In Articole

Constantin Cojocaru - Reintregirea Patriei prin sporirea puterii economice a natiunii

Suntem singura natiune a Europei care traim in doua state diferite, constituite pe parti ale teritoriului national, definit ca atare de istorie.

Cele doua state „romanesti”, Romania si Republica Moldova, se declara state „independente” si „suverane”, adica, vezi Doamne, „stapane”, avand puterea de a face „ce vor muschii” lor, nefiind, in nici un fel, obligate sa ceara voie, sau sa dea socoteala, vreunui alt stat, pentru ce fac, sau pentru ce nu fac.

Nici unul din cele doua state „romanesti” nu este „legat” prin vreun tratat, cu un alt stat, sau cu un grup de state, care sa-i limiteze suveranitatea, adica puterea de a hotari ce sa faca si ce sa nu faca, printre altele, puterea de a hotari unirea celor doua state intr-unul singur, de a hotari deci, Reintregirea Patriei.

Fara a subevalua raspunderea ce revine si clasei politice de la Chisinau, trebuie sa recunoastem ca principala raspundere pentru nerealizarea Reintregirii Patriei revine clasei politice de la Bucuresti, din Romania. Ea, aceasta clasa politica, este responsabila pentru situatia economica dezastruoasa in care a fost adusa tara, iar dezastrul economic al Romaniei constituie cauza fundamentala a neinfaptuirii Reintregirii Patriei.

Cu totul alta ar fi fost pozitia clasei politice de la Chisinau, ca si a populatiei Republicii Moldova daca, in deceniul scurs de la Revolutie, economia Romaniei, in loc sa se afunde tot mai adanc in prapastie, si-ar fi sporit, an de an, puterea si ar fi devenit un exemplu de urmat, un punct de sprijin si un punct de atractie pentru partea natiunii romane care locuieste in Republica Moldova.

Asa cum am aratat, in cei 8 ani (anul in care a fost scris acest articol din compilatia Iesirea din prapastie a fost 1997  n. r.) scursi de la Revolutie, Produsul Intern Brut al Romaniei, in loc sa creasca, a scazut dramatic, astfel incat „pierderea” de valoare economica inregistrata in aceasta perioada nefasta din istoria noastra se ridica la aproape 60 miliarde de dolari SUA, salariile romanilor din dreapta Prutului s-au redus la jumatate, datoria externa a Romaniei a depasit 12 miliarde de dolari SUA.

De ce sa doreasca romanii din stanga Prutului sa se uneasca cu Tara? Sa le scada si lor nivelul de trai, sa le scada si lor puterea de cumparare a salariilor la jumatate, sa se inhame si ei (si copiii lor) sa plateasca datoria externa angajata de clasa politica iresponsabila de la Bucuresti?

Numai 2,5% din pierderea de PIB realizata in perioada 1990-1997, respectiv 1,5 miliarde dolari SUA, ar fi fost ultrasuficienti pentru terminarea, cu multi ani in urma, a celui de-al doilea reactor nuclear de la Cernavoda.

Nimic si nimeni nu ne-ar fi impiedicat sa punem acest reactor la dispozitia Republicii Moldova, sa taiem „ombilicul” dependentei energetice a Republicii Moldova fata de alte state, sa construim, astfel, „podul” integrarii noastre energetice, un pod de milioane de ori mai necesar si mai benefic, pentru natiune, decat „podurile de flori” ale propagandei politicianiste.

Cu numai 5% din pierderea de PIB realizata in Romania in perioada 19901997, deci cu 3 miliarde de dolari SUA, am fi putut face suficiente investitii in Republica Moldova, in aceasta perioada, prin care am fi putut creea suficiente locuri de munca, pentru ca fratii nostri de peste Prut sa lucreze la ei acasa, si nu prin Dombas si prin Crimeea, sa lucreze pentru ei si pentru copii lor, si nu pentru straini, sa lucreze in fabricile lor, care ar fi putut importa materiale si subansamble din Romania, ar fi realizat produse care sa se vanda in Romania. Sporirea substantiala a schimbului de produse dintre unitatile agricole, industriale si comerciale amplasate in stanga si in dreapta Prutului, ar fi cerut si ar fi facut posibila construirea si altor „poduri” peste Prut, poduri adevarate, din fier si beton, prin care puteam realiza si „integrarea” sistemului de cai ferate, ca si a celui de cai rutiere.

Iata de ce, la dimensiunea „economica” si „sociala” a „reformei” postcomuniste din Romania, trebuie adaugata si dimensiunea „nationala”, ea, „reforma” distrugatoare, fiind principala cauza a nerealizarii Reintregirii Patriei.

Aplicarea prevederilor LEGII (autorul se refera la Legea Proprietatii si Prosperitatii Romanilor, care mai tarziu a devenit Legea Cojocaru si a inspirat proiectul Constitutia Cetatenilor  n. r.) si ale PROGRAMULUI (este vorba despre Programul Economic pentru Natiunea Romana [denumit GATA]  n. r.), atat in Romania, cat si in Republica Moldova, va asigura sporirea puterii economice a natiunii romane, singura parghie realista pe care trebuie sa ne sprijinim in eforturile noastre de a ne realiza visul Reintregirii Patriei.

O buna parte din cele 150 de miliarde dolari SUA ce urmeaza a fi investite de catre cetatenii Romaniei in perioada 19992010, pot si trebuie investite in stanga Prutului si pentru romanii din stanga Prutului.

Ca si aceea din Romania, actuala industrie din Republica Moldova trebuie grabnic repusa pe picioare. Trebuie create noi sectoare si ramuri industriale, care sa asigure prelucrarea tuturor materiilor prime realizate in aceasta parte a teritoriului national, in primul rand a celor agricole.

Pentru urmatorii 1012 ani, obiectivul nostru fundamental, al tuturor romanilor din dreapta si din stanga Prutului, trebuie sa-l constituie crearea sistemului economic national romanesc, integrat, capabil sa valorifice cu maximum de eficienta munca nationala si capitalul national al Romaniei Reintregite.

In aceasta perioada, la Cernavoda, Romania va construi nu inca unul, ci inca patru reactoare nucleare, adica toate cele cinci proiectate initial. Romania are nevoie si are puterea de a construi aceasta forta energetica. Costul celor 4 reactoare  circa 6 miliarde dolari SUA  reprezinta mai putin de o treime din pierderea de PIB inregistrata in cei trei ani ale guvernarilor Roman si Stolojan si mai putin decat pierderea de PIB realizata intr-un singur an de guvernarea Ciorbea. Cele 6 miliarde dolari SUA reprezinta numai 10% din investitiile prevazute in PROGRAM pentru perioada 1999-2002.

Nu banii ne-au lipsit si ne lipsesc, ci increderea in fortele noastre, vointa politica de a transforma in fapta dreptul natiunii romane de a trai in prosperitate si demnitate.

Integrarea energetica a sistemului economic national romanesc, de la extremitatea estica la cea vestica si de la extremitatea nordica la cea sudica, si asigurarea independentei energetice a intregului teritoriu national reprezinta conditii fundamentale pentru realizarea visului de Reintregire a Patriei si, apoi, pentru asigurarea integritatii si suveranitatii Romaniei Reintregite, pentru prosperitatea natiunii romane, pentru participarea ei cu eficienta si demnitate la schimburile economiei internationale.

Dr. Constantin CojocaruIesirea din prapastie, capitolul 12.

Recommended Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
pactul ribbentrop-molotov, stalin, hitlerpalatul odeon, zahanaua 33, mandravela
%d bloggers like this: