Constantin 7 Giurginca – Arhivele Transcendente – Versantul nordic al Istriței. Valea Nișcovului și urmele Doamnei Neaga

Urme de ziduri construite cu pietre, ori bolovani gigantici, le-am putea numi „ziduri ciclopice”, se întâlnesc în multe locuri de Valea Nișcovului, în versantul nordic al masivului Istriței, de la Haleș la Lapoș – Tisău, spre Buda – Aninoasa – Cislău, până la Movila cu Cetatea de la Cârlomănești, la vărsarea Nișcovului în Buzău. Izbește cât de unitară a fost la străromâni modalitatea botezării locurilor. S-ar putea spune o gândire toponimică unitară, care a numit întreg spațiul daco-român de la nordul și sudul Dunării într-o rostire comună.

Astfel există râul Nișcov, scăldând coama imensă a masivului Istrița, și puternicul râu Niș din Valachia sud-dunăreană, astăzi Croația, cu capitala Za-greb (păstrând un radical străromân: greb-grebăn): sunt cele două Nișuri ale ținuturilor locuite de vlahi (la nord și la sud de Dunăre), care, în mod cer, ca gândire mitică și ca pecete ritualică înseamnă ceva, au o anume semnificație!

Legendele vor atribui caierului vremii multe întâmplări, dar și urmele unor construcții și ziduri ciclopice, ca și existența unor tuneluri, unui singur personaj istoric: Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, fiul domnitorului Alexandru al II-lea. Tradiția populară, împrumutând date și fapte din viața altor personaje, legendare sau din epoci istorice, cu numele de Neaga, le-a brodat pe amintirea celui mai popular dintre ele, Neaga, soția lui Mihnea Turcitul, care nu și-a uitat meleagurile natale, buzoiene, nici când vitregiile vieții au aruncat-o în surghiun, tocmai la marginea deșertului saharian, în Africa, la Tripoli. În acest fel, un număr necrezut de mare de cetăți și palate în ruină, ctitorii de mânăstiri și biserici, drumuri (cu destinație strategică), poieni, fântâni, izvoare, culmi, tuneluri, poartă numele acestei figuri voievodale ce a trăit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Chiar dacă familia Doamnei Neaga a fost una dintre cele mai mari familii boierești din sud-estul Curburii Carpaților, rivală marii familii a boierilor Craiovești, din cauza luptelor pentru impunerea domnitorului favorabil intereselor partidei buzoiene, averile acestora au început să secătuiască în urma uriașelor daruri, peșcheșuri, pe care au trebuit să le ofere Porții Otomane. Din acest motiv, Doamna Neaga, care a trebuit să-și scape soțul, flușturatic și „zvăpăiat”, din două maziliri, trebuind să ia de două ori calea surghiunului, nu avea de unde să aibă încă atâția bani în visteria personală, încât să realizeze toate aceste construcții monumentale, grandioase, să ridice acele cetăți, care să fie stavilă adevărată în fața celor care le vor asedia, să ridice și să împodobească atâtea mânăstiri și cetăți, să construiască acea bogată rețea de tuneluri care să lege între ele mânăstirile cu cetățile ridicate de ea, să taie acele drumuri prin locuri izolate și sălbatice, care duceau spre poienile unde Doamna Neaga ar fi putut fi în siguranță. O parte din construcțiile și edificiile ridicate de Doamna Neaga sunt realizate din visteria ei și la poruncile ei. Însă altele, care i se atribuie, sunt ridicate în vremuri legendare, preistorice, mai ales tunelurile, de către civilizația titanică și urmașii lor: pelasgo-hyperboreeni.

În acest caz, legendele vorbesc de legendara Nephele cum îi spuneau vechii elini, sau Neagra, Neaga (Întunecata) la geto-daci. Ea, legendara Neaga-Neagra, Nephele (Nebuloasa, Întunecata) era în relații de rudenie cu regele atlant Aiete ce stăpânea țara Aia de la gurile Dunării până la temuții Colchi (Colți) din Țara Colchidei (astăzi țara de la Carpații de Curbură). Regina Neagra-Neaga s-a căsătorit cu regele Athamas al Beoției, cu care a avut doi copii: Phrixus și Helle. Nu știm cauza dispariției reginei Neaga-Nephele din Beoția, dar știm că cei doi copii ai ei au fugit în țara mamei lor, la nordul Dunării, ca să scape de uneltirile mamei vitrege Ino, care le dorea moartea. Neaga își scapă copiii cu ajutorul berbecului „zburător” cu lâna de aur. Phrixus va dărui lâna de aur a berbecului regelui Aiete, care-l va lua sub ocrotirea sa. Ar trebui astăzi să vedem, în acea lână de aur, un dispozitiv dotat cu puteri invincibile. După acest dispozitiv au plecat argonauții ca să-l „subtilizeze”, mai pe românește, ca să-l fure. Dispozitivul era bine ascuns în câmpul din pădurea lui Marte, din țara Colchilor, și bine apărat de un monstru, de netrecut, ce păzea pădurea în care era templul consacrat Zeului Marte. Cei doi frați aleg, așa cum am mai scris, țara reginei mamă Neaga-Neagra (Nephele), întrucât acolo erau în siguranță și acolo erau rudele lor apropiate.

Berbecul cu lâna de aur era un dar al Zeului Ares (Marte) către regina Neaga (Neagra), iar acest dar ne dezvăluie ce importanță avea regina Neaga aici, la porțile Istriței și a Țării Colchilor, placă turnantă a continentului european între nord și sud, și est, și vest. Chiar vechii greci îi arată acestei regine istriene o considerație aparte, ea devenind zeița norilor (Nephele) în mitologia greacă. Regina Neaga, după tradițiile locale, trăise în timpul tatânilor, a tatarilor, a titanilor preistorici. Pe lângă aureola de „împărăteasă”, i se mai atribuie Doamnei Neaga o mare mulțime de diferite construcții monumentale, palate luxoase, grădini, drumuri, alei, tunele. Legendarul mitonim Neaga a născut și masculinul Neag, dublura onomasticului feminin Neaga. Toponimul și onomasticul Neag, Negoiul, Neagra, Neaga sunt luminile din depărtări care conservă, în memoria arhaică colectivă, arhetipul cosmocreator al seminției pelasge, și anume Negrul, strămoșul mitic al neamurilor pelasge, Pelasgos fiind născut pe crestele munților din negrul pământ odrăslitor.

Onomasticul Neag, Neagoe, Neaga, sunt patronimice moștenite la romani, din moși-strămoși. Copiii familiilor domnitoare, ori a familiilor de frunte din sfatul Țării primeau la botez asemenea cognomen. Mama voievodului muntean Țepeluș Basarab se mai numea neaga. În familia vistierului Vlaicu de la Rumceni (astăzi Jugureni) în secolul al XVI-lea au fost trei Neaga: bunica Neaga, din Greceanca (de Istrița), căsătorită cu vistierul Vlaicu, Neaga, cumnata domnitorului Vlad Vintilă, soția marelui vornic al Țării Românești, Mitrea, ucis de Mihai Viteazul pentru „hiclenie”, și nepoata acesteia, Neaga, viitoarea doamnă a Țării Românești, soția lui Mihnea Turcitul. Această Doamnă Neaga era fiica clucerului Vlaicu din Rumceni, din marea boierime ridicată din belșugul podgoriilor istrițene și buzoiene.

Tradiția locală îi atribuie Doamnei Neaga întregul ansamblu strategic de la mânăstirea Bradu, fortificațiile și Curtea de la Tisău și cea de la Lapoș, continuate cu cele de la Buda până la Cislău, care nu cuprind numai Curți întărite, ci și o serie de tuneluri subterane care făceau legătura cu punctele de observare amplasate în diferite puncte strategice. La acestea se adaugă nu puținele biserici ctitorite de Doamnă, care au fost dăruite cu moșii și averi din partea Doamnei.

A consemnat pentru dumneavoastră Constantin 7 Giurginca, „Arhivele Transcendente – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, Editura Universității „Titu Maiorescu”, București 2020.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!