunea rostită stând în picioare nu este propriu-zis un păcat, dar când închinătorul alege un anumit moment şi un anumit loc pentru a fi văzut de alţii, ea devine o ipocrizie care nu poate rămâne nesancţionată de Cel care vede toate lucrurile.
Discreţia rugăciunii din odăiţa personală este mai degrabă preferată de Dumnezeu atunci când Îl căutăm cu credinţă, din toată inima, rugându-ne în Numele Domnului Iisus.
Răsplata la care se referă Domnul Iisus în sfatul şi chiar porunca Sa cred că are legătură cu ceea ce scrie la Evrei 11.6: „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să-I fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei care-L caută.”
Un alt defect al rugăciunii păgânilor, de data aceasta, semnalat de Domnul Iisus ucenicilor, se referea la acele multe bolboroseli de cuvinte repetate care nu se mai terminau, în speranţa că Dumnezeu va aprecia o astfel de rugăciune şi-i va da răspunsul aşteptat.
Nu lungimea în timp a rugăciunii sau mulţimea cuvintelor rostite de închinător hotărăsc soarta acesteia înaintea lui Dumnezeu.
Se pune întrebarea, în acest caz, cum se mai poate reconcilia stăruinţa în rugăciune care necesită timp cu restricţia pusă de Domnul pentru rugăciunea păgânilor.
Desigur contează conţinutul rugăciunii şi atitudinea inimii, şi nu în ultimul rând, credinţa biblică bazată pe promisiunile lui Dumnezeu.
Adevăratele rugăciuni sunt inspirate şi însoţite de Duhul Sfânt, şi nu putem vorbi despre eşecul vegherii în rugăciune decât atunci când „carnea neputincioasă” domină „râvna duhului” aşa cum s-a întâmplat cu ucenicii Domnului Iisus în Ghetsimani.
„Tipologia fariseului este tipologia omului ipocrit, care face caz de calităţile pe care le are. Prin termenul de fariseu înţelegem un om care una spune şi alta face. Nu este consecvent cu sine însuşi, este un om fals.
Fariseul din Evanghelie chiar făcea ceea ce spunea. Era un om corect. Unde este greşeala lui? Ea rezidă în faptul că a încercat să-L manipuleze pe Dumnezeu. Aşa face orice om ipocrit: manipulează întotdeauna! Vrea să pozeze în ceea ce nu este! Se convinge pe sine însuşi de calităţi pe care nu le are. Încearcă apoi să inducă o imagine falsă despre sine însuşi, imagine care nu are niciun corespondent în realitate.”
Fariseul transformă totul în reguli şi norme! Este groaznic din punct de vedere spiritual, duhovnicesc, să transformăm credinţa în norme, în reguli, pentru că acestea ne ucid!
Dacă noi transformăm credinţa noastră, relaţia noastră personală cu Dumnezeu în norme şi reguli, nu facem altceva decât să ne oprim la formalism, să propovăduim formalismul credinţei, fără să schimbi ceva în viaţa noastră! Aceasta înseamnă să fii fariseu: să transformi credinţa ta în Dumnezeu, într-un ritual, într-un formalism.
Fariseul din Evanghelie încerca să-L manipuleze pe Dumnezeu, să-I dea chestiunile exterioare, însă Dumnezeu se uită la inima omului.
Efectele ipocriziei şi ale mândriei în relaţia cu cei din jur:
Să ştiţi că ipocrizia este o impertinenţă probată, o obrăznicie probată! Omul mândru este cel care nu ştie să îşi calibreze corect diferenţele, chiar spirituale, faţă de semenul său. Se urcă pe un piedestal, care nu este al său, şi se comportă cu dispreţ. Ipocriţii sunt nişte mici tirani şi îi întâlnim peste tot. Arată cu degetul! Nu se văd pe ei înşişi! Tot timpul sunt preocupaţi de păcatele, de slăbiciunile celor din jur.
Vameşul îşi vedea de propriile lui păcate. Rugăciunea lui era sursă de pocăinţă, de părere de rău. El a stat smerit. Într-o traducere mai corectă, „Dumnezeule, ai milă de mine!” înseamnă „Dumnezeule linişteşte-mă, împacă-mă cu Tine!”.
Omul care vine la biserică, cu cât are tendinţa lăuntrică de a tăcea mai mult după ce a plecat, cu atât este un semn clar că s-a folosit de prezenţa lui la rugăciune. (…) Un om care vorbeşte foarte mult despre calităţile sale, de fapt îşi dă seama că nu este sigur pe ele, şi nu le are. Când nu ai ceva, încerci să convingi pe cel de lângă tine ca şi cum le-ai avea. Niciodată un om smerit nu va face paradă de virtuţi.
Islamul privește ipocrizia ca fiind mai degrabă o problemă a moralității credinței decât o problemă a credinței.
Ipocriții sunt aceia care aparent pretind că sunt credincioși, dar în realitate ascund necredința.
Pe scurt, ipocriții sunt lipsiți de moralitatea credinței; nu sunt sinceri nici în credință și nici în necredință.
De obicei ipocriții invidiază credința și sinceritatea.
Motivul pentru care a fost interzisă ipocrizia este de a-i încurajarea pe oameni să fie ceea ce par și să pară ceea ce sunt.
Potrivit Coranului, în Ziua de Apoi, ipocriții vor fi într-o poziție mai joasă decât necredincioșii (Nisa 4:145).
Bibliografie pentru „Beneficiile rugăciunii”
https://eugencpopa.ro/rugaciunea-beneficii-dovedite/
https://adventistserbanesti.ro/beneficiile-rugaciunii-cum-ne-ajuta-ritualul-religios-extrem-de-popular/
https://www.doctorulzilei.ro/beneficiile-rugaciunii-cum-ofera-credinta-imbunatatiri-dovedite-pentru-sanatatea-mentala-si-fizica/
https://www.paginadepsihologie.ro/psihologia-rugaciunii-beneficiile-psihice-si-fizice-ale-uneia-dintre-cele-mai-vechi-experiente-umane/?srsltid=AfmBOorCa5eMpNnswumqy5DiWQP708mVDyldEr6jobg4SNuMAeZSIzld
https://jurnalul.ro/timp-liber/puterea-rugaciunii-beneficii-pentru-minte-suflet-trup-divinitate-971347.html
Bibliografie pentru „Rugăciunea şi ipocrizia”
„Dumnezeu urăște ipocrizia și mândria spirituală”, scris de Zac Poonen, pe https://romanian.cfcindia.com/wftw/god-hates-hypocrisy-and-spiritual-pride-3
„Fără atitudine de pocăință, rugăciunea nu valorează nimic în ochii lui Dumnezeu”, scris de Părintele Symeon Brüschweiler, pe https://doxologia.ro/fara-atitudine-de-pocainta-rugaciunea-nu-valoreaza-nimic-ochii-lui-dumnezeu.
„Noţiuni generale despre rugăciune”, pe https://www.catehezebiblice.ro/matei/c6-vv5-8/.
„Cum rămâne cu ipocrizia?”, de Nicu Butoi, pe https://semneletimpului.ro/religie/spiritualitate/cum-ramane-cu-ipocrizia.html, http://www.e-communio.ro/stire4560-adevarata-rugaciune-cu-smerenie-fara-aroganta-si-ipocrizie.
Ca martir ucis în timpul persecuției creștinilor sub Dioclețian, Sf. Gheorghe este sărbătorit în aproape toate bisericile, de obicei pe data de 23 aprilie. Este sfântul patron al multor țări, regiuni și orașe.
Promovarea sentimentelor patriotice săvârşite de bravul general și OM de știință Gheorghe Văduva este binevenită şi vrednică de toată stima românilor cu sentimente de iubire de țară.
