Constantin 7 Giurginca – Arhivele Transcendente – Valea Horoaba și fisura din peretele Tătarului Mare

bucegi, cheile tatarului mare, tatarul mare, valea horoabei, horoaba, arhivele transcendente, constantin giurginca

Valea Bătrâna, și își are obârșia sub Vârful Țapului (Culmea Strunga), de unde coboară către sud între întinsele poduri ale munților Bătrâna și Strungile Mari, configurând unul din cele mai sălbatice și pitorești canioane din munții noștri: Canionul Horoabei ori Gangul Horoabei, care se naște în cursul inferior al Văii, de unde începe să se numească Horoaba (în amonte, după cum am spus, valea se numește Bătrâna).

bucegi, cheile tatarului mare, tatarul mare, valea horoabei, horoaba, arhivele transcendente, constantin giurginca

Cheile Tătarul Mare, foto de Costel Slîncu

La capătul inferior al gangului, apele Horoabei, care până aici au curs nebănuite pe sub un pat de calcare, revin la suprafață la „Izvorul Burlacului”, trecând peste o serie de mici săritori și blocuri. Peretele din dreapta (cum coborâm) este sfredelit de un tunel. Am fi nedrepți să-l atribuim inițiativei unor ciobani din secolul al XVII-lea și realizat cu „rapidul” tîrnăcop; lucrarea aceasta ca și alte „ferestre” lucrate în Caraiman, Coștila, Moraru, Bucșoiu, Tătaru, Bătrâna, în Bucegi sunt urme ale prezenței unei civilizații megalitice de acum zeci de mii de ani.

bucegi, cheile tatarului mare, tatarul mare, valea horoabei, horoaba, arhivele transcendente, constantin giurginca

Valea Horoabei

„Preoteasa horelor”

Pe malul opus turnului se văd două arcade de piatră, care pot să fie vestigiile unei peșteri prăbușite sub acțiunea necruțătoare a apelor. Dar dacă toate aceste vestigii au legătură cu un întreg, în care au avut rolurile lor, atunci am putea privi și altfel aceste urme fizice și mărturii ale unei lumi de zeci de mii de ani apuse.

Ce ar putea însemna horoabă în înțelesul geografiei sacre? Din ce izvor mitic se naște cuvântul?

Este un cuvânt compus: Hora + roabă, adică slujitoare, preoteasă a Horelor.

Horae (Horele) erau divinități care vegheau asupra ordinii din natură și societate, precum și asupra echilibrului universal și a succesiunii anotimpurilor.

Ca legendare regine, purtau pe cap „diadema de aur”, semnul autorității și a puterii lor divine.

bucegi, cheile tatarului mare, tatarul mare, valea horoabei, horoaba, arhivele transcendente, constantin giurginca

Zeița Themis

Horele erau fiicele lui Zeus ale Zeiței Themis (a doua lui soție, înainte de Hera), care era o Titanidă, fiică a cuplului Uranus-Gaia, ea este cea care le-a născut pe cele trei zeițe Hora (Horae) și pe cele trei Moire, divinități ale Sorții.

Ca descendente directe din Marea Zeiță Mamă a Pământului (Gaia), Horele au moștenit darul profeției, având acel ochi atoatevăzător, care dezvăluie orice taine.

Mama lor, Zeița Themis, care stăpânea arta prorocirii, l-ar fi inițiat pe însuși Zeul Apollo în arta oraculară, ea era în Olimp sfătuitoarea lui Zeus, simbolizând dreptul divin.

bucegi, cheile tatarului mare, tatarul mare, valea horoabei, horoaba, arhivele transcendente, constantin giurginca

Canionul Horoabei

Horoabele erau, așadar, slujitoare ale Bătrânei, ale Marei Zeițe Mamă a Pământului, și fără îndoială că sus pe culme să fi existat un altar în piatră consacrat Marii Zeițe, însuși muntele sacru Bătrâna era în întregul lui consacrat Marii Zeițe Mamă.

Fisura din Peretele Tătarului Mare

Este în nordul intrării în Cheile Tătarului Mare și arată ca o despicătură uriașă, putând fi cercetată și ca fenomen geologic, dar și ca realitate aparținând unui întreg dintr-o geografie sacră: Peretele Bătrânei, Cheile Horoabei, Turnul Seciului, Turnulețul, Peretele Tătarului MarePeștera cu legendele ei, peste apa Ialomiței, tainica Peșteră cu Oale din muntele Lespezi

Fisura urcă la creastă în frânturi uriașe și peste o serie de porțiuni surplombante. Un brâu larg traversează întregul perete (aceleași brâuri „lucrate” cu un rost, ca și în clinurile Caraimanului, ori ale Morarului, ori ale Bucșoiului) care nu mai pune la îndoială intenționalitatea practică a unei asemenea „infrastructuri”.

Deschisă rămâne întrebarea: cine le-a conceput și cine le-a lucrat?

Dar mai ales în ce timpuri s-au lucrat (vom măsura în ere geologice, cum ar trebui, ori în ere terestre, și ne vom opri la același handicap de timp 5.000-10.000 ani înaintea erei noastre!)?

În escapada Fisurii se întâlnesc o serie de surplombe, întrerupte de mici streșini eșalonate pe un parcurs de 40 de metri, după însemnările temerarului Emil Cristea.

Și în cazul Fisurii din Peretele Tătarului Mare remarcăm din nou succesiunea de surplombe, taverne și mici streșini, care sunt urme ruinificate ale unor construcții, zidiri megalitice.

bucegi, cheile tatarului mare, tatarul mare, valea horoabei, horoaba, arhivele transcendente, constantin giurginca

Mecetul Turcesc

Toate locurile și urmele rămase în uriașul platou al Bucegilor, descrise și comentate până acum, ne invită să le privim și să le înțelegem într-o istorie reală a lor, și nu una fictivă, adică o propunere de realități, ci într-o geografie reală a lor, care, deși este o geografie sacră, nu este mai puțin reală ca o geografie fizică (cu foarte multele ei necunoscute).

O geografie sacră ar vrea să vorbească despre mari așezări, care mergeau pe uriașe platouri montane străjuite de abrupturi, pereți, stânci crenelate (adevărate scuturi), mari ziduri, ciclopice ziduri de adăpost și de apărare.

Uimitoare sunt și acele neașteptate tuneluri de aducțiune (noi le zicem izbucuri), ingenioase soluții prin care apa era adusă și apărea în zone de stânci și de abrupturi.

Urmând invitația locurilor de a le privi și din altă perspectivă a lor: Cerdacul Obârșiei, Obârșia Ialomiței, Șaua Văii Cerbului, Biserica Trăsnită (Mecetul), Caraimanul, Coștila, Morarul, Bucșoiul Mare, Creasta Balaurului (Bucșoiul Mic), Babele, Bătrâna, ar vrea să arate o veche față a unei civilizații megalitice, pelasgo-hyperboree, în zona centrală a lumii, a Axului Lumii de sub Polul boreal al hyperboreilor, unde este tripla Coloană (Columnă) a lumii de sub Polul boreal hyperboreic și anume: Găvanele-Vârful Ascuns-Omul, la care trebuie să adăugăm locurile sacre de la Strunga și Gaura, în nord-vestul platoului Bucegi.

A consemnat pentru dumneavoastră Constantin 7 Giurginca, „Arhivele Transcendente – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, Editura Universității „Titu Maiorescu”, București 2020.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu