Compania de teatru și dans Mario Dance Atelier prezintă spectacolul de dans contemporan „Wind of change” ce va avea loc vineri 29 noiembrie 2024 la Cluj-Napoca

Un proiect ce merita apreciat si vazut, simtit, live. Incepand cu ora 19:00, acesti dansatori valorosi, in viziunea unica a coregrafului Mario Grosu, prezinta publicului trecerea prin mai multe stari de transformare, miscare si reinnoire. O schimbare ce poate fi blândă sau bruscă, înălțătoare sau tulburătoare.

Dansul si arta contemporana reprezinta un limbaj universal, inteles de toate popoarele, toti ochii si sufletele deschise.

Evenimentele vor avea loc la studio Mario Dance Atelier, str. Somesului nr. 5, Cluj Napoca. Detalii si rezervari: mario_dance_atelier@yahoo.com.

Text scris de Zara Hola

„Prin părul tău cel negru tăciune,
Moartea învie în pulberele albe fire,
Și-n a ta privire, cum valurile tulbure,
Și-n a ta rostire, cum totu-i rugăciune.”

Când ești copil, totul este un joc. Când ești cu adevărat copil, totul este mișcător, totul în jurul tău se mișcă și tu te miști. Și trăiești de fiecare dată, precum ar fi ultima. Norii, păsările, se schimbă, totul în jurul tău se schimbă.

Când mai crești puțin, jocul e mai alert, însă mai circular, și alergi mereu după ceva, după cineva, sau după ambele. Jocul se schimbă, totul se schimbă mereu chiar dacă nu pare, până chiar și mersul nostru se schimbă, nu ați observat? Talpa piciorului nostru se schimbă atunci când alergăm după ceva, după cineva, sau după ambele. Suflul noastru se schimbă, nu ați observat cum ne bate inima când alergăm după ceva, după cineva, sau după ambele?

„Apoi crești, apoi te rogi,
Apoi iubești, și-apoi iar te rogi.”

Dacă ești foarte atent la vânt, la valuri, și la omul care stă pe loc, vei vedea că toate seamănă, toate se aseamănă prin faptul că se mișcă, se transformă. Un val este ușor de observat când, sau de ce se schimbă, vântul de asemenea, însă omul care stă pe loc?

Omul care stă pe loc trăiește, omul care stă pe loc respiră și ritmul bătăii inimii sale este unul schimbător. Și viața se schimbă, și ochii noștrii se schimbă mai ales când plângem. Și lacrimile se schimbă mereu. Și moartea are schimbarea ei. Emoțiile noastre se schimbă.

Totul, dar absolut totul se schimbă.

Totul este la limita dintre haos și armonie. Totul pendulează între o lume frumoasă, jucăușă, plină de iubire, plină de armonie, o lume aproape fictivă, și o lume abruptă, pe lângă care treci cu mare grijă, pentru a nu pica în hău.

Însă și aceste lumi între care trăim sunt schimbătoare. Schimbarea poate fi oricum, oricum poți să fi și tu. Însă dacă ajungi să înțelegi că schimbarea trebuie „îmbrățișată”, nu „ocolită”, vei fi mai împăcat cu soarta decât ai fost și până acum.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!