In Articole

Daca familia se surpa, se pierde libertatea

Pe scara duritatii materialelor exista doua minerale care se afla la maxima distanta unul fata de celalalt – diamantul si grafitul – desi, in compozitia chimica a ambelor, exista un singur si acelasi element: carbonul. In timp ce cu diamantul poti taia sticla, grafitul este asa de moale, incat lasa urme pe hartie si cliveaza, adica se desface in placi sau lame cu suprafete plane.

Ce face diferenta? Structura cristalina, adica modul de aranjare a moleculelor si atomilor. In cazul diamantului, legatura dintre atomii sai este incredibil de puternica, datorita modului in care sunt amplasati unul fata de celalalt. Dimpotriva, in cazul grafitului, atomii din diferite straturi sunt independenti unul fata de altul.

In cazul societatii, molecula de baza care asigura coeziunea – durabilitatea – e familia. Destructurarea acesteia prin redefiniri si „relaxari” legale in numele libertatii atomilor individuali, diluarea prestigiului si trivializarea sacralitatii ei prin inovatii juridice de tipul mariajului intre persoane de acelasi sex nu vor face altceva decat sa-i slabeasca rezistenta si forta sociala a familiei si, astfel, sa fragilizeze comunitatea: sa o coboare la friabilitatea grafitului, in loc de a o face sa aspire la rezistenta diamantului.

Aparent, toata aceasta vulnerabilizare a familiei se face pentru mai multa libertate si mai multe drepturi. Dar, oare, nu cumva vom obtine doar iluzii, in schimbul pierderii a ceva solid si important? Vom vedea mai jos.

In urma cu un an si jumatate a facut obiectul dezbaterii nationale chestiunea redefinirii casatoriei: daca era de preferat securizarea definitiei sale dintotdeauna (uneste un barbat si o femeie), sau daca ar fi mai bine ca, in viitor, aceasta institutie venerabila si fundamentala a societatii sa fie mai „relaxata”, mai emancipata de constrangerile traditiei, si sa fie accesibila si unor soti de acelasi sex: doi barbati sau doua femei, pentru ca nu ar face decat sa fie mai incluziva, mai deschisa tuturor.

Ceea ce foarte putina lume intelege in privinta legalizarii casatoriei homosexuale este ca problema nu se reduce la simpla acceptare a coexistentei in societate a unor persoane de acelasi sex care se considera si sunt recunoscute a fi casatorite daca doresc asta (ceva cu care putem la urma urmei trai, cata vreme nu trebuie sa-i cununam noi sau sa-i luam in casa).

Nu, nu e ca si cum „gay marriage” nu ar insemna altceva decat ca doar ii lasam pe cativa insi sa-si faca o dambla si asta e tot, ca nu e nici un alt bai cata vreme nu ne implica si pe noi. Problema o constituie implicatiile si complicatiile colaterale ce se ivesc automat imediat dupa legalizarea sa.

Realitatea este ca in societate normele, principiile si institutiile sunt asezate intr-o retea care presupune interdependenta, intr-un sistem care implica legatura unora cu altele pe diferite niveluri, interdependenta careia, odata modificata una din regulile unei institutii, nu i se pot sustrage celelalte norme conexe; institutia casatoriei nu e izolata intr-un vid normativ, ci este legata in tot acest angrenaj, e parte a ansamblului si schimbarea continutului ei atrage schimbari si in alte parti.

Cu alte cuvinte, imediat ce redefinim casatoria pentru a accepta mariajul homosexual, tot ansamblul general al drepturilor si obligatiilor capata instantaneu noi valente; e ca si cum am actiona un resort care face sa se miste diferitele parghii normative legate una de alta in mechanism, iar mutarea uneia din piese antreneaza schimbarea pozitiei celorlalte.

E ca si cum intr-o camera mobilata am vrea sa mutam un dulap de pe un perete pe altul; da, este posibil sa o facem, chiar daca nu le place unor locatari, dar asta nu se va putea face fara rearanjarea cel putin a unei parti din restul mobilierului: patul mai la stanga, noptiera la fel, comoda in locul dulapului iar tabloul pe alt perete; iar locatarii trebuie sa suporte nu doar dulapul pe un alt perete, ci si schimbarea locului celorlalte piese de mobila.

Cateva exemple:

  • Nu ar putea exista, in cazul legalizarii, o casatorie homosexuala a carei existenta sa fie doar „tolerata”; manualele de Educatie Tehnologica ori de Dezvoltare Personala care explica elevilor de scoala tipurile de familie vor trebui completate cu noua forma de familie – cea homosexuala – si nu va exista nici un temei obiectiv in lege care sa permita o diferenta de tratament intre cele doua tipuri de casatorii pentru a o putea exclude pe cea din urma din manualul pentru copii. „Familia homosexuala” nu ar fi decat o alta forma de familie, scolarii trebuind sa devina deschisi la asa ceva fara restrictii. Vai de profesorii care ar proceda altfel, activistii „diversitatii” abia vor astepta sa ceara amenzi pentru acestia… Poate, deci, ca nu ne priveste ca doi gay s-au casatorit la Faurei, dar schimbarile ce ar aparea in manuale si educatia scolara ii implica si pe copiii nostri, care vor fi invatati despre posibilitatea de a intemeia „familii alternative”.
  • Orice diferenta intre casatorie si casatoria homosexuala fiind abolita prin ipoteza, nu ar exista nicio justificare pentru acordarea preferintei la adoptie unui cuplu heterosexual in dauna unor parteneri „gay”; in state unde „mariajul gay” e legal, se dau copii spre adoptie dupa un algoritm de tipul „o adoptie din zece acordata unui cuplu gay”.
  • A te referi – de ex. in predicile preotilor – la casatoria homosexuala ca fiind una pacatoasa, in timp ce Cununia este considerata o Taina binecuvantata, sau a face un banc despre mariajul „gay” la locul de munca s-ar categorisi ca o diferenta de tratament ce nu se justifica prin nimic de vreme ce ambele forme de casatorie sunt tratate in drept/lege ca fiind fix acelasi lucru, ceea ce va duce foarte probabil la interventia „educativa” a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii pentru a pedepsi „discursul urii” (daca nu mai rau – vezi, de exemplu, aici, aici sau aici).

Prin urmare, „gay marriage” nu se reduce doar la a satisface moftul a cativa insi, ci antreneaza automat consecinte care se pot intersecta cu drepturile fiecaruia dintre noi – de a nu fi de acord, de a ne exprima critic, de a ne manifesta conform unei credinte religioase care nu priveste homosexualitatea ca nevinovata ori de a ne creste copiii intr-un spirit mai traditional; fara a mai vorbi despre urmarile in timp asupra prestigiului casatoriei ca institutie, a implicatiilor asupra vietii de familie si a urmarilor asupra tesutului social (la care ma voi referi intr-un text viitor).

De fapt, mai ales consecintele subsecvente sunt adevaratele probleme si tocmai ele sunt trecute sub tacere de avocatii casatoriei homosexuale, pe principiul „intai sa facem si apoi vedem”.

Ceilalti preferam mai intai sa vedem. Caci, o data cazuta prima piesa din domino, se vor darama si altele, dupa cum cei atenti vad deja ca se intampla in unele zone occidentale (unde s-a ajuns la tranzitia de sex de la varsta copilariei sau represalii pentru cei ce se opun). Odata cu inlaturarea primei piedici din calea bulgarului ce vrea sa rastoarne tot (structura familiei), celelalte ziduri vor cadea mult mai lesne, caci bulgarul va capata greutate si viteza pe masura ce e lasat sa se rostogoleasca…

Sursa: autor Cross Roads via bunsimt.home.blog.

Recommended Posts

Leave a Comment

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
miscarea legionara, istoria romanieiateneul roman, societatea culturala ateneul roman
%d bloggers like this: