Daniel Aelenei – PROIECT DE ȚARĂ: Trezirea prin cuvânt – Să apărăm limba română
Pot oare să-mi iubesc sau măcar să-mi respect copiii, părinții, neamul, țara, adevărul și pe Eminescu, pot să fiu român, ba chiar unul deșteptat, demn, patriot, unionist, suveranist și naționalist, dar, în aceeași vreme, în loc de a vorbi curat românește, să vorbesc „romgleza”, adică un fel de limbă hibridă, în care amestec cuvinte românești, englezești și țigănești (sau, peste Prut, „rusmâna” ori „rocraineana”, adică un amestec de română cu rusă sau ucraineană)?!
Ne amintim…
… vitregiile înfruntate veacuri de-a rândul de românii sud-dunăreni, aromâni, istroromâni și meglenoromâni, pentru a-și păstra viața, neamul, graiul și pământurile, separați fiind de frații lor nord-dunăreni și fără sprijin din partea acestora…,
… răzbaterea prin secole de războaie a volohilor, oșenilor, moroșenilor, vlahilor, goralilor, huțulilor și a altora asemenea lor din Carpații Nordici (din Maramureșul istoric, prin Silezia, până în Valahia Moravă, în Moravia) dar cu pierderea, cu excepția primelor trei grupuri, aproape în întregime a folosinței limbii române…,
… cruzimea asupririi ca „națiune tolerată”, a discriminării, alungării, confiscării pământurilor, decimării, maghiarizării și convertirii forțate a românilor din Transilvania, în urma cărora, astăzi, pe lângă cei ce-au rezistat calvarului, iată, găsim și români cu nume maghiare, dintre care unii nici nu mai știu că sunt români…,
… buimăceala din secolul al XIX-lea, când însăși intelectualitatea românească, școlită la Paris, a purces la franțuzirea graiului românesc…,
… tragedia românilor de dincolo de Prut, constrânși nu doar prin jefuiri, exterminări, epurări și deportări, dar și căzniți printr-o atât de cruntă dezcreștinare, îndoctrinare răstălmăcitoare și rusificare sau ucrainizare, inclusiv a limbii, chiar și a numelor proprii, istoriei și culturii în ansamblu, încât, dacă cei mai ageri la minte și la suflet dintre supraviețuitori și-au păstrat judecata limpede, pre mulți însă până azi i-au zăpăcit cum că ei, moldovenii, ar fi altceva decât români, iar România-i țara dușmană care le-ar fi ocupat partea vestică, de dincoace de Prut, a Moldovei Mari de odinioară…
Și astăzi facem istorie. Căci, din 1990 încoace, ne confruntăm cu invazia cuvintelor englezești, vârâte în vorbirea și scrierea curentă de românii însiși. Acest fenomen alterează inevitabil limba română împingând-o spre forma hibridă deja numită „romgleză”, iar creșterea graduală a ponderii acestor englezisme până la inversarea raportului dintre cele două fonduri lexicale ar putea duce în timp la înlocuirea limbii române cu limba engleză. Anumiți lingviști s-au mărginit să constate prezența englezismelor, ba chiar s-au grăbit să le deschidă porțile dicționarelor. Aceasta ar putea fi lovitura mortală pe care noi înșine ne-o dăm limbii, culturii, identității și unității noastre – în sinergie stricătoare cu demoralizarea și anihilarea prin falsificarea istoriei, defăimarea eroilor, impunerea pseudoștiinței, anormalității și ideologiilor atee, subordonarea politică, economică și militară din exterior…
Însă, poate că din fericire, conținutul și direcția de mișcare a limbii și culturii în ansamblu, sunt date nu atât de specialiștii lingviști, puțini și lipsiți de pârghii, cât de fiecare dintre noi, marea masă a comunității vorbitorilor de limbă română. Căci noi, chiar să vrem, nu ne putem sustrage bătăliei care se dă astăzi în jurul nostru: vrând nevrând, participăm fiecare dintre noi, prin felul său de a simți, gândi, vorbi și scrie, la perpetuarea limbii române curate sau, dimpotrivă, la englezirea ei graduală (sau, dincolo de Prut, la rusificarea sau ucrainizarea ei) – după tristul „model” indian.
Numai cei care nu pot vorbi și nu pot scrie sunt în afara luptei… Alternativă nu există.
Vestim trezirea neamului prin curățirea viu-graiului și iată în ce fel:
1. Vorbim și scriem curat românește, renunțăm la „romgleză” (sau, peste Prut, la „rusmână” sau „rocraineană”). Scriem cu semnele diacritice ă, â, î, ș, ț. Dacă știm engleza, rusa, țigăneasca sau alte limbi frumoase ca acestea, atunci vorbim o engleză curată cu vorbitorii de engleză, o rusă curată cu vorbitorii de rusă, o țigănească curată cu țiganii ș.a.m.d. Iar dacă vreodată, vreunui român, limba noastră-i pare prea săracă pentru a-i cuprinde vreo înalt sofisticată idee, să și-o exprime curat în altă limbă, pe care o găsește mai bogată… Dar, când vorbim românește, vorbim întotdeauna o română curată, fără să o împănăm cu cuvinte de prin alte limbi!
2. Trimitem această veste mai departe, la cât mai mulți. Fără să încercăm să convingem pe cineva: numai cei mai dinainte pregătiți vor simți și înțelege. Doar semănăm cuvântul!
3. Alegem, în următoarele 3, 7 sau 12 luni, alți 3, 7 sau 12 români care simt dorința de a face același lucru: să-și îndrepte graiul și scrierea, să răspândească vestea aceasta și să aleagă fiecare alți 3, 7 sau 12 români în următoarele 3, 7 sau 12 luni, care să facă la fel…
Iar celui ce ne-a spus, îi dăm știre că facem aceste trei lucruri!
A consemnat pentru dumneavoastră Daniel Aelenei.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!