In Articole

Ciprian Mihali - Despre curaj

Exista o calitate umana a carei lipsa in societatea romaneasca de azi pare sa nu deranjeze pe mai nimeni. Este vorba de curaj, de care Churchill a spus ca este prima dintre calitatile umane, pentru ca ea le garanteaza pe toate celelalte. Mai aplicat, putem sa spunem odata cu Hannah Arendt despre curaj ca este virtutea politica prin excelenta. Ce inseamna asta?

Inseamna, in primul rand si in sensul cel mai simplu al termenului, ca doar oamenii dand dovada de curaj ajung sa faca politica. Aceasta e o afirmatie pe care trebuie, desigur, sa o lamurim la un moment dat, ca suna un pic ciudat.

Dar mai inseamna, in al doilea rand si intr-un sens mult mai complex, ca numai prin curaj calitatile umane si profesionale (cinstea, priceperea etc.) pot fi scoase din sfera personala, familiala sau comunitara si puse in slujba interesului public.

Desigur, putem fi curajosi si in situatii particulare, nepolitice, si cel mai adesea asa suntem: cand un om salveaza un alt om de la inec sau din flacari, cand sare in ajutorul cuiva agresat sau neindreptatit ori cand se revolta impotriva unui abuz individual.

Se cuvine sa fim insa constienti de rolul important pe care il are curajul in spatiul public si sa-l deosebim de atitudini apropiate, dar cu care nu se identifica: bunaoara indrazneala, tupeul, bravura, inconstienta, disperarea, agresivitatea s.a.m.d. Curajul se distinge de toate acestea prin faptul ca este o atitudine rationala insufletita de respectul unei valori: adevarul, dreptatea, binele public etc. Sa privim clasa politica romaneasca dominanta si sa incercam sa gasim printre barbatii si femeile care o compun oameni curajosi. Usor nu e, cu siguranta.

Curajul mai are o insusire foarte speciala: nu putem spune despre un om ca este curajos daca este astfel doar o singura data. Altfel spus, daca protestezi o data impotriva nedreptatilor si abuzurilor si taci de zece ori nu poti sa pretinzi la titlul de „om curajos”. Curajul nu se capitalizeaza si nu se declara.

Apoi, despre curaj mai trebuie sa spunem ca are un timp al lui: nu poti fi curajos nici inainte si nici dupa actul pentru care se cere sa fi curajos. Dupa razboi (dar si inainte de el), intr-adevar, multi viteji se arata. Poti sa fii curajos doar la momentul potrivit. Declaratii ulterioare, tardive, sunt bravuri, adica vorbe fara rost.

In sfarsit, curajul se insoteste mereu de un anumit risc: nu toti cei curajosi si reusesc; unii rateaza, pierd, esueaza. Uneori salvatorul se ineaca si el alaturi de cel cazut in apa. Cel curajos stie asta, isi asuma acest risc si face un pariu cautand sa invinga pericolul in numele a ceva superior: viata celuilalt, dreptatea, adevarul etc.

Aceeasi uriasa ganditoare a secolului XX, care a fost Hannah Arendt, a spus aceasta fraza luminoasa: „curajul ii elibereaza pe oameni de grijile vietii pregatindu-i pentru libertatea lumii”. Cu alte cuvinte, prin curaj, oamenii inceteaza sa se mai gandeasca la mancare, bani sau concedii si se consacra, prin actiune, valorilor care construiesc lumea comuna in care traim si pe care vrem sa o lasam urmasilor nostri.

Cum arata peisajul curajului in societatea romaneasca? Sa spunem ca avem mai intai o majoritate pentru care aceasta chestiune nu se pune in niciun fel, izolata fiind in saracie si precaritate, incapabila sa se elibereze deci de dependenta si grijile zilei de azi. Aceasta majoritate, tinuta intentionat in ignoranta si nevoi nu are timpul, puterea si educatia sa priveasca dincolo de ziua de azi altfel decat sub forma supravietuirii sau, in mod ideal, a bunastarii materiale. Grija unei lumi mai bune nu este una din preocuparile sale cotidiene.

Avem apoi o alta parte importanta a societatii, formata de toti aceia care au beneficiat in ultimii ani de mariri de salarii, de prime, de posturi, de functii si avansari, lucrand in imensa retea a aparatului de stat (inalti functionari, functionari obisnuiti, profesori, o parte din medici etc.) al caror curaj este cel mult privat, niciodata public. Pentru toti acestia, unii foarte priceputi si merituosi, care contribuie la functionarea statului si a societatii, s-ar putea spune ca, nu-i asa, curajul poate sa ia forma infruntarii cotidiene a unui sistem absurd, nedrept, uitand ca acomodarea la acest sistem face ea insasi parte din functionarea si perpetuarea absurdului, tot asa cum un sofer, care se obisnuieste injurand in traficul bucurestean, contribuie, in acelasi timp, la mentinerea infernului. Acest grup poate sa fie deci foarte competent, poate in mari parti ale sale sa fie si foarte cinstit, dar in absenta curajului se dovedeste a fi cel mai fidel slujitor al oricarei puteri, in numele datoriei pe care si-o face, dar si in absenta unei constiinte civice articulate. Aici se afla explicatia, bunaoara, a imposibilitatii declansarii unei greve generale: puterea a stiut ce suruburi sa stranga astfel incat sandramaua sa-i poata tine pe cei „alesi” acolo sus, iar pe cei de jos sa nu se revolte. Nici pe acestia nu-i intereseaza prea mult o societate dreapta pentru ziua de maine: grija lor e sa faca societatea de azi sa nu se prabuseasca, pentru ca atunci se prabusesc si scaunele, functiile, salariile si sporurile lor.

Desigur, ii avem si pe falsii „curajosi”, dar fie necinstiti, fie incompetenti. Sunt cei care se definesc ca barbati si barbate, oameni temerari care nu se dau in laturi de la a conduce aceasta tara sacrificandu-se pentru noi. Acestora li se potrivesc mai bine termenii cu care confundam de obicei curajul: indrazneala, tupeu, bravura, impertinenta etc. De fapt, e de ajuns sa ne uitam la Liderul Suprem al acestor „curajosi”, care nu e niciodata la locul faptei, ci mereu in umbra, care iese cu cele mai dure declaratii deindata ce campul de lupta e curatat de dusmani si securizat, e de ajuns deci sa privim probabil cel mai las om politic pe care l-a dat Romania in ultimii treizeci de ani ca sa intelegem ca el este prelungirea in varful ierarhiei a unei mentalitati a capului plecat pe care nu-l taie sabia si a fratiei cu dracul ca mod de a trece puntea de la o zi la alta, fara grija pentru cei din jur si pentru ziua de maine a tuturor.

In sfarsit, exista o mana de oameni curajosi in tara asta, care, in spatiul public (politic, civic, asociativ), indraznesc sa creada intr-o Romanie mai buna: nu cea de azi si nu cea pentru cativa, nu o Romanie amanetata sau umpluta in buzunare, ci o Romanie calauzindu-se dupa niste valori care vor ingadui celor care vin dupa noi sa o duca mai bine.

Dar care sunt mizele si dificultatile majore ale perioadei ce vine?

Miza: daca mai exista o sansa pentru Romania in urmatorii doi ani ea poate sa vina doar din intensificarea si extinderea curajului. Nu de competente ducem lipsa, nici de oameni cinstiti, ci de oameni curajosi, dispusi sa puna mai presus de binele lor personal de azi binele public de azi si de maine.

Dificultatea prima: resursele insuficiente de oameni curajosi. Desigur, o societate merge inainte condusa mereu de o minoritate, dar acum aceasta minoritate curajoasa este prea mica si pare incapabila sa mobilizeze singura un numar critic de oameni pentru o actiune politica de anvergura.

A doua dificultate: resursele insuficiente ale oamenilor curajosi. Nu trebuie sa ne plangem ca nu mai sunt 600 000 de oameni in strada de fiecare data, insa asta arata o evidenta: actele de curaj public, in strada, au durata lor de viata, iar aceasta durata e una scurta. E nevoie de a inventa alte forme de curaj, ale acelorasi oameni sau ale altora, pentru ca aceiasi oameni in aceleasi forme de protest au obosit.

A treia dificultate, care e o provocare cruciala: cum sa insufli curajul unei societati cand resemnata, cand indiferenta, cand gata de aranjament si mica intelegere, cand parodiindu-si lasitatea, cand numind curaj ceea ce e de fapt impertinenta si agresivitate?

Daca cinstea o invatam in familie si competenta in scoala, curajul nu se invata decat in spatiul public si odata cu ceilalti. Azi, aceasta este cea mai grea lectie si cel mai greu examen, pe care foarte, foarte putini l-au trecut pana acum. Nu ar fi rau sa mergem mai des la cursurile de curaj.

Sursa: ciprianmihali.blogspot.com.

Recommended Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
anti-romania, romania, pseudo-romaniatitu maiorescu, bethel strousberg, afacerea strousberg, strousberg, mihail eminescu, eminescu, mihai eminescu, maiorescu
%d bloggers like this: