Să ne cunoaștem eroii: Cine a fost cu adevărat Peneș Curcanul, eroul lui Vasile Alecsandri, care a luptat în Războiul de Independență?

Peneș Curcanu (centru, în fotografie) a fost, în realitate, vasluianul Constantin Țurcanu.

Era un bărbat înalt, cu păr bogat, cu privire pătrunzătoare, știutor de carte și ager din fire.

A luptat în patru campanii militare: Războiul de independență, al doilea război balcanic din 1913, primul război mondial și campania din Ungaria, din 1919.

Pe Vasile Alecsandri l-a cunoscut, după cum mărturisește, pe… Calea Victoriei, în București, în ziua de 1 decembrie 1877. Poetul l-a oprit, remarcând, probabil, ținuta și cele două decorații importante – Virtutea militară și Steaua României în grad de cavaler – care străluceau pe pieptul sergentului de 23 de ani.

În 1881, Constantin Țurcanu a aflat că el este eroul poeziei pe care-o recitau copiii. În noiembrie 1932, când a murit, avea 78 de ani, primise 12 decorații și era o legendă sau, cum scria Adrian Maniu, „un steag viu”, „trăind mai departe în tranșeea unui vers – botezat în veșnicie Peneș Curcanu”.

Probabil că mulți dintre noi își mai amintesc încă versuri din poezia cu același nume…

Plecat-am nouă din Vaslui,
Şi cu sergentul, zece,
Şi nu-i era, zău, nimănui
În piept inima rece.
Voioşi ca şoimul cel uşor
Ce zboară de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
Ş-aveam şi pene-n frunte.

Toţi dorobanţi, toţi căciulari,
Români de viţă veche,
Purtând opinci, suman, iţari
Şi cuşma pe-o ureche.
Ne dase nume de Curcani
Un hâtru bun de glume,
Noi am schimbat lângă Balcani
Porecla în renume!

Din câmp, de-acasă, de la plug
Plecat-am astă-vară
Ca să scăpăm de turci, de jug
Sărmana, scumpa ţară.
Aşa ne spuse-n graiul său
Sergentul Mătrăgună,
Şi noi ne-am dus cu Dumnezeu,
Ne-am dus cu voie bună…

Constantin Țurcanu, născut în anul 1854 la Vaslui, la vârsta de 21 de ani, în 15 mai 1875, fiul lui Gheorghe și al Mariei Țurcanu, a fost înrolat în cadrul Regimentului 13 Dorobanți Vaslui – Iași, pentru a-și satisface stagiului militar obligatoriu. Intensificarea războiului ruso-turc din timpul anului 1877 și implicarea României în conflict a prilejuit și participarea Regimentului 13 Dorobanți la luptele desfășurate la sud de Dunăre.

Așadar, sergentul Constantin Țurcanu a participat la asaltul general asupra Plevnei. La cucerirea redutei Grivița 1, Peneș Curcanul a căzut rănit în luptă și transportat la Turnu Măgurele pentru îngrijiri medicale. Datorită curajului său, Constantin Țurcanu a primit decorația cu ordinul „Steaua României” de la regele Carol I.

Pe lângă campania militară de la sud de Dunăre din 1877-1878, eroul vasluian a mai participat și la încă patru campanii militare purtate de armata română și anume, pe lângă participarea în Războiul de Independență, a mai participat și la Al Doilea Război Balcanic din 1913, în Primul Război Mondial între 1916-1918 și în Campania Armatei Române pentru eliberarea Ungariei din 1919, fiind decorat în fiecare din cele patru campanii, iar numărul decorațiilor sale ajung la 12.

Constantin Țurcanu a murit la 15 noiembrie 1932 și, cu toate că destinul său a fost unul excepțional, posteritatea își amintește doar de Peneș Curcanul, grație poeziei lui Vasile Alecsandri.

Redăm în cele ce urmează câteva cărți poștale scrise de Constantin Țurcanu:

Amintirile sergentului Constantin Țurcanu – Peneş Curcanul − despre participarea sa la campania din 1877-1878. Sursa: Arhivele Naționale ale României, SJAN Gorj, colecţia Documente foi volante, dosar V/648.

Cu toate că oficial întâlnirea dintre Constantin Țurcanu și poetul Vasile Alecsandri a avut loc după bătălia de la Plevna, în Arhivele Naționale ale României se găsesc un set de cărți poștale, datând din 1925, scrise chiar de Constantin Țurcanu, în care sunt consemnate scurte narațiuni ce duc la o contradicție între datele cunoscute de istoria literară și afirmațiile autorului lor. În cărțile poștale, Constantin Țurcanu relatează că s-a întâlnit cu poetul Vasile Alecsandri pe Calea Victoriei, la București.

„Eu mă numesc din botez Constantin Țurcanu, însă în războiul din 1877, marele poet mi-a schimbat numele și prenumele zicându-mi Peneș Curcanu. Aceasta s-a auzit că am fost cel dintâi care am intrat în redanul luat la 27 august 1877. (…) La luarea redanului am fost decorat de domnitorul Carol cu «Virtutea Militară», iar la 31 august la Grivița tot de domnitorul Carol I am fost decorat cu «Steaua României» în gradul de cavaler. Acest atac l-am dat pe ziua de 31 august 1877. (…)

Tot în acel an la reduta nr.2 am dat un atac fals și am fost rănit la acea redută. La 7 octombrie tot la această redută am fost prins de cange și, dacă nu se rupea mantaua, trebuia să fiu să fiu tras în șanț și tăiat bucăți. Că tot acolo a fost prins un sublocotenent și l-au tăiat în bucăți și l-au aruncat pe malul șanțului. (…) Am stat în spital până ce m-am internat. Așa că în noiembrie 1877, reîntors la Regimentul meu 13 Dorobanți Iași Vaslui, însă regimentul fiind distrus am fost la luptă că nu mai rămăseseră decât 300 de oameni din 1200. (…)

La 1 Decembrie 1877 am plecat la București cu 10.000 de prizonieri turci și într-o zi, plimbându-mă pe Calea Victoriei, m-am întâlnit cum un domn care m-a întrebat de unde sunt, cum mă numesc, ce grad am și dacă am fost rănit. I-am răspuns că sunt din orașul Vaslui și mă numesc Constantin Țurcanu, am gradul de sergent și am fost rănit. În anul 1881, eu fiind eliberat, am văzut poezia «Plecat-am 9 din Vaslui și cu sergentul 10». În 1913 aveam servici ca picher de stat și eram plătit cu 150 lunar. Mi-am lăsat serviciul și m-am înscris ca voluntar în Regimentul 25 de a merge contra bulgarilor. Tot ca voluntar în 196, idem în 1918, idem în 1922, 1923 și de astăzi până la moarte în armată.”

Sursă: Historia.ro.