,

Dan Diaconu – Cartelurile care ne sufoca

Dan Diaconu - Cartelurile care ne sufoca

Comertul romanesc este controlat de sapte entitati: Auchan, Carrefour, Louis Delhaize Group (Cora & Profi), Schwarz Gruppe (Lidl & Kaufland), Metro AG, Coop (Selgros) si Royal Ahold (Mega Image). Oricum am da-o, cam tot ce se vinde prin tara trece pe la aceste mega companii. In prezent ele controleaza aproape tot ceea ce mancati si beti, detergentii pe care-i folositi, dar si o mare parte din imbracamintea pe care o purtati, multe dintre electronicele pe care le aveti in case s.a.m.d.

O concentrare de asemenea proportii e greu de inteles din perspectiva securitatii nationale. E clar ca domeniul a fost lasat voit nereglementat pentru a le permite marilor rechini europeni sa acapareze tot, lasandu-ne practic in voia vantului. Acesta este motivul pentru care comertul autohton e sugrumat, iar grosul profitului se duce la marile lanturi. Practici comerciale incorecte, achizitii dupa bunul plac, cresterea nesustenabila a importurilor si multe altele sunt efectul direct al prezentei pe piata a acestor veritabile lipitori catre care se duc o buna parte din banii romanilor. Partea proasta e ca acum e atat de tarziu incat nu-mi dau seama ce s-ar mai putea face. Asta pentru ca, in cazul in care companiile mentionate decid sa paraseasca Romania – suparate de vreo decizie pe care-o percep negativa – pot declansa o foamete mai ceva decat pe vremea lui Ceausescu.

Laptele pe care-l beti dimineata, branza din farfurie, iaurtul si celelate specialitati va sunt oferite de doar cinci companii: Lactalis (liderul absolut al pietei autohtone), Olympus, Danone, Friesland Campina, Hochland Romania. In afara acestora, restul fac figuratie. Fermierii romani produc anual 5 milioane tone de lapte, dar de procesat nu se proceseaza decat a cincea parte. De ce? E simplu: telemeaua pe care-o mancati dimineata se face in Polonia, cascavalul afumat e adus din Germania s.a.m.d. Un alt domeniu in care bravul Consiliu al Concurentei a declansat anchete din care a rezultat ca totul e OK.

Combustibilul pe care-l folositi la masina provine de la doar trei producatori. Asta in timp ce monopolul extractiei de petrol e detinut de OMV. La Revolutie, Romania avea zece rafinarii si procesa aproximativ 34 milioane de tone de petrol. Nu aveam capacitatea sa consumam atata petrol, dar planul de dezvoltare prevedea ca, la un moment dat, se va ajunge la aceasta capacitate. Asa ca, pana sa ne dezvoltam, exportam in draci in Occident carburant rafinat aici. Acum am mai ramas cu doar trei rafinarii, iar necesarul de combustibil il importam. Am ajuns mai rau decat iranienii din vremea lui Ceausescu: ei ne dadeau titei contra tractoare, ciment s.a.m.d. Noi acum pompam petrolul autohton pana la rafinaria OMV din Viena pentru a importa produse petroliere finite. Asta in timp ce rafinariile noastre au fost date la fier vechi.

Gazul cu care va incalziti e furnizat de Romgaz (slava Domnului, inca apartinand statului) si de omniprezentul OMV. In afara lor mai sunt doar rusii prin cozile de topor de prin Elvetia.

Graul romanesc este colectat si depozitat de o mana de companii care, dupa dorinta, pot creste sau scadea pretul fara nicio problema. Ei controleaza exportul si tot ei fac falsele importuri. Variatia pretului painii de la raft ar trebui sa va puna pe ganduri, dar intrucat ei sunt invizibili, de aceea vi se pare ca toata cresterea e un blestem. Poate o fi, dar unul fabricat cu atentie.

Stiati ca sunteti obligati ca orice tranzactie peste 5000 EUR s-o faceti prin intermediul bancilor? Probabil nu vi se pare exagerat, doar salariul/pensia vi le incasati aproape obligatoriu prin intermediul bancii si tot acolo va pastrati banii. Asa e ca nu e nimic in neregula? Oare? V-ati gandit totusi ca avem de-a face cu un cartel format din cateva banci si ca pe aceasta piata statul mai are undeva sub 5%? Ca aceste „plati obligatorii” vin la pachet cu tributul obligatoriu pe care trebuie sa-l platiti bancilor sub forma diverselor comisioane? Nu-i totusi ciudat ca banul, un monopol al statului, devine prin aceasta cartelizare o chestiune strict privata si controlata din afara tarii? Probabil acum intelegeti de ce Guvernatorele e atat de scump la vedere si alege sa ignore audierile solicitate de comisiile parlamentare.

Sunt doar cateva exemple pe care vi le-am dat si care ar trebui sa va traga un semnal de alarma. In realitate, „libertatea” economica pe care-am sperat-o nu s-a dovedit a fi decat o mutare a proprietatii de stat in portofoliul unor entitati private straine care mimeaza concurenta. Si daca statul mai avea mila in ceea ce priveste preturile, privatii optimizeaza in draci profiturile, facandu-va sa scoateti cat mai multi bani din buzunare. De asemenea, cei care au acaparat economia produc daune iremediabile tarii intrucat, in locul productiei interne prefera importurile, destabilizand astfel si contul curent, dar si piata fortei de munca.

Atunci cand va intrebati de ce ne-a plecat din tara atata amar de forta de munca, uitati-va cu atentie spre cei carora le-am amanetat economia. De asemenea, daca va ingrijoreaza cresterea gradului de indatorare al tarii, dati un ochi in farfurie si constientizati ca eticheta frumos colorata si otravurile dichisite le luati din import, alimentand astfel deficitul de cont curent si, automat, influentand gradul de indatorare. Si nu doar propria sanatate o distrugeti consumand fake-urile acelea penibile, ci si sanatatea economica a tarii. Realitatea e ca suntem captivi, iar libertatea ne-am vandut-o pe nimic atunci cand urlam ca ne-am luat-o inapoi. N-am luat de fapt nimic altceva in afara iluziilor.

A consemnat Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu