In Articole

Dan Chitic - Sărbătorind Marea Unire în vremea Marii Disoluții

La mulți ani!

Dacă știți de ce vă urez „La mulți ani”, deși poate nu e chiar ziua Dvs., înseamnă că vă amintiți, poate vag, și de ce o fac.

Da, e Ziua Națională! Și de aceea e și ziua Dvs.

E ziua noastră, a tuturor. Uniți! Împreună! Alături! Căci de Ziua Națională a acestei țări, ce se încăpățânează încă să se numească România, e vorba despre Unitate! Despre ReUnire.

În urmă cu exact 103 ani, tot în vremuri pandemice – (dar d’alea adevărate, căci ne aflam și atunci pe ultimul val, cum s-ar spune azi, al Gripei Spaniole!), peste 100.000 de români (dar d’ăia adevărați, care au luptat în războaie adevărate și nu le mai putea fi frică de o răceală – oricât de gravă ar fi fost!) s-au strâns din toate zările, din mai multe țări pe vremea aia, să fie împreună, să-și ia țara înapoi și să facă Marea Unire.

Românii s-au strâns să apere o victorie obținută după 2 ani de război greu, în care peste 535.000 de români au murit pentru a fi împreună cu frații lor în granițele unei țări mari, care spera să fie mândră și demnă în lume.

Nu, cei peste 7,44% din populația vechiului regat nu și-au dat viețile pentru ca azi să treacă niște fiare vechi pe sub Arcul de Triumf. Nici pentru ca niște nulități și niște neaveniți să ciocnească pahare cu șampanii străine prin palate sau cluburi de fițe.

Oamenii ăia, bunicii noștri demult uitați, au înfruntat și gloanțe, și durere adevărată și moarte, multă moarte care îi cernuse și îi alesese pe cei mai tineri și mai frumoși dintre frații lor de prin toată țara, și au suferit iar de durere și plâns de mame și soții pierdute, de orfani ciuntiți de tați… au îndurat toate pentru un singur lucru: PENTRU UNITATE! Peste jumătate de milion de români au murit pentru ca țara să își regăsesc jumătatea (căci România și a dublat populația – de la 7,2 la 14,6 milioane de oameni), pentru ca frații să stea alături de frați

Pentru ca noi azi să putem fi împreună, indiferent de unde suntem, ce și cum suntem, în ce și de ce credem… ba chiar și că acceptăm sau nu unele tratamente medicale!

Azi… azi la 103 ani, tot vreo 14 – 15 milioane mai suntem… Mai săraci și mai umiliți și mai dezbinați într-o țară ciuntită și ocupată militar și economic.
Dar cu garduri între noi!

Români despărțiți de români de garduri.

Români despărțiți de români de qr-coduri.

Români despărțiți de români de comandamente și ordine venite de afară.
Bunicii noștri s-au luptat pentru UNITATE și au învins sub o ploaie de gloanțe și obuze.

Noi fugim terifiați și ne ascundem unii de alții de frica unor injecții… Și suntem gata să renunțăm la tot, la libertate, la viață, la demnitate, la fericire, la iubire… la tot! de frica unei viroze!!!

Nu, aceasta nu se dorește nici pe departe a fi o schiță de lecție de istorie.

E o rugăminte, un îndemn!

Nu vă lăsați dezbinați, deși asta se vrea!

Nu vă urâți, căci asta se urmărește!

Nu vă fie frică, căci prin frică vă este luată libertatea!

Dați gardurile – vizibile și invizibile – jos dintre voi!

Nu mai lăsați pe nimeni să vă învrăjbească!

Nu mai lăsați pe nimeni să vă terorizeze!

A consemnat pentru dumneavoastră av. Dan Chitic.

Recent Posts
Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
vasile nuculescuioan ianolide