Ce inseamna sa fii patriot, sa fii national?

patriotism, nationalism, patriot, national, roman, romanesc, international, global, universal, globalist

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/15824697.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/15824697.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Ce inseamna sa fii patriot, sa fii national?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536778796999{margin-bottom: 0px !important;}”]A fi patriot in Romania este o chestiune cu multe intelesuri si extrem de putine responsabilitati. A fi cetatean roman, majoritatea dintre noi nu stim ce inseamna, ce presupune. Credem ca este de ajuns sa avem buletin romanesc, cu CNP-ul aferent noua si asta este. Sau, unii dintre noi chiar mai stim ceva din ceea ce inseamna sau presupune cetatenia romana, dar cam atat. Ei bine, nu este asa, in ceea ce priveste a fi patriot si a fi cetatean!

La un pericol de razboi iminent, nu stim nici cu cine vom lupta alaturi, nici impotriva cui, nici daca vom lupta. O natiune inchegata nu mai suntem pentru ca am pierdut simtul responsabilitatii unul fata de celalalt de mai bine de 30 de ani, in mare masa. A fi patriot presupune, in primul rand, a fi familial. Ori acest lucru se confunda astazi cu a fi eu patriot. Familia devine, astfel, o extensie a propriului eu al persoanelor, iar altruismul devine o optiune sora cu boala zilei de maine.

In acest articol ne vom propune sa analizam aceste doua notiuni, de patriot si national, in comparatie si cu notiunile de patriotism si nationalism. Credem ca e de maxima importanta acest lucru.

Inainte-vreme, cetateanul era omul cetatii, insa nu ne oprim a numi doar titlul de cetatean, ca si cand am vrea sa scriem o carte si punem doar copertile si ii scriem titlul, atat. Mergem mai departe si incondeiam fiecare pagina in parte. Putem scrie sute de pagini, iar volumul nostru despre statutul de cetatean ar fi un adevarat compendiu atat de educatie civica, legislativa, politica, sociala, poate chiar economica, insa, inainte de toate, se vrea a fi o carte de constiinta. Iar aceasta este substanta reala pe care o contine.

Deci, constiinta este baza oricarui civism, oricarui cetatean. Nu putem fi cetateni daca nu avem constiinta. Cine ar mai vorbi in locul nostru, cu gura noastra? Cine ar gandi in locul nostru? Cine ar mai trai viata in locul nostru? Cine am mai fi?

Cuvantul cetatean are ca si cuvant radacina, in familia sa de cuvinte, cuvantul cetate. Este aceasta un polis? Un oras? O fortareata? O cazarma? Un targ, un talcioc, un port maritim sau ce? Inainte-vreme, cetatea era o comunitate. Acele ingradituri care o inconjurau nu serveau pentru a apara familiile, oamenii din cetate de creaturile salbatice, inocente ale Mamei Naturi, nu. Serveau pentru a capta energii si pentru a le redirectiona catre inlauntrul cetatii pentru ca toti oamenii de acolo sa le foloseasca, sa le valorifice. De cele mai multe ori, ingraditurile formau rotocoale in jurul cetatii, cu dispunere radianta (de sus erau vazute ca un soare cu multe raze, precum Baghdadul acum mai bine de 1000 de ani), care aratau mai degraba ca niste cromlehuri, dolmene, megaliti sau monoliti, in limbaj celtic vorbind, precum cele de la Stonehenge, decat ca niste garduri mari de piatra. Aratau ca niste rune vertical asezate pentru a inconjura cetatea si pentru a capta, transforma si redirectiona catre interior energiile cosmice si telurice.

Ce minunat, nu-i asa? Cum arata orasele astazi?

Mergem mai departe si vedem ca orasul Knossos, din Creta Antica, era construit pe diferite nivele, aproape piramidal si imposibil de cucerit, dar si foarte solicitant fizic a trai in el. Cu siguranta, cetatenii acelui oras aveau capacitati fizice foarte bine puse la punct.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/sunset-1140×664.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/sunset-1140×664.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536778956900{margin-bottom: 0px !important;}”]Iata o macheta virtuala realizata de diferiti desenatori. Unii ar considera astazi ca era un oras cosmopolit.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”http://www.ancientpages.com/wp-content/uploads/2016/01/knossosmodel22.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://www.ancientpages.com/wp-content/uploads/2016/01/knossosmodel22.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536779802458{margin-bottom: 0px !important;}”]In Roma Antica, cetateanul roman era un om liber cu dreptul de a purta arma, dar si cu alte drepturi precum dreptul de a vota, dreptul la judecata etc.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”http://members.ancient-origins.net/sites/default/files/World-Without-Technology.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://members.ancient-origins.net/sites/default/files/World-Without-Technology.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1537541898984{margin-bottom: 0px !important;}”]Drepturile ca drepturile, dar responsabilitatile? Cu totii avem drepturi insa cati ne cunoastem responsabilitatile si cati ni le indeplinim?

Dreptul este un dat. Ni se da, il primim (de cele mai multe ori), ni-l insusim, asumam etc. Insa responsabilitatea este o dare. Unii o numesc datorie. Acest cuvant e perceput prea dur de unii si altii, insa in realitate acesta inseamna daruire. Atunci cand datoria se transforma in daruire oamenii nu mai platesc dijme cosmice semenilor lor, ci bucuria este rasplata pe care ei natural o primesc fara sa o astepte, iar ceea ce dau mai departe le apartine in totalitate. Dau din inima, nu din minte (care socoteste cui ii mai este dator si tine cont ca trebuie platit cat mai repede posibil). Nu exista tensiune, nu exista obligatie, ci doar daruire pura.

Responsabilitatea are ca si cuvant radacina raspunsul. Opusul sau, ca mecanism de comportament, in nici un caz ca fel de a fi, este reactia. Raspunsul este constient, iar reactia inconstienta. Si exista diferite nivele de inconstienta, precum de constienta. Cateva dintre ele tocmai le-am mentionat: nivelul lui trebuie, nivelul datoriei pentru ca daca nu platim ni se va intampla ceva, nivelul fricii etc. Toate acestea sunt reactii, oricat de elevate intelectual ar parea. Toate acestea nu ne fac un bun cetatean, nici macar un bun stapan al casei. Ci un reactionar sau altul pe tapetul lumii.

Ce inseamna a fi patriot? Mergem la radacina si gasim patria. Astazi, acest cuvant este confundat cu patriotismul, la fel precum national cu nationalism. Exista diferente intre ele? V-ati intreba. Iar noi am raspunde: da, si ca de la cer la pamant. Ca sa explicam ne folosim de mentiunea de mai sus cu raspunsul si reactia. Una este constienta, cealalta inconstienta. A fi patriot este constient, pe cand patriotismul este o mimare inconstienta, o carcasa goala a felului de a fi patriot. Deci, a nu se confunda acestea doua!

Astazi patriotismul il gasim la aceia care protesteaza pentru ca li se taie drepturi. Oricat de legitim ar fi, dansii ignora faptul ca totul are cauze precum si efecte. Exista cel putin un motiv pentru care unora li se taie drepturi. Alti patriotisti, tot din ignoranta, ar considera ca poporului roman, de exemplu, de cateva sute de ani incoace i s-a facut foarte multe nedreptati. Oare? Care este cauza si care este efectul? De ce oare martirii inchisorilor, multi dintre aceia care au supravietuit, chiar si dintre cei care nu au supravietuit, daca nu chiar toti spuneau „sa nu ne razbunati!”. De ce oare? Reflectii, reflectii, reflectii!

Patriotismul il mai gasim la cei care se bat cu pumnii in piept si fac taras pe coate in fata bisericilor si mii de matanii in genunchi ca ei isi iubesc tara, insa arunca gunoaiele pe jos, la cativa metri de cosurile de gunoi, pe strada. Unde este felul de a fi patriot? Cat de mult isi iubesc tara daca nici lucrurile de baza, precum a scuti pamantul de deseuri menajere, nu sunt in stare sa indeplineasca?

Dreptul? Nu, intai responsabilitatea! Pentru a primi avem nevoie intai sa dam. Astfel ca simplu putem sa tragem concluzia ca, daca efectul este nefast in vietile noastre, conform analogiei ca ceea ce dam aia primim, inseamna ca am cauzat nefastitati, rele si necazuri altora. Aceasta este istoria pe care o stim si nu vrem sa o recunoastem.

Sau poate ca suntem un popor incercat si doar atat. Daca este asa, inseamna ca avem nevoie sa ne ridicam, sa nu ne mai prostim si sa punem osul la treaba. Sunt multe gunoaie pe strazi!

Patria inseamna trei lucruri: familia, limba si pamantul pe care calcam si pe care traim. Exact in aceasta ordine. Toate trei formeaza un trio creator de oameni. Fara acestea nu am exista. Am fi doar un gaz in atmosfera, poate, fara noima, fara identitate, fara valoare, fara sens, fara scop etc. Nu am fi. De ce venim aici? Doar pentru a fi carne si oase? Sau a ne identifica cu ele?

A fi patriotist este o imitatie. A fi patriot este o realitate pe care o traim. A fi patriot inseamna, cum spuneam, a fi familial, adica om de familie. Un astfel de om este constient ca are un tata, o mama si ca este un fiu sau o fiica. Cel care nu recunoaste pe acestia, cel care nu este constient de ei este nerecunoscator si fata de limba sa, pe care o poceste cu mizeriile intelectual-lingvistice pe care le scoate pe gura, si fata de Mama Natura care ii da pamantul pe care umbla si traieste. Astfel ca, acest trio este de nedespartit. Un nerecunoscator ajunge, in cele din urma, sa pangareasca aceste trei altare sacre.

Responsabilitatea intra in toate acestea trei: inlauntrul individului, in familie, in cetate. Daca suntem buni oameni (omenia fiind suma de valori omenesti, precum generozitatea, ingaduinta, blandetea, smerenia si modestia, altruismul, bucuria pentru binele aproapelui etc.) fata de noi insine si fata de ceilalti, automat suntem buni familisti (bun sot, buna sotie, bun fiu, ori fiica, bun tata, buna mama) indeplinindu-ne responsabilitatile fata de noi si fata de ei, ai nostri semeni si frati. Altminteri, suntem precum celulele anarhice care vor distruge bunul mers al lucrurilor. Ori, in ziua de astazi, noi, romanii, nu mai vrem conducatori infractori in fruntea tarii si atat. Pe cine punem in loc si ce? Ramane locul vacant, liber? Nu mai vrem sa fim condusi? Atunci sa conducem noi, iar aceasta implica responsabilitatea de a construi, nu de a distruge.

In momentul de fata, suntem distrugatori avand cea mai mare amprenta ecologica din Europa pe cap de locuitor. A venit timpul sa inversam aceste lucruri si sa ne intoarcem la strabuni ca sa le cerem iertare ca am distrus viitorul pe care ei ni l-au creat! A venit vremea construirii sau reconstruirii, iar aceasta se face lepadandu-ne, intai, de marlanie de partid sau de cartier, caci nici jungla nu e atat de perversa! A venit vremea sa fim patrioti, nu patriotisti, sa nu mai imitam responsabilitatea! A venit vremea sa fim NATIONALI, nu nationalisti! Sa incepem cu noi![/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

 

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
1 reply
  1. Penciuc petre.
    Penciuc petre. says:

    Da,nu mai vrem infractori in fruntia tarii,punem in loc tehnocrati,daca nu vom mai avia politicieni cinstiti.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu