In Articole

Ciprian Mihali - Falsul fara replica

Intr-un eseu din 1988 de o luciditate critica rar intalnita, Guy Debord descrie societatea contemporana ca pe o societate a spectacularului integrat, caracterizata, printre altele, de dominatia falsului fara replica. Poate voi avea timp cu alte ocazii sa descriu si alte trasaturi ale acestui formidabil spectacol in care traim cu totii.

Pentru moment, sa incercam sa intelegem ce inseamna in societatea romaneasca de azi aceasta coplesitoare prezenta a falsului fara replica. Daca urmarim cu o oarecare perseverenta felul in care s-a organizat puterea in Romania, vom constata ca s-a produs in ultimii ani o alianta aproape indestructibila intre politic, juridic, financiar, mediatic si informational. Spus foarte simplu, asta inseamna ca in orice manifestare a puterii politice exista o miza juridic-legala, una financiara, mediatica si informationala. Tot asa cum, de pilda, spatiul mass-media e strabatut de puternici curenti, vizibili sau nu, de natura politica, financiara, informationala etc. Inteleg aici prin „informational” nu doar fabricarea si difuzarea de informatii, ci si stapanirea si utilizarea lor, pana la ceea ce noi numim servicii de informatii sau intelligence.

Falsul fara replica inseamna foarte direct urmatorul lucru: ca ne aflam intr-un moment in care adevarul a devenit ceva secundar, adica si venind mereu dupa fals (minciuna, dezinformarea, manipularea apar primele), dar si ceva neimportant, auxiliar si de care ne putem lipsi. Puterea actuala este prin excelenta o putere a falsului fara replica. „Realitatea este asa cum spun eu” – aceasta replica a unui personaj politic construit el insusi pe o succesiune de falsuri defineste situatia in care ne aflam. Puterea a descoperit ca pentru a domina totul nu mai trebuie sa spuna adevarul despre ce se intampla in tara sau despre propriile sale actiuni. Mai mult, nici macar nu mai trebuie sa-l ascunda, sa se prefaca, sa se straduiasca sa mimeze vreo preocupare pentru adevar. Ea poate sa minta si sa falsifice tot, de la dezinfectanti pana la statistici, de la biografii pana la rapoarte de tara, totul e fals si totul poate sa ramana fals.

De unde deriva aceasta forta incredibila a falsului? Din aceea ca el este promovat de catre niste structuri de putere atat de complexe si de coplesitoare, incat chiar daca adevarul e descoperit pe urma: a) el fie nu poate fi demonstrat; b) fie nu poate fi contrapus falsitatii; c) fie e pur si simplu inutil. Sa luam trei exemple in acest sens:

a) Stim cu totii ca averile uriase ale celor de la putere sunt obtinute prin fraude si minciuni de proportii, dar alianta actuala dintre politic, juridic si mediatic pur si simplu nu ofera posibilitatea de a demonstra frauda. Puterea a anihilat orice instanta de control, a castrat institutii parazitandu-le de sus pana jos cu slugi cu vieti falsificate sau a inventat prin frauda institutii noi, precum Sectia Speciala de Investigare a Magistratilor, a carei misiune principala este protejarea prin toate mijloacele a fraudei.

b) Antena3 publica o fotografie falsificata grosolan dintr-o crama; aceasta structura gigantica de fraudare a realitatii care este Antena3 nu mai are niciun fel de dificultate in a promova falsuri, fortand si sfidand pana la a lipi pe imagine eticheta „fotomontaj”. Ca fabrica de mistificare, au promovat atat de mult minciuna incat au trecut cu publicul lor cu tot dincolo de falsitate si de adevar, au creat o realitate noua in care nimeni si nimic nu mai poate veni sa-i conteste, pentru ca nu mai exista loc si posibilitate de contestare. Fals fara replica.

c) A devenit inutil sa mai contesti falsul pentru ca efectele lui sunt atat de intinse, de profunde si de durabile incat a taia intr-o parte da nastere la metastaze in alte zece parti. Industria falsificarii de biografii, de competente si de diplome ramane cea mai productiva industrie din Romania. Intr-o familie de analfabeti, e suficient sa existe un unchi care a citit o carte pentru ca oricare membru al acelei familii sa se califice pentru un post in Ministerul Culturii. Si sa nu ne scandalizam doar de cei care se afla azi in varful ierarhiei puterii, unde toti, absolut toti au ajuns falsificandu-si viata. E de ajuns sa privim in jur sa vedem cat de jos au ajuns toate standardele adevarului, cunoasterii si priceperilor, cu Olivia Steer si cu ginecologi sau avocati falsi, cu spitalele toate in conditii exceptionale, nu-i asa, cu Romania intreaga scoasa din noroi, cu un PIB depasindu-l pe cel al altor tari… Si mai ales cu multi, foarte multi oameni care cred toate astea.

Nu exista un singur domeniu al vietii de zi cu zi care sa nu fie guvernat de falsul fara replica.

Inainte chiar de internet si retele sociale, Guy Debord putea sa spuna ca „falsul fara replica a desavarsit procesul de disparitie a opiniei publice”. Desigur, iesirea partiala de sub fascinatia televizorului si caderea in fascinatia internetului ne poate face sa credem ca opinia publica exista inca. Daca aruncam insa o privire necrutatoare spre felul in care ne ierarhizam prioritatile, pasiunile si interesele in spatiul virtual, vom constata cu mare usurinta ca noi insine ne-am abandonat unei falsificari fara margini. Vocile cele mai stridente (stridenta fiind azi totuna cu legitimitatea) au fost indelung ingrijorate si scandalizate de o fraza rostita intr-un cadru informal de catre o persoana oarecare, vazand in pronuntarea ei semnele viitoarei apocalipse. Dar aceleasi voci tac profund si la fel de indelung cand se face vestire publica despre zecile de mii de copii care traiesc in conditii inumane si care sunt supusi unor tratamente demne de lagarele de concentrare naziste. Sau cand proprietatile noastre comune, dealuri, rauri, lacuri, se sufoca sub peturi, poluare si neglijenta. Sau cand forme grave de discriminare si de violenta continua sa afecteze viata a multora dintre semenii nostri.

Ne-am falsificat, fara replica, valorile, sensibilitatile, discernamantul, iar pentru a iesi din aceste vertijuri va fi nevoie de mult mai mult decat de plecarea unei bande de infractori de la putere. Pentru ca nu banda aceasta a inventat sistemul falsificarii, ci invers, toata masinaria sociala a falsificarii secreta in permanenta, fara odihna si fara gres, noi si noi forme ale imposturii, ale minciunii, ale furtului, care doar isi schimba numele din cand in cand.

Oare ce ar mai ramane din ceea ce e in jurul nostru, din ceea ce suntem noi insine, daca am putea inlatura, prin miracol, toate lucrarile falsificarii?

Articol realizat de Ciprian Mihali via ciprianmihali.blogspot.com.

Recent Posts

Leave a Comment

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
dan diaconu, alegeri, democratiedaniel roxin, scrisoare
%d bloggers like this: