Cristian Horgoș – Idee S.F.: interfranjarea luminii și legile cuantice ar fi în gena culturii române (partea 2)

Articolele științifice în limba română se mărginesc de regulă să prezinte spiralele străvechii Culturi Cucuteni ca „enigmatice” și fac apeluri la viitoare abordări trans- sau pluri-disciplinare pentru a descifra corect semnificația lor.

Abordări mai curajoase s-au publicat în serialul „Scrierea șamanică”, pe site-ul Radio România Actualități.

Iată însă că avem la îndemână o astfel de abordare inter-disciplinară științifică, și chiar una deosebit de profundă și complexă.

În primul rând trebuie ținut cont că multi-spirale similare se mai găsesc și în alte zeci de site-uri neolitice precum Tarxien (Malta), Newgrange (Irlanda), Piodao/Chaz D’Egua (Portugalia), Pierowall (Scoția), Bardal (Norvegia), Göbekli Tepe (Turcia), La Zarza-La Zarcita (La Palma – Insulele Canare), Yangshao (China) etc.

Și e absurd să credem că oamenii au deplasat și cioplit blocuri imense de piatră doar pentru niște ornamente oarecare așa încât spiralele trebuie să fi avut o legătură strânsă cu conștiința lor.

De asemenea, și alte simboluri de Cucuteni se găsesc în unele structuri megalitice, la mii de kilometri. Iar întrebare care răsare imediat este cum de au răsărit în mințile oamenilor din Neolitic aceleași simboluri, în regiuni aflate la așa mari distanțe.

Iar o explicație provocatoare a fost oferită de cercetătorii sud-africani D. Lewis-Williams și David Pearce, prin cartea „În interiorul minții neolitice: conștiința, cosmosul și tărâmul zeilor” („Inside the Neolithic mind: consciousness, cosmos and the realm of the gods”), publicată de editura Thames & Hudson în 2005 și republicată ulterior.

În stări alterate ale conștiinței

„Premisa cărții ‘În interiorul minții neolitice’ este că, indiferent de diferențele culturale, toți oamenii împărtășesc capacitatea de a intra în stări modificate de conștiință, în care experimentează fenomene entoptice, pe care autorii le discernează ca un proces în trei etape care duce la experiențe vizionare. Susținând că astfel de experiențe modificate au oferit fundalul credințelor religioase și a unei anumite creativități artistice de-a lungul istoriei omenirii, ei își concentrează atenția asupra perioadei neolitice sau ‘Noua Epocă de Piatră’, când în întreaga Europă, comunitățile și-au abandonat stilurile de viață nomazi de vânător-culegător și s-au stabilit devenind agricultori sedentari”, arată Wikipedia.

În al doilea capitol, „Contractul conștiinței”, autorii explorează astfel de stări modificate ale conștiinței, începând cu o discuție despre viața și opera lui Jean-Jacques Rousseau. Enumerând simptomele unor astfel de stări modificate ale conștiinței, autorii își prezintă modelul lor în trei etape pentru modul în care creierul uman experimentează aceste stări și apoi le interpretează ca o imagine recunoscută.

În cel de-al cincilea capitol, „Domesticirea naturii sălbatice”, autorii caută să exploreze modul în care oamenii din Orientul Apropiat neolitic ar fi putut înțelege conceptele de „moarte”, „naștere” și „sălbăticie”, bazându-se pe exemple etnografice din diverse documente înregistrate în societăţi şamaniste.

„Psiho” scoici la Tărtăria, LSD din cornul secarei

Strict privind Cucuteni-ul întrebarea cheie e cum se puteau atinge stări alterate ale conștiinței în care să se întrevadă spirale, meandre sau cercuri concentrice.

Principalele surse cunoscute pentru atingerea unor stări alterate ale conștiinței sunt posturile prelungite, dansuri ritualice epuizante, substanțele psihedelice, hipnoza și meditația intensă.
Majoritatea dintre ele se regăsesc în ritualuri șamanice.

Despre dansuri ritualice au rămas de la Cucuteni artefacte precum „Dansul ielelor” și „Hora de la Frumușica”, dar nu avem cum stabili dacă dansurile erau duse până la paroxismul atins de dansurile psihedelice ale dervișilor orientali.

Armonia artefactelor de Cucuteni dar și „Gânditorul de la Hamangia” ne arată că meditația avea un loc aparte în Neoliticul de pe teritoriul actual al României. Dar iarăși nu putem stabili cât de intense erau meditațiile.

Dintre substanțele psihedelice la care ar fi avut acces agricultorii cucutenieni putem nota unele specii de ciuperci de pământ, paraziți ai unor cereale, precum cornul secarei din care a fost sintetizat LSD-ul sau chiar și moluște halucinogene. De pildă, alături de Tăblițele de la Tărtăria (județul Alba) au fost descoperite și scoici mediteraneene Spondylus care sunt halucinogene în unele perioade ale anului. Iar astfel de scoici au mai fost folosite și în alte culturi pentru ritualuri șamanice.

De asemenea, dat fiind modul primitiv de cultivare și păstrare a cerealelor, e ușor de presupus că ciuperci precum cornul secarei erau destul de întâlnite și, sub imperiul foamei, chiar și consumate.
Un alt aspect notabil e continuitatea încă din Cultura Cucuteni a ritualului șamanic descris de etnologul Ion Ghinoiu atât în cartea „Cărările sufletului” cât și în filmul „Niascharian – Taina Spiritualității Românești”. Astfel, universitarul Ion Ghinoiu compară străvechiul cânt românesc „Zorile”, inspirat de zeițele destinului, cu “Cartea Tibetană a Vieții și Morții”.

„Mergi înainte și la dreapta, apoi mergi înainte și la dreapta…”, preia Ion Ghinoiu, din „Zorile” ghidarea sufletului care trece pragul lumii spirituale de dincolo. Acest ghidaj coincide perfect cu o „spirală pătratică” de pe un vas de Cucuteni fapt ce ar întări mesajul profund al „șamanismului” din Cucuteni.

Spiralele, ca simbol al sufletelor

Privind megaliții străvechi împrăștiați în toată lumea există o percepție generală că spiralele cioplite ar fi reflectat eternitatea. În culturile nordice există și ipoteza că spiralele ar fi simbolizat orbite stelare dar e mai greu de aplicat această ipoteză la situri mai sudice fiindcă pur și simplu nu se potrivesc imaginile. De pildă ce stea ar putea avea ca orbită o spirală dublă de Cucuteni?

Deci am putea reveni la ipoteza ca spiralele simbolizează infinitul. Și foarte probabil că nu e vorba de imortalitatea unor obiecte sau suflete de animale așa încât e plauzibil să presupunem că e vorba de sufletele umane. În megaliții neolitici din alte părți spiralele sunt separate. Iar ceea ce face spiralele de Cucuteni unice este că ele, uneori, se suprapun sau chiar întrepătrund ceea ce ar indica o comunicare între conștiințe. Iar frumos este că această idee se reflectă în „subconștientul colectiv” definit de psihologul Carl Gustav Jung sau în mai metafizicile „subconștienturi colective” așa cum au fost descrise de Aldous Huxley în „Porțile percepției” sau de Rupert Sheldrake în cărțile sale.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!