In Articole

Dan Chitic - Sindromul Afghanistan sau despre iminenta extincție a lumii omului alb

Trăim într-o lume pe moarte. Constatarea aceasta este atât de evidentă, de des întâlnită – scrisă sau rostită, încât a devenit un truism.

Azi voi completa afirmația de mai sus cu unele considerente care pe unii ii vor durea până la lacrimi, iar pe alții îi vor enerva până acolo încât… în fine, îmi asum!

Trăim într-o lume care e pe moarte.

Lumea asta care moare nu este doar „lumea veche”, „vechea normalitate” etichetată azi ca fiind „conservatoare”.

Este însăși civilizația europeană, în sens larg, civilizația omului alb.

S-au scris și s-ar mai putea scrie mii de pagini pe acest subiect. Încă din 1927 Guénon considera în cartea sa „Criza lumii moderne” că lumea modernă „a ajuns într-un punct critic […] că e iminentă o transformare mai mult sau mai puţin profundă, că e de aşteptat să se producă, în mod cert şi nu peste mult timp, o schimbare de orientare, de voie sau cu forţa, mai mult sau mai puţin bruscă, cu sau fără catastrofă” și că „Starea actuală a lumii ne determină să presupunem apariția unei schimbări de importanță foarte generală care, indiferent de forma pe care o va lua – forma pe care nu încercăm să o definim – va afecta, mai mult sau mai puțin, întreg Pământul.”

După aproape 100 de ani lucrurile sunt mult mai evidente. Cu o nuanță însă.

Sfârșitul iminent nu este al Lumii întregi sau al speciei umane, ci, îndrăznesc să o spun clar, este doar sfârșitul omului alb și a lumii pe care el a clădit-o și de peste un secol se străduiește să o distrugă.

Percepția noastră că acest sfârșit al lumii noastre este de fapt un sfârșit al Lumii întregi nu este corectă, dar este legitimă. Sau cel puțin este la fel de legitimă precum a fost percepția aztecilor la cucerirea lor de către spanioli in 1521: nu doar imperiul aztec s-a sfârșit atunci, ci întreaga civilizație, întreaga lume precolumbiană.

Decăderea civilizației omului alb nu este un proces început anii aceștia. Nici măcar în ultima sută de ani. Procesul de erodare a început odată cu Renașterea, a continuat cu Reforma și Revoluția franceză… și se va termina cu Revoluția inteligenței artificiale.

Expansiunea fulminantă a „Civilizației omului alb” atât teritorială cât și științifică și tehnologică a atins deja punctul culminant și este pe punctul să-și înceapă contracția. Numai că această contracție nu va face civilizația albă să revină la ceea ce a fost, așa cum se întâmpla cu forța elastică în fizică.

Deformația a fost prea mare.

Căci omul alb a crezut că poate cuceri lumea nu doar cu forța armelor, ci și cu forța modelului cultural, un model cultural care, așa cum am mai spus, a promovat Nimicul și Nefirescul. Cuceritorul alb a văzut că acolo unde a exportat (cu forța și in băi de sânge) modele culturale și cultuale reale (vezi exportul creștinismului in Americi), după o vreme băștinașii au păstrat și adaptat elementele culturale și cultuale și au îndepărtat „exportatorul”. Sau l-au asimilat.

Este motivul pentru care occidentalul s-a hotărât să exporte doar tehnologie (care se speră să aducă dependență și control asupra populațiilor cotropite), alături de cultura Nimicului și Nefirescului, sintetic numită Progresism.

Și pentru a putea impune noul model cultural în întreaga lume pe care speră să o stăpânească, occidentalul a trebuit să impună Progresismul în primul rând în țările „exportatoare”. Adică la el acasă.

Omul occidental a crezut (și crede în continuare) că pentru a nimici populațiile pe care vrea să le cucerească trebuie să le distrugi credințele, cultura și obiceiurile. Cert e ca așa s-a făcut de când e lumea. Doar că acum se face sub stindardul „democratizării” și „modernizării”.

Și doar că acum în loc să exporte cultura, exportă noncultură, anticultură: cancel culture, build back better…

E motivul pentru care am asistat la catastrofa istorică din Afghanistan. Care se va repeta. Care va deveni un sindrom.

Căci oricât de performante sunt armele și tehnologiile, nu ai cum să ocupi nimic cu Nimicul și Nefirescul.

De aceea, când vorbim despre iminența dezastrului și a sfârșitului lumii trebuie să o facem referindu-ne doar la lumea noastră, la lumea omului alb, a occidentalilor în special. Nu credeți? Uitați-vă la China, la India și nu m-ar mira să asistam și prin Africa la unele evoluții absolut surprinzătoare.

Între timp, în „lumea albă” populația scade. Și nu scade doar ca nivel spiritual sau cultural, ceea ce e evident, ci scade numeric. Și cum nu ar fi suficient doar că populația îmbătrânește, tineretul e din ce în ce mai inapt fizic și corupt moral. Filmul din Philadelphia care arată populații tinere zombificate este mai mult decât grăitor și, din păcate, semnificativ.

Și cum în fizică, și în lumea fizică nu există spații goale, Europa, „lumea albă” se va umple de oameni și culturi venite de aiurea. Procesul e deja în desfășurare de cel puțin 50 de ani, dar va lua viteză. Căci așa se întâmplă la sfârșit.

Este o răzbunare a sorții, a istoriei. După peste 400 de ani de expansiune violentă, „lumea omului alb”, „lumea occidentală” se repliază. Și se stinge.

Imediat ce omul s-a pus pe sine în centrul Lumii și nu pe Dumnezeu, imediat după ceea ce s-a numit Renaștere (care, a propos a avut loc tot doar în „lumea omului alb”!), europeanul a pornit să cucerească lumea. A câștigat multe bătălii timp de sute de ani. Dar acum e pe punctul să piardă războiul.

Asaltul din exterior al populațiilor până mai ieri dominate este favorizat de deschiderea largă a porților cetății asediate. Și de sabotarea populației indigene asediate.

Cancel culture și „Inteligența artificială” vor reprezenta fără dubiu sfârșitul „civilizației omului alb”.

Vom continua să discutăm pe această temă. Vom mai avea ceva timp. Și multe elemente care vot mai apărea între timp.

Până atunci voi răspunde la doua întrebări pe care le anticipez:

De ce ne-am inclus pe noi, pe români, în această categorie a „lumii albe” cuceritoare atâta vreme cât noi n-am participat la grozăviile omului occidental din ultimele sute de ani, atâta vreme cât noi am ieșit din Evul Mediu in secolul XIX.

Răspunsul e simplu: pentru că suntem albi, pentru că suntem cuceriți de cultura Nimicului și Nefirescului, pentru că acum avem aceleași tare ca și occidentalul, pentru că suntem pe punctul să renunțăm și la ultimele fire de credință și cultură. Pentru că istoria nu e dreaptă… nu face diferențe de nuanțe și nu ia prizonieri.

Ce ar fi de făcut?

Nu știu. Poate doar să ne amintim ce suntem și să ne comportăm Normal și Firesc, ca niște oameni.

Și să ne proclamăm suveranitatea față de cultura Nimicului și Nefirescului.

A consemnat avocat Dan Chitic via facebook.com.

P.S.: Vezi filmul la https://youtu.be/Bi1Kf-1qd6Y.

Recent Posts

Lăsați un comentariu

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
constantin noica, filozofie crestina, crestinism, religia crestina, invatatura crestina, cautarea fericiriistatuia lui bruckenthal