In Articole

Despre educatia financiara si ce nu ne invata scoala - Partea I

Educatia de gen si educatia legislativa, doua exemple exogene, exterioare sistemului nostru de invatamant de „discipline de studiu” sau materii scolare, au invadat scolile de la noi. Insa, adevaratii piloni ai educatiei au fost lasati in afara chestiunii. Nu mai spunem despre aspecte care nu au fost abordate niciodata, si care, acum mai mult ca oricand, au nevoie sa fie abordate si studiate, precum educatia financiara, au fost aproape neatinse de sistemul de invatamant de stat de la noi.

Oare de ce?

In acest interviu ne propunem sa vorbim despre lucruri care nu au mai fost vorbite pana acum la noi, probabil din frica, din ignoranta, din nepasare sau pur si simplu crezand ca nu sunt deloc importante, si ca avem alte lucruri de care sa ne ocupam. Bunul nostru prieten si coleg de la redactie, Tudor Urse, mi-a luat un interviu recent in care am vorbit despre aceste lucruri: sistemul in care traim si care ne exploateaza, problemele economice si politice atat de la noi cat si din afara tarii, educatia financiara, importanta unei educatii holistice, adica o educatie interconectata in care disciplinele de studiu fac parte dintr-un intreg si nu sunt separate, drepturile omului si responsabilitatile etc. Este o prima parte, o prima discutie amicala pe care am considerat-o necesara ca sa fie publicata si aici, in Revista România Culturală.

Tudor Urse: Cat de importanta este educatia intr-o tara?

Patrick Matis: Bine, educatia este cea mai importanta, daca ar fi sa o tratam astfel, dar, de fapt, este necesara intr-o tara deoarece fara educatie nu exista nimic, nici cultura, nici politica, nici economie, nici societate, nici viitor, nimic. Spunea, prea bine, Spiru Haret, la vremea sa, ca „asa cum arata azi scoala, asa va arata maine tara”. De altfel, multi exegeti ai educatiei dupa domnul Haret, sau dupa domnul Mehedinti-Soveja, au subliniat, au pus accentul exact pe acelasi lucru: educatia mai inainte de toate. Esti educat, esti pregatit pentru tara, pentru familie, pentru viata pe Pamant. Altfel, ce cauti aici. Cine esti tu si ce cauti in general? Educatia permite o formare a identitatii, fara de care, omul nu poate sa vietuiasca in aceasta lume. Piere repede.

Exista, cred eu, doua tipuri de educatie: una formala, primita de la ceilalti, si una pe care ne-o formam noi insine, prin reflectii interioare, prin trairea vietii, prin intermediul experientelor prin care trecem, ceea ce invatam de la viata noi insine, adica educatia auto-didacta. In cazul acesta, individul se auto-educa, isi formeaza propria organizare interna, psihologica, practic, se formeaza ca individ. Acestea trec dincolo de bune maniere, individul invatand sa fie diplomat, inteligent, intelept, dar si revolutionar, original si inovator. Prin inteligenta si intelepciunea lui, sau a ei, revolutioneaza societatea, comunitatea in care traieste si, implicit, lumea intreaga. Avem foarte multe exemple de-a lungul timpului, din toate domeniile.

Educatia, dupa cum spune una din definitiile din dictionar, inseamna influentare sistematica si constienta a dezvoltarii intelectuale, morale sau fizice a copiilor si a tineretului; totalitatea metodelor folosite in vederea acestei activitati pedagogice; crestere, buna crestereCu alte cuvinte, educatio inseamna auto-crestere. Ne crestem ca pe un copil, caci individul, ca si societatea, ca si poporul, este ca un copil, este la inceput si totusi, a mai fost aici de multe ori. Astfel ca ne pregatim sa devenim fiinte cu adevarat umane, auto-cunoscandu-ne, invatand sa ne auto-guvernam, ca buni stapani ai casei noastre. Si as mai adauga ceva: in ceea ce priveste dezvoltarea morala, as parafraza si as spune ca dezvoltarea etica, ceea ce e diferita, e ceea ce ar trebui sa se caute si sa se gaseasca.

T. U.: Ceea ce se face azi in Romania, in educatie, crezi ca e benefic, ca e de viitor? Avem vreun viitor, cu toate acestea?

P. M.: Pai, in primul rand nu prea avem educatie. Avem invatamant, un sistem de dresaj intelectual care impune copiilor, tinerilor, sa acumuleze informatie, in mare parte pe care nu o folosesc in viata, si sa-si foloseasca logica formala, inferioara, ceea cu care-si socotesc cheltuielile de la cumparaturi, de exemplu, in viata de zi cu zi, atat pentru lucruri banale, cat si pentru lucruri superioare etc. Sa mai mentionam si faptul ca li se dau teme extrem de multe, astfel incat li se ocupa inclusiv timpul liber?! Si acum ma intreb si eu, si te intreb si pe tine, ce viitor avem cu aceasta? Este asa-zisa educatie de azi, de la noi, capabila sa formeze sau sa reformeze o tara, un sistem oarecare in cadrul tarii? Avem specialisti? Dara-mi-te oameni cu caracter?

T. U.: Catusi de putin..

P. M.: Exact. Ma indoiesc total ca avem vreun viitor. Asta una la mana, iar a doua la mana, acest sistem pregateste cetateni cel mult mediocri, chiar si aspectul universitar al invatamantului de stat de la noi, exact pentru ca nu este capabil sa asigure un viitor profesional al absolventilor lor, sa le ofere experienta practica, un portfoliu in acest sens, un C.V. De fapt, pregateste buni contribuabili, nu buni cetateni. Si acest lucru este dureros. Noi nu avem nici macar un minim de educatie financiara. Aceasta se vede in felul in care facem cumparaturi (mai ales in hypermarket-urile straine care fac comert la noi), ca sa dam un mic exemplu. Ce cautam noi acolo? Chilipiruri, ceea ce este cel mai ieftin si in cantitati cat mai mari. Un nonsens…

T. U.: Educatia financiara? Te referi la ce anume?

P. M.: Ma refer la educatia baneasca. Sigur, avem o moneda, asta pe care o mai avem inca, chiar daca este din plastic, si este un instrument de schimb. Avem nevoie sa stim ce sunt banii, de ce folosim bani in economie, ce este economia, ce sunt finantele, chiar daca suna a materie de facultate, ce sunt economiile fiecaruia, contributiile, taxele, impozitele, asigurarile, cum sa facem economii, cum sa cheltuim, dar mai ales care sunt necesitatile fundamentale. Aici e problema. Nici macar atat nu stim, majoritatea dintre noi. De ce? Pentru ca nu am fost invatati? Pentru ca nu cautam, multi dintre noi. Traim mediocru, iar acest lucru, innabusindu-ne cautarile launtrice, atrage o educatie, sau invatamant, mediocra, sau mediocru, ca atare un nivel de trai mediocru, o viata mediocra, daca ar fi sa o numim viata, daca nu, existenta.

Chiar si asa, avem nevoie sa invatam ce este nivelul de trai. Lucru de baza…

T. U.: Foarte interesant ce spui, ne pregatim sa fim buni contribuabili… Asta nu e bine?

P. M.: Depinde pentru cine. Unde se duc banii nostri pe care-i dam pe taxe si impozite? Stim oare? Dar oare cati dintre noi stim cu adevarat? Am urmarit traseul banilor pe care ii dam din salarii? Consider ca nu. Si de aceea spun: depinde pentru cine. De exemplu, multi ne plangem ca platim rovignete si taxe de pod, iar drumurile noastre aproape ca nici nu sunt renovate, ca sa nu mai spunem de faptul ca nu vedem drumuri nou-facute decat dupa zeci de ani… daca le vedem.

Reflectii, reflectii! Dar nu ne-am intalnit ca sa ne plangem, nu-i asa?

T. U.: Corect. Sa dam si solutii..

P. M.: Desi nu suntem avizati, facem, totusi, o nota discordanta si vom spune ca este nevoie de oameni cu caracter, oameni de oameni, pentru oameni, intr-un sistem de invatamant dedicat educarii corecte a cetatenilor in ceea ce priveste chestiunile de drepturi, de responsabilitati, de economie. Stii.. pe vremea mea se facea educatie civica. Probabil ca si acum se mai face, insa nu mai stiu exact. S-au scos multe materii din scoala. Dar aceasta disciplina ar fi trebuit sa fie una exceptionala, nobila, care sa educe spiritul civic (care este practic) din fiecare dintre noi, insa nu o face. Erau niste pure informatii intelectuale pe care profesoara, in cazul meu, nu se sinchisea sa le explice, sau daca le explica, o facea evaziv, foarte putin, insa acumulam informatiile in mod fortat, pentru ca asa era programa. Acest lucru este daunator. Nu numai ca in mintea noastra se nasc mecanisme de respingere a informatiilor respective, ca atare le uitam repede, dar ne si formeaza un soi de alergie si vom fugi chiar si de responsabilitatea civica, cetateneasca. De aici pana la infractiuni e doar un pas. Fugim de tot si toate, si nu ne mai intereseaza.. Ca atare, nu ne mai intereseaza viata. Doar vedem figurile triste si tacute, separate de fiecare, ale oamenilor pe strada.

Iar daca tot trambitam ca traim intr-o democratie, pai, atunci s-o facem sa fie democratie. Consider.. asta e parerea mea.. ca avem nevoie de o Constitutie corect construita, corect scrisa, fara ambiguitati si articole, ori capitole care se anuleaza reciproc, si sa fie treptat studiata in scoala, astfel incat tinerii cetateni sa o cunoasca, si sa isi cunoasca drepturile (inalienabile, inerente) si responsabilitatile, dar mai ales ce este tara, teritoriul geografic sau politic, statul, guvernul, parlamentul, in cazul in care avem aceste institutii, si le avem. Ori asa ceva nu se intampla in scoala noastra la nici un nivel. Scoala, astfel, nu creaza cetateni, ci numai contribuabili. Oamenii nici macar nu cunosc de ce isi platesc taxele si impozitele. Ar raspunde ca, daca nu si le platesc sunt sanctionati: li se pun penalizari, sechestru pe bunuri si proprietati, evacuari etc. Aceasta se numeste frica. Dar nici cetatenilor de rand nu le pasa, astfel ca nu se opun, iar autoritatile nici atat nu schimba planurile. Este un cerc vicios. Consider ca avem nevoie sa iesim din el si oamenii, sa ne cunoastem drepturile si responsabilitatile, si sa actionam in consecinta. Altfel, fiecare abuzeaza de fiecare. Si astfel ca ne aflam la coada societatii europene, daca ar fi s-o luam asa.

Cat despre educatia financiara? Lipseste si aceasta cu desavarsire din scoli. Si este una din responsabilitatile pe care le avem. Un cetatean responsabil nu da cu banii de-a aruncatelea. Dar sigur ca-si plateste si taxele, si impozitele, darile lunare etc. De ce? Pentru ca este constiincios si corect. Dar, ce ne facem atunci cand Statul insusi devine inamicul, iar institutiile sale functioneaza impotriva cetatenilor? Atunci e nevoie de o schimbare, altfel criza care se contureaza in consecinta, ne va obliga s-o facem, altminteri ne diluam.

Dar, daca am avea educatie financiara in scoli, am fi invatati ce este economia si ce sunt finantele. Ce sunt banii, monedele nationale si alte tipuri de monede. Am stii cate ceva despre comert, mai ales cel online, despre pietele de desfacere, despre cererea si oferta de pe piete, despre circuitul banilor si despre banci, despre taxe, impozite si alte dari. Am cunoaste macar informatiile de baza despre acestea si nu am fi complet ignoranti, si usor de manipulat. Insa suntem pentru ca nu suntem invatati ce sa facem cu banii, decat, poate, in anturajele personale: in familie, printre prieteni, vecini, cunostinte. Este un fel de „fa si tu ce facem noi, ca asa e bine.. asa am fost si noi invatati de ai nostri!”. Si explicatia unde este? De ce sa faci ceva ce ti se spune? Nu e vorba de a respinge, ci de a ti se explica. De ce? Este intrebarea cheie.

Educatia financiara si-o ia, astazi, fiecare, din pacate, in mod auto-didact din literatura de specialitate. Dar nu sunt carti recomandate in vreo scoala de stat. Sunt literatura de specialitate si atat. Insa, unele dintre ele chiar te invata sa cheltuiesti si sa economisesti, de exemplu, in mod responsabil. Te invata si despre sistemul bancar si cum sunt creati banii. Te invata si despre crizele financiare care au fost si posibilele crize care vor fi. Te mai invata si cum sa-ti castigi existenta intr-un mod placut tie, pe vocatia ta, pe chemarea ta, pe talentele tale, pe domeniul tau. Te mai invata si cum sa-ti gestionezi o alta moneda, de data aceasta individuala, care se numeste timpul personal, pentru tine, pentru familie, tu cu prietenii, relatii care au menirea sa te imbogateasca in forul tau interior, in tine insuti. Capeti experiente, trairi, inveti de la ceilalti si asa cresti interior. Nu ramai ignorant sau cel mult mediocru ascultand cu obedienta de tatuca Stat (format tot din cetateni, dar cu functii..). Te invata sa fii responsabil!

Iar aceasta responsabilitate se exercita prin reflectii interioare. Am mentionat mai sus intrebarea „de ce?”. Pai, uite asa! Reflectiile te imbogatesc psihologic si nu te mai manipuleaza nimeni, nici macar ca sa te exploateze. Devii puternic in forul tau interior. Toate reflectiile te invita la meditatie, la contemplare, care nu este numai pentru artisti, ci pentru oricine. Consider ca meditatia interioara ar trebui predata in scoala..

T. U.: Dar cine sa o predea? Avem pedagogi pentru asa ceva..?

P. M.: Da, inca mai avem. Dar ei activeaza ori in scoli private, ori in asociatii non-profit care predau astfel de cursuri. Nu sunt greu de abordat, insa ei fac o munca, sa o numim alternativa, bineinteles la sistemul de invatamant de stat. Alternativa pentru ca este alta sau altfel decat sistemul de stat, oferit de Stat. Este particular unuia sau altuia dintre acei pedagogi. Aceste scoli fac o treaba minunata. Din pacate, unele nu sunt gratuite, altele nu…

T. U.: Si astfel ca invatamantul in Romania ar putea fi altfel. Cine ar putea sa-l reformeze?

P. M.: Problema cu reformarea este ca de zeci de ani invatamantul trece prin reforme, care, dupa cat s-a vazut, nu au fost nimic altceva decat scrematuri si incordari din putinii neuroni functionali pe care functionarii administrativi din minister il mai au. Da, am spus bine: functionari administrativi, caci asta sunt cei din ministerul invatamantului si din inspectorate, din pacate, persoane care nu au predat o zi in viata lor. Cu un sistem greoi, plin de metode invechite si decrepite, nu se poate face nici un fel de reforma.

Ideea este sa fie transformat radical, de la zero. Si avem oameni pentru aceasta. Insusi domnul profesor Florian Colceag a propus o strategie de elaborare a Legii Educatiei Nationale, recent. Si inaintea sa au mai fost si alti corifei care au lucrat precum dl. prof. academician Solomon Marcus cu ajutorul discipolului sau mult iubit, Marian Staș care ii duce mai departe munca. E de ajuns sa ne aducem aminte de cartea Scoala dupa Solomon Marcus. Si acestia sunt contemporani cu noi. Pai, cum sa nu avem oameni.

Romanii, ar trebui sa lasam la o parte mass-media (educatia informala, dupa cum spunea insusi prof. Solomon Marcus) aservita care ascunde adevarul si il inlocuieste cu minciuni si non-valori si ar trebui sa cautam daca s-au facut si au fost oameni care au schimbat ceva in tara noastra. Si vom gasi o comoara minunata. Romania se schimba chiar sub nasul nostru, chiar daca ignoram ceea ce se intampla. E adevarat ca rezultate sunt putine si abia daca se vad, insa este coca ce dospeste sub prosop, in subteran, ca sa zicem asa. Sa vezi atunci cand va iesi la suprafata..! Ce flori si fructe va face!

T. U.: Cum putem, noi romanii, iesi din mediocritate? Intreb pentru ca majoritatea coplesitoare a romanilor este mediocra si nu se auto-valorifica deloc in viata. Merg in viata in mod mediocru cel mult. Ce crezi ca putem face?

P. M.: Cred ca totul incepe prin a recunoaste ca suntem mediocri. Cat timp nu ne dam seama, nu vom face nimic sa schimbam starea asta, sa lucram asupra noastra sa devenim superiori. Sunt persoane care spun ca stiu ca sunt mediocri, insa trec cu vederea mereu si continua asa. La ce le foloseste sa spuna ca stiu?

Apoi, iesirea din aceasta stare se face cu mult lucru asupra psihicului fiecaruia. In mediocritate sta neatentia, ignoranta si toate neajunsurile sufletului romanesc. Dar si cu rabdare se face. Nu se bate din palme si nu se obtine de azi pe maine, o asemenea schimbare. Chiar daca facem pasi mici, macar sa-i facem. Sa fim mai atenti la gandurile noastre, la sentimentele noastre, la vorbele si faptele noastre. Si sa desfacem ceea ce am facut. Daca printre faptele noastre au fost si lucruri impotriva noastra, impotriva celorlalti, pai, sa nu mai facem. In schimb, putem face bine, mult bine. Sa ne intrebam: cu ce pot eu sa ajut? Ce stiu sa fac si daca acestea ajuta pe ceilalti? Traim intr-o tara alaturi de multi altii, iar daca ne calcam mereu pe bataturi si ne facem viata cumplita unii altora, atunci unde este baza sanatatii noastre ca neam?

T. U.: Si vom veni cu solutii? Fiecare in felul lui, nu? Te intreb pentru ca oamenii vrem dovezi.

P.M.: Odata realizata schimbarea (si se si vede) vin si solutiile. Omul constient vede si stie ca lucrurile nu merg bine in ograda lui si atunci se apuca de treaba. Dovezile le vei vedea pe masura ce cauti: romani care schimba Romania, romani cu solutii la probleme. Acestia sunt oameni care si-au dat seama ca e urgent sa se apuce de treaba si s-au apucat deja. De la construirea infrastructurilor de transport la noi, in diferite localitati (si putine inca, din pacate, de, cica, nu le vede nimeni), la construirea si darea in folosire a intregi statiuni turistice sau cateva dintre serviciile lor la nivelul cel mai inalt din Europa, la noi in Romania; de la proiectul Tracia Land al Otiliei Magheru (un mare proiect ce implica agro-turism traditional cu specific etnic si istoric), pana la Smart City, un proiect de eficientizare energetica, economica, ecologica in planificarea urbanistica din diversele noastre orase, proiect care se vrea a se implementa in mai toate marile orase de la noi, mai ales in Bucuresti si Iasi, Brasov sau Constanta, la care participa si domnul profesor Alexandru Stanila. Deci, iata! Lucrurile se fac. Dar oare noi, ca popor sau populatie, suntem gata de a ne moderniza corect? Suntem gata sa fim civilizati cu adevarat, in masura in care Bucurestiul este plin de gunoaie, iar in secolul vitezei, secolul XXI inca mai avem gropi de gunoi? Nu stiu..

T.U.: Si e tragic asta..

P.M.: Pai da. Orasele la noi sunt focare de infectii. A se vedea numarul imens de oameni care merg in spitale. Practic, sistemul de sanatate, si asa depasit din toate punctele de vedere, atat igienic cat si tehnologic, ba chiar medical, nu mai face fata la atatea solicitari. Mai ales si pentru ca multe dintre cele mai bune cadre medicale au plecat din tara. Iata criza!

T.U.: Iar noi, Revista România Culturală, ne propunem sa promovam pe cat posibil aceste schimbari, dar mai ales cultura romana care, desi trece printr-o criza, se transforma, nu-i asa?

P.M.: Si renaste. Da, aceasta este ceea ce ne propunem si deocamdata avem un inceput bun. Doamne ajuta sa putem continua si sa inspiram si pe altii sa faca la fel, la noi in tara. Nu merita sa o distrugem cu ratacirile noastre. Este casa noastra, familia noastra.

T.U.: Si data viitoare despre ce vom vorbi?

P.M.: Propun sa continuam sa detaliem despre educatia financiara, sau mai bine spus educatia economica.

T.U.: Asa vom face. Pe curand!

Recommended Posts
Showing 2 comments
  • lòlo
    Reply

    se preda economie in toate liceele

    • Patrick Matis
      Reply

      Serios? Si se preda ce este banul? Ce sunt investitiile? Care sunt avantajele si dezavantajele codului fiscal? Ce inseamna sa fii proprietar? Dar proprietar de afacere? Ce este o afacere? Stiti ceva, Robert Kiyosaki are niste carti cu exact raspunsurile la aceste intrebari, pe intelesul tuturor, inclusiv al celor de clasa a V-a. Dar, ce este economia? Exista definitia in vreun manual din liceele economice de la noi pentru ceea ce este economia? Eu nu am vazut. In schimb, definitiile data de ei se rezuma la bani, la finante, la fiscalitate si mai putin la resurse si la distribuirea lor. Notati: economia este arta de a distribui resursele. Vedeti daca gasiti aceasta simpla si profunda definitie a economiei in vreunul din manualele din liceu, cat si in vreuna din orele de economie predate acolo. Va asigur ca nu gasiti…

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
ernest bernea, simplitatesfantul gheorghe, sfantul gheorghe si balaurul
%d bloggers like this: