In Articole

Defileul Dunarii - Intre legenda si adevar

Cand si cum a luat nastere Defileul Dunarii si… ce legatura exista intre aparitia acestuia si formarea Deltei Dunarii? A fost sau nu omul primitiv martor al acestor evenimente geologice? Despre evolutia celui mai nou teritoriu romanesc legende si mituri stravechi dar si dispute academice pe aceasta tema.

„Dunare, Dunare, drum fara pulbere…” Asa incepe o veche poezie romaneasca despovarand batranul fluviu de praful obositor al cailor de pe uscat. Inca nu stim cine au fost primii navigatori care infruntindu-i, primejdiile, si-au condus ambarcatiunile pana aici in ostrovul de la Moldova Veche, nu departe de stransura de la Pescari Alibeg, poarta de intrare in impresionantul Defileu al Dunarii de la Portile de Fier.

Simbol al pericolelor care-i pandeau, in acest sector dunarean, pe navigatorii de odinioara, doar stanca de la Baba Gaia, se mai ridica astazi, din mijlocul apelor lacului de acumulare, format in spatele barajului din aval de Orsova, de la Gura Vaii – Sip.

Controlul navigatiei si negotul, dar mai ales pescuitul au fost dintotdeauna, ocupatiile de baza ale celor de aici, din Coronini sau Pescari asezare cuibarita in versantul stang al Dunarii langa stinca al carui nume, intr-o varianta autohtona aminteste de mitul facerii lumii, iar dupa o poveste ceva mai noua, de vaietele unei domnite exilate pe vremea turcilor in virful steiului de piatra. Chiar si asa injumatatita, de prabusirea unuia din cei doi pinteni de calcare, ce-i dadeau pana de curand o infatisare stranie, stinca de la BabaGaia isi pastreaza aura de mister.

Disputat fara incetare de marile imperii care s-au perindat de-alungul istoriei, in aceasta parte a lumii, fluviul a reprezentat inca din cele mai vechi timpuri cea mai importanta cale de legatura dintre Tinuturile de la Marea Neagra si Centrul Europei. Ca si aici, la Golubat, pe malul drept al Dunarii, o istorie zbuciumata a facut ca peste ruinele asezarilor dacice, ale castrelor romane sau cetatilor medievale timpurii, sa se ridice zidurile fortificatiilor turcesti si mai apoi austriece.

In aval de ruinele cetatii de la Golubac se desfasoara, pe aproape 110 km lungime, unul dintre cele mai impresionante si mai salbatice defilee din Europa.

Dupa ultimele ipoteze, evolutia lui, extrem de complexa, s-a incheiat, probabil, in timpul Erei Cuaternare, cu mult inainte de cristalizarea primelor comunitati umane pe aceste meleaguri…Exista date certe care atesta faptul ca pesterile si adaposturile sub stinca care se intalnesc pretutindeni in versantii calcarosi din zona Defileului au fost locuite cu intermitenta inca din paleolitic.

Pe la 1919, marele savant roman, George Valsan, publica lucrarea „Asupra trecerii Dunarii la Portile de Fier”. Reconsiderand in baza studiilor proprii, cartarile facute de Zvihici (Cvijic), geomorfolog de origine sarba, el va incerca sa raspunda la cateva din intrebarile care-i framanta si astazi pe oamenii de stiinta: cand si cum a luat nastere, Defileul Dunarii?

A aparut el treptat, pe masura ridicarii Carpatilor, sau este de data mai recenta, format prin captari succesive de rauri, ori… prin deversarea lacului, ce a acoperit cu intermitente, pana in Cuaternar, Campia Panonica?

S-a descifrat de atunci, geologia si tectonica regiunii muntoase, pe care fluviul, o taie practic transversal si s-a cartografiat reteaua hidrografica si succesiunea teraselor aluvionare. In ciuda acestui impresionant dosar lumea academica ezita sa dea un raspuns transant iar misterul inca persista.

In aval de Svinita, nu departe de locul in care Dunarea coteste sub un unghi de 90 de grade si se indreapta spre Cazane, o ciudata continuitate a pus fata in fata, cea mai ampla asezare paleolitica din Europa, situata pe malul Yugoslav al Dunarii, la Lepenski Vir, a carui vechime, de 10.000 de ani, o face contemporana cu Ierihonul si ruinele cetatii medievale de la Tricule.

Dupa 1429, Sigismund al Ungariei, chema in Banatul de Severin detasamentele de cavaleri teutoni, incercand sa asigure frontierele sudice impotriva expansiunii otomane. Printre cetatile puse la dispozitia acestora se numara si cea de la Svinita, construita cu mult mai inainte si cunoscuta sub numele de „Tricule”… de unde se putea supraveghea cel mai bine drumul de ape al Dunarii… catre intrarea acestora in stransoarea de la „Cazane”.

Unii oameni de stiinta sustin ca, in zona Cazanelor Dunarii, s-ar gasi raspunsul la intrebarile legate de aparitia impresionantului Defileu. In amonte de golful Dubovei, restul unei stravechi depresiuni, ocupata candva de un lac intramontan, anterior defileului, se afla Cazanele Mari. Aceste uriase gropi, separa masivul calcaros al Stirbatului Mare, de pe malul yugoslav, de Ciucarul Mare situat pe malul romanesc, iar despre ele, unii specialisti, sustin ca sunt de data recenta, si ca au aparut in conditiile actualei circulatii a apelor fluviului. Acolo, fundul Dunarii, continua sa fie coborat, cu peste 70 de metri sub nivelul actual al Marii Negre… si asta doar la 400 de kilometri distanta, in linie dreapta fata de litoral.

Cum arata oare platoul calcaros de deasupra in Cuaternar… si cand au avut loc miscarile tectonice in urma carora, malul romanesc s-a prabusit cu mai bine de 300 de metri? Verticalitatea versantilor, ca si distanta mica dintre cele doua maluri la intrarea si iesirea apelor din „Cazane”, i-a pus pe ganduri pe specialisti… cum se explica adancimile mari din Cazane? Sfredelirea si dizolvarea calcarelor a fost cauzata de neregularitatile din patul vaii si largimea variabila a acestuia, proces care creste in intensitate odata cu nivelul apelor. Iata de ce, uriasele marmite, de peste 100 de metri adancime, nu s-au acoperit cu sedimentele carate de fluviu niciodata.

Ce drum de taina isi plamadeste Dunarea, aceasta stranie „zeitate acvatica”, acolo in adancuri?

In opinia profesorului Grigore Posea de la Universitatea din Bucuresti, in zona Cazanelor, acest segment al Defileului de o rara frumusete si salbaticie de numai 9 kilometri lungime, care include golful Dubovei si valea Ponicovei, se afla punctul nodal pentru evolutia Dunarii.

In aceasta regiune plina de mister, in locul in care salbatica vale a Mraconiei se uneste cu fluviul un grup de tineri temerari au supus stanca conform unui stravechi obicei al acestor meleaguri si au modelat-o dupa chipul si asemanarea unuia din marii eroi ai neamului intrat si el in legenda Decebal. Sa fie doar o simpla coincidenta? Dar sa ne reintoarcem la problemele legate de aparitia si evolutia Defileului Dunarii de la Portile de Fier. Exista la ora actuala trei mari categorii de ipoteze care incearca sa explice formarea acestuia.

Ipoteza „antecedentei” presupune ca Dunarea s-a instalat pe actualul curs odata cu secarea bratului de mare ce lega, cu multe milioane de ani in urma, bazinul Getic de bazinul Panonic, iar defileul s-ar fi format treptat pe masura ridicari Carpatilor.

Printre contra argumente s-ar numara si tineretea evidenta a versantilor.

Plutim odata cu apele pe sub vestita TABULA TRAIANA care marca odinioara drumul sapat in stanca de legiunile romane… disparut si el, ca multe dintre dovezile care ar putea elucida misterul evolutiei defileului sub apele lacului de acumulare de aici de la Portile de Fier.

Un alt scenariu este propus de ipotezele care sustin „captarea”. Ea s-ar fi produs in zona cumpenei de ape dintre două râuri ce curgeau in sens opus, pe traseul actualului defileu. Opiniile devin totusi, divergente cand se indica raurile, cumpana de ape, numarul si sensul unor asemenea captarii.

Ultima categorie de ipoteze, presupune „deversarea” unui lac dinspre Campia Panonica peste cumpana de la Portile de Fier… aflata, in opinia unor cercetatori, in zona barajului de la Gura Vaii-Sip, sub culmea „Sfantul Petru” dominata de silueta stranie a „Mosului”, ce ocrotea odinioară navigaţia la fostele Gherdapuri sau cataracte ale Dunarii.

In opinia specialistilor, lucrurile se complica atunci cand se combina cele două procese, „captarea” si „deversarea”… impotriva careia ar pleda si lipsa unor depozite de roci sedimentare specifice, cum ar fi conurile de dejectie, la iesirea Dunarii din Defileul de la Portile de Fier, inspre Drobeta-Turnu Severin. In urma lucrarilor complexe de amenajare si de constructii hidrotehnnice, Dunarea si-a schimbat destinul si odata cu acesta si-a redescoperit trecutul. Un trecut geologic din ce in ce mai controversat in ceea ce priveste formarea defileului si o pagina de istorie, mai veche, sau mai noua, care continua sa fie scrisa.

Lasam deocamdata in urma noastra Defileul de la Portile de Fier si sectorul de cimpie al Dunarii, nu mai putin interesant si patrundem in Delta Dunarii pe principalul ei brat navigabil Sulina

Dupa cum stim, inainte de varsarea in Marea Neagra, fluviul se desparte in doua brate principale, Chilia de 120 km lungime, si Ceatalul Ismail sau Tulcea cu o lungime de 17 kilometri si jumatate. Acesta din urma, se bifurca la randul sau in bratul Sulina cu o lungime ne 63,7 km si bratul Sfantul Gheorghe, lung de 109 km. Navigatorii masoara insa distantele pe Dunare in mile marine, unitate etalon egala cu 1852 de metri.

Numaratoarea incepe de la gurile sale de varsare si se continua in amonte catre zona de izvoare… Ne aflam deci aici, la Sulina la „Mila 0”… Doar fatadele patinate de timp ale celor cateva cladiri vechi mai amintesc de vremea cind micul port cosmopolit de aici de la capatul „pamantului romanesc” gazduia „Comisia Europeana a Dunarii de Jos”… Ne despartim cu nostalgie de orasul port, plamadit din imbratisarea fluviului cu Marea Neagra, si… plutim dincolo de cladirea vechiului far, catre locul in care se naste cel mai nou pamant al deltei… si care poarta numele unei printese japoneze care si-ar fi gasit odinioara, sfirsitul pe aceste meleaguri dobrogene… Golful Musura. Dupa ce colecteaza apele unui impresionant bazin hidrografic extins pe 817.000 de kilometri patrati, reprezentand mai bine de 8% din suprafata Europei, Dunarea, cel de al doilea fluviu ca marime al batranului continent, construieste la intalnirea sa cu Marea Neagra, de mai bine de 10.000 de ani, una dintre cele mai interesante structuri deltaice din Europa si poate chiar din lume.

Fara complexul lagunar Razim-Sinoe si limanele din nordul bratului Chilia, Delta Dunarii ocupa o suparfata de 4.152 km2 si se plaseaza pe locul doi ca marime in Europa. Se depun aici peste sapte zeci de milioane de tone de aluviuni anual.

O marturie a uriasei capacitati de remodelare a geografiei locului este si aparitia la nord-est de Sulina, pe locul golfului de odinioara, a lacului Musura, ca urmare a tendintei de unire a celor doua brate din nordul Deltei Dunarii… Chilia si Sulina.

Un nou pamant a aparut aici, la granita dintre dulce si sarat, un amestec de nisipuri, de maluri si resturi organice, un tinut al nimanui, hranit, in egala masura, de fluviu si de mare. Un univers de o stranie frumusete, adevarat paradis acvatic, gazda primitoare si loc sezonier de popas pentru un numar impresionant de vietuitoare. Un proces de sedimentare aproape similar cu cel de aici, din Golful Musura, s-a petrecut cu mai bine de un secol in urma, undeva in sudul litoralului deltaic, in dreptul gurii de varsare a Dunari prin bratul Sfantul Gheorghe.

Dupa inundatiile catastrofale din Europa anului 1897, prin depunerea aluviunilor carate de fluviu, s-a ridicat aici, din apele marii, insula Sacalin, sub forma unui impresionant cordon litoral, care a inchis inspre linia tarmului deltaic o uriasa laguna numita de atunci „Meleaua Sacalinului”. Aici se amesteca apele dulci provenite din Dunare cu apele sarate ale marii. Rezultatul este o apa „salmastra”, nici dulce, nici sarata. Fundul nisipos este populat din abundenta de crabi minusculi de dimensiunea unei unghii. Sedimentele, si apele carate de fluviu, extrem de bogate in resturi organice, sunt ideale nu numai pentru micutii crustacei ci si pentru numeroase alte specii de animale care se hranesc cu acestia, mai ales sturionii, pesti osteo-cartilaginosi extrem de valorosi care din pacate, datorita pescuitului intensiv, dar si modificarilor antropice, au disparut aproape cu desavirsire din aceasta zona.

Apele din Meleaua Sacalinului nu depasesc decat pe alocuri un metru si jumatatea adancime. Iata de ce ele sunt un real pericol pentru ambarcatiunile care naufragiaza aici, impinse de curenti marini sau de valurile puternice pe timp de furtuna.

Parasim Meleaua Sacalinului si epava de la Ciotic, micul vas costier ucrainian abandonat pe limba de nisip, formata in urma cu mai bine de 100 de ani si ne alaturam membrilor Grupului de Explorari Subacvatice si Speologice din Bucuresti care vor plonja sub oglinda celui mai interesant ochi de apa din inima Deltei Dunarii… Lacul Belciug.

Candva, spun specialistii, Dunarea se ramifica aici intr-o imensa bucla. Construirea unui canal de navigatie care a taiat bucla transversal a avut ca efect depunerea unor cordoane de sedimente laterale si la separarea treptata sub forma de lac a stravechiului curs al Dunarii. Vegetatia a desavarsit tot acest proces. Asa a aparut Lacul Belciug, cel mai adanc dar si cel mai spectaculos lac de pe teritoriul Deltei Dunarii. Dar cand a inceput sa se structureze actualul edificiu deltaic si ce legatura exista, intre evolutia Dunarii ca fluviu bine individualizat si oscilatiile nivelului Marii Negre din timpul erei Cuaternare?

Delta Dunarii nu are mai mult de 12.000 de ani vechime, ea a aparut practic in momentul in care Dunarea a inceput sa se verse in Marea Neagra al carei nivel era apropiat de cel actual. Dupa cum sustine cercetatorul Nicolae Panin, director al Insitutului de Geologie Marina GEOECOMAR din Bucuresti, in timpul Cuaternarului, Dunarea se varsa intr-un imens lac ce acoperea in intregime Campia Romana cunoscut si sub denumirea de „Lacul Dacic”. El era separat de Marea Neagra printr–un prag care ii limitau legaturile cu aceasta. Abia in ultima parte a Cuaternarului, cu aproape 500 de mii de ani odata cu retragerea apelor lacului dacic, gurile de varsare ale Dunarii au atins Marea Neagra. Din acel moment putem vorbi de Dunare ca fluviu bine individualizat.

Este greu sa reconstituim succesiunea evenimentelor care s-au petrecut in urma cu 12.000 de ani cand pamantul a inceput sa se dezmorteasca din ultima glaciatiune iar nivelul Marii Negre tindea sa se apropie de cel actual.

Avea pe atunci Dunarea acelasi debit de apa ca si cel actual de… 6000 – 6200 m3/s si cat de diferita era cantitatea de sedimente carate de fluviu? Cum arata acea lume? Raspunsul se afla cu siguranta, sub oglinda inselatoare a apelor printre sutele de miliarde de tone de sedimente care intra in structura profunda a deltei Dunarii.

Tineretea edificiului deltaic este evidenta iar descifrarea principalelor etape ale dezvoltarii sale in strinsa legatura cu evolutia Dunarii ca fluviu propriuzis nu este decat o problema de timp. S-au strans, pana in prezent, in acest puzzle urias, extrem de multe elemente bazate pe datele de observatie si investigatiile facute de oamenii de stiinta. Multe dintre procesele tectonice, geologice, geomorfologice si climatice care au modelat in timpurile istorice acest spatiu dintre Carpati, Dunare si Marea Neagra mai actioneaza si in prezent. Doar prin cunoasterea lor am putea scapa de spaimele mostenite de la stramosii nostrii martori si victime deopotriva ale cataclismelor inceputurilor de lume.

Au consemnat Teodora Marin si Mihai Raduca via ultima-ora.ro.

 

 

Recent Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
ungaria mare, ungariagheorghe alexianu, guvernatorul transnistriei
%d bloggers like this: