Cristian Horgoș – Splendidul tezaur de la Sarasău a făcut ocolul lumii

Tezaurul de aur de la Sarasău tocmai s-a întors acasă după ce timp de aproape cinci ani a făcut înconjorul lumii la muzee din Liège (Belgia), New York, Chicago (ambele SUA) și Gatineau (Canada), unde a stat din aprilie 2024 până în luna ianuarie 2025. Tezaurul deținut de Muzeul Național de Istorie din București a fost parte a expoziţiei internaţionale „First Royals of Europe” reunindu-se cu piese aflate în custodia Muzeului Național din Budapesta.

Primele părți din tezaur au fost găsite întâmplător, în anul 1847, de către un tânăr care-și păștea vaca pe terenul lui László (Vasile) Man din localitatea maramureșeană Sarasău. Au urmat mai multe căutări după aur, doar de la primul descoperitor fiind confiscate de către autoritățile imperiale, 4,5 kg aur. Dar despre cea mai mare parte a tezaurului se crede că a dispărut ajungând în colecții particulare necunoscute. Din ceea ce s-a salvat, o parte a fost vândută de către familie, chiar atunci, Muzeului Național din Budapesta. Iar din ce a rămas și s-a împărțit apoi între familiile celor trei moștenitori ai lui Man, s-a mai păstrat până azi doar partea nepotului Ioan Mihalyi de Apșa, care, prin moșteniri succesive, a ajuns la Iosif Pop din Sighetu Marmației. Iar acesta, în anul 2016, a vândut întregul lot Muzeului Național de Istorie a României.

Partea de la Budapesta conține acum: 4 discuri spiralice plus un fragment de disc, 3 pandantive tip lunulă, 81 verigi crestate și 43 de mărgele, iar cea de la București: 7 discuri spiralice și un fragment de disc, 3 verigi crestate și 239 de mărgele, toate piesele fiind din aur pur, prelucrat prin batere.

Potrivit specialiștilor, frumusețea și unicitatea tezaurului este dată de enigmaticele discuri spiralice, bogat decorate cu motive fie de tip solar, fie de tip serpentiform, a căror destinație încă rămâne în studiu. Se estimează că tezarul de la Sarasău are o vechime de circa trei milenii.

Spiralele de la Sarasău, o continuitate din Neolitic

La fel ca celebrele brățări spiralate dacice, piesele serpentiforme de la Sarasău pot prezenta o continuitate a spiralelor care au dominat ceramica neolitică de Cucuteni dar și spiralele de pe megaliți neolitici prezenți în Europa continentală și nu numai, la Tarxien (Malta), Newgrange (Irlanda), Piodao/Chaz D’Egua (Portugalia), Pierowall (Scoția), Bardal (Norvegia), Göbekli Tepe (Turcia), La Zarza-La Zarcita (La Palma – Insulele Canare) etc.

Așa cum am mai semnalat în Revista România Culturală e logic să credem că oamenii din neolitic au deplasat și cioplit blocuri imense de piatră pentru a le orna cu ceva semnificativ pentru conștiința lor.

Iar o explicație interesantă a cea pe care arheologii D. Lewis-Williams și David Pearce o oferă în cartea lor „În interiorul minții neolitice: conștiința, cosmosul și tărâmul zeilor”. Mesajul cărții e că indiferent de diferențele culturale, toți oamenii împărtășesc capacitatea de a intra în stări modificate de conștiință, în care experimentează fenomene entoptice care pot conduce la experiențe vizionare.

Deci spiralele de la Sarasău sunt încă departe de a-și fi dezvăluit misterul.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!