Diaspora romaneasca si blestemul dezbinarii tracilor

diaspora, diaspora romana, diaspora romaneasca, romania

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/romanian-diaspora-vote-in-london-183-body-image-1416308813.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/romanian-diaspora-vote-in-london-183-body-image-1416308813.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Diaspora romaneasca si blestemul dezbinarii tracilor” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528059573198{margin-bottom: 0px !important;}”]Intr-un articol din Certitudinea, doamna doctor in stiinte economice Raluca Prelipceanu, cu ocazia conferintei cu tema „Migratiune si mentalitati – un sfert de veac de tranzitie si bejenie”, sustinuta la Casa Iancului din Targu Mures, pe 2 mai 2018, a spus urmatoarele despre diaspora romaneasca: „diaspora romaneasca nu este coagulata, nu are putere, nu promoveaza interesele Romaniei, nu sustine interesul national”.

Am dori sa dezvoltam un pic aceasta tema oarecum delicata pentru noi si la care am reflectat multi ani la rand. Ni se pare ca a venit timpul sa cunoastem adevaratele motive pentru care se externalizeaza locurile si forta de munca din Romania, adica romanii pleaca in afara tarii ca sa munceasca, multi dintre ei ramanand stabiliti acolo pentru totdeauna, astfel Romania pierzandu-i. Este un subiect pe cat de delicat pe atat de necesar sa il intelegem.

Inainte de toate avem nevoie sa intelegem fenomenul diaspora. Fara acest lucru vorbim in van despre celelalte subfenomene socio-umane care au loc in cadrul acestuia. Intelegem ca diaspora inseamna unul sau mai multe grupuri etnice aflate in afara tarii de origine, conform dictionarului. Dar sa intelegem si de ce-ul acestui fenomen de masa devenit de ceva timp. Exista un motiv pentru dizlocarea atator mase de oameni din tara lor de origine in altele. A se vedea cel mai dramatic, chiar tragic, si anume cazul Siriei, recent.

Cu multe sute sau mii de ani in urma, expresie care deranjeaza pe cei care vor sa-si uite trecutul auto-lobotomizandu-se cu balasturile subculturale din ziua de astazi, cu nimicurile unor creatori de nimic, masele de oameni calatoreau in alte tarii, prin alte imperii, regate etc., cum calatoresc si astazi insa cu mijloacele vremurilor respective. Acele calatorii erau si ele cu scopurile lor bine definite. Altii calatoreau pe mare etc. Aceste calatorii, unele dintre ele migratii, au fost pentru a indeplini anumite scopuri sau misiuni. Pe atunci nu se puneau problemele recensamintelor de astazi, iar sociologia nu exista. Nici societatea nu exista, ci exista cetatea, cea care era cumulul politico-economico-administrativo-militar al oamenilor respectivi. Era mandria imperiului, regatului, tarii etc. Acolo se dezvolta cultura, de asemenea. Acolo se scoleau oamenii. Inclusiv, acolo existau scoli de mistere, scoli esoterice, temple, biserici, sinagogi s. a. Cetatea nu era orasul ci cetatea. Acest cuvant s-a dat la o parte in zilele noastre. Se foloseste oras acum, nici macar urbe sau urban.

Iar scopurile acelor migratii erau cumva asemanatoare cu cele de astazi, numai ca aveau si ceva in plus. Erau scopuri militare (de cucerire, aparare etc.), scopuri economice (comerciale), scopuri religioase (misionale sau combinate cu conflicte armate – cruciade)… le stim. Dar stabilirea in alte tari a unor mase populare, sa le spunem asa, nu era posibila. Nici un document pana astazi pastrat nu atesta asa ceva. Poate erau cativa oameni pe ici, pe colo, care se stabileau in alte tari dar numarul lor era foarte mic. In fine..

Orasul a devenit aglomeratia umana care, prin faptul de a ne da impresii unuia-altuia cu duiumul, ca sa spunem asa, nu mai permite omului, cetateanului sa se relaxeze, sa se dumireasca asupra vietii, sa reflecteze si sa mediteze. Existam, si nu traim.. in viteza, acum. Nici timp de a ne orienta in mod inteligent la nivel profesional nu mai avem. Acceptam ceea ce ni se da, numai sa ne castigam existenta, de fapt sa castigam bani. Pana aici am ajuns. Dar chiar si in aceste conditii omenirea inca mai da genii. Aceasta ca sa vedem cat de puternica este constiinta umana.

In ceea ce priveste diaspora, motivul a fost intotdeauna faptul de a nu mai putea trai pe meleagurile originare din motive economice, in primul rand, dar si politice, administrative, din cauza legilor aspre si uneori abuzive etc. Sunt multe. Insa, motivele launtrice ale fiecarui individ in parte, care compune ceea ce numim diaspora, pot si trebuie sa fie altele, chiar foarte interesante.

Vom analiza doar cazul diasporei romanesti, caci acesta este scopul prezentului articol. Am observat ca romanii care pleaca din tara pentru a trai in alte tari au anumite feluri in care-si considera tara de origine, anumite moduri de a se exprima fata de tara de origine (“tara asta”, in loc de tara mea, ca si casa mea, familia mea.. lumea mea), ceea ce ne face sa credem ca ei nu sunt de fapt romani nici cu inima, dar nici cu sufletul pentru ca tind spre alte meleaguri. Dar de ce? Exista un fenomen universal care se numeste transmigratia sufletelor din existenta in existenta, caci in mod uman nu este numai una, si care ne arata ca exista anumite tari, anumite popoare in care am staruit mai mult, iar in altele doar am tranzitat. Unii sunt romani si cu inima, si cu sufletul, altii poate germani, englezi, americani, egipteni, indieni, chinezi etc., chiar daca s-au nascut aici si vorbesc romaneste, asadar sunt cetateni romani. Cu alte cuvinte, nu toti suntem romani.

Dar aceia care vorbesc in acel mod, gandesc in acel mod despre tara lor de origine, despre tara noastra de fapt, sunt in mare parte romani. Putem face un studiu de paleogenetica si putem evidentia ca haplotipul popoarelor din zona Carpato-Danubiano-Pontica de acum mii de ani inca exista la poate cel putin 60-70% dintre noi. Conform doamnei profesoara Marija Gimbutas:

Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500 i.H., axata pe o societate matriarhala, teocrata, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europenizate, patriarhale, de luptatori din epoca bronzului si epoca fierului. A devenit de asemenea evident ca aceasta straveche civilizatie europeana precede cu cateva milenii pe cea sumeriana. A fost o perioada de reala armonie in deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.

Acestea fiind spuse, cred ca se cade sa reflectam asupra originii noastre, chiar daca nu ne tine de foame, asa cum ar putea sa considere romanul de rand, insa ar putea sa ne ajute sa obtinem mai usor alimentul zilnic. De altfel, suntem fiinte complexe care nu ne hranim numai cu mancare, ci si cu informatii. Odata ce ne reamintim de puterile pe care le-am detinut acum mii de ani, putem sa ne cream o viata mai usoara pentru noi si pentru viitorul nostru, pentru generatiile noastre viitoare. Astfel ca se cade sa iesim din dictonul „sa moara capra vecinului” si sa redevenim solidari atat in numar de indivizi cat si pe termen lung, in timp. E bine sa nu ne gandim ingust si scurt ci in ansamblu, in perspectiva si pe distante lungi in timp. Atunci cand planurile de scurta durata nu mai functioneaza si nu ne mai aduc prosperitate (precum dictonul „din cincinal in cincinal fara Dumnezeu”) solutia este intotdeauna un salt pe termen lung, un plan pe sute de ani, daca se poate. Astfel ne schimbam radical planul de actiune, iar rezultatele vor veni caci a gandi mare inseamna prosperitate mare, iar a gandi mic inseamna prosperitate mica, in ceea ce priveste economia noastra.

Dar in fine, se spunea ca romanii, ca si stramosii nostri tracii, nu ne cunoastem intre noi. Suntem multe familii, multe comunitati, la fel ca tracii din vechime, multe triburi, multe ginti, insa nu suntem coagulati. Gandim separat, din cate se pare. Insa, in esenta gandim la fel sau aproape la fel dar egoist, pe interesul personal si al familiei cea mai apropiata. Nimic rau in asta numai ca nu gandim pe termen lung, iar acestea ne fac sa consideram ca doar noi si familia noastra de proximitate suntem pe Pamant. Imaginati-va ca sunt romani care nu au calatorit niciodata in tara si care au trait si traiesc toata viata lor in Bucuresti, de exemplu. Dar ce sa mai spunem ca daca le vorbim de un Constantin Cojocaru, Florian Colceag sau Calin Georgescu, nu au auzit de ei niciodata. Iar aceste nume apartin acelora care au facut mult mai multe pentru noi, romanii, fratii lor, decat toti presedintii din ’47 incoace… este de reflectat.

Avem nevoie de chemarea de a iesi din interesul apetitiv si instinctiv, numai pentru a ne satisface burtile si sa ne cultivam interesul de a ne cunoaste. Asa ne coagulam, iar unirea reala intre romani va fi posibila. Sa nu uitam ca societatea este individul in cele din urma. La nivel individual daca ajungem sa ne cunoastem, intre noi, unii cu altii, daca ajungem sa colaboram impreuna sau dimpreuna, vom ajunge sa fim uniti si sa gandim ca unul si la nivel mai mare. Se pot creea asociatii familiale sau asociatii non-profit de orice fel in care se pot lucra atat micro-proiecte cat si macro-proiecte, ce pot viza nu doar satul sau ulita pe care locuim, ci si comuna, poate orasul, judetul sau judetele.. arii largi de pamant cu oamenii de acolo, si multe altele. Solutii se pot gasi, iar proiecte se pot face. Dar facem..?

Insa, acestea nu sunt posibile atata timp cat nu suntem o natiune in afara tarii de origine, cat si in tara. Motiv pentru care si pleaca oamenii nostri, iar unii dintre ei, destul de multi, nu se mai intorc niciodata. Cei care pleaca au motivatia de a-si gasi bunastarea, de a trai mai bine, ei si familiile lor, de a castiga mai multi bani ca aici, lucruri care nu sunt rele, chiar daca inseamna intai de toate a primi, nu a da. Dar muncim cu interesul de a primi, nu de a darui. Suntem intrebati de ce vrem sa ne angajam in acest job, iar raspunsul este pentru ca vrem sa muncim, nu sa oferim expertiza noastra de buni meseriasi ce suntem.

Insa, ce ne facem atunci cand „ganditorii” de serviciu, adica agenturile care ne-au planificat in amanunt toata aceasta migratie in masa (aproape un sfert din tara), pentru ca au fost planificate, au lucrat acestea cu motivul de a scoate din tara, de a instraina oameni ca sa nu se formeze o macrocomunitate bine coagulata care sa gandeasca multi ca unul? Credeti ca nu asta s-a vrut? Iar acum mai intreb: de ce ati fost complici cu acest delict?

Cum ne asternem asa dormim. Daca nici in tara, nici in afara nu suntem uniti si nu avem interes comun ci separat si egoist, atat oamenii de rand cat si militarii care lupta in teatrele de razboi ale altora, in nici un caz nu isi apara tara de origine, cum am putea sa ne cream bunastare aici, cu salarii mult mai mari, cu multe facilitati, ca sa nu mai plecam in afara sa ne castigam existentele? Nu-i asa ca am pierdut la cacialma?!

Daca romanii din diaspora s-ar intoarce in numar mare in tara pentru a face un urias sacrificiu sa isi salveze tara, din toate punctele de vedere, noi cu totii am fi salvati. „Tara asta” este tara voastra, tara mea. Noi suntem responsabili pentru ceea ce ni se intampla. Cand, oare, o sa intelegem ca poporul are puterea intr-adevar, adica capacitatea si ca din cauza poporului „demnitarii” fura la nivel inalt? Cand o sa intelegem ca noi insine ne-am asasinat economic tara!? Cand vom putea vedea ca daca nu facem curatenie pe strazi, nici noi, nici vecinul (caruia i-am dorit moartea caprei sale) nu putem trai in curatenie, in bine, in frumusete, in bunastare etc.? Oare suntem civilizati?

Blestemul dezbinarii tracilor a fost frate cu nepasarea. Tracii au fost marii absenti, sau mai bine spus marii anonimi ai istoriei. Nu interveneau in istorie decat atunci cand toate celelalte ginti, popoare etc. o luau razna. Si reconfigurau fizionomia Europei de atunci. Mai tarziu, valahii, noi, romanii am boicotat de multe ori istoria, dar numai atunci cand cutitul ne ajunsese la os. Personal, consider ca acum a trecut dincolo de os. Suntem pe cale de a disparea. Momentan suntem o colonie abstracta, un amestec de balast al trecutului combinat cu efectele asasinatelor economice transnationalisto-globaliste (a se vedea mall-urile, speluncile cu jocuri de noroc, multele farmacii si banci straine cat si hypermarket-urile care nu sunt ale noastre nici realizate de noi laolalta cu cladirile vechi, multe in paragina, nerenovate, din perioada postbelica). Nu mai dureaza mult pana cand „centralizarea capitalurilor la varf” se va pune in miscare si pentru noi, impotriva noastra, mai exact. Cand se vor retrage marii asasini economici care ne-au dizolvat economia si nu ne-au pus nimic in schimb, atunci „sa nu dea domnul sa vrem noi sange, nu pamant!”. Dar am vrea sa vedem ca mai sunt altii ca noi care striga la cer si printre multimi ca sa ne trezim si sa ajungem la o masa critica. Va asteptam!

Romani, intoarceti-va acasa si indepliniti-va responsabilitatea de cetateni reali ai tarii in care v-ati nascut si care v-a hranit! Si nu uitati, „tara asta” sunteti voi si singuri v-ati facut-o. Exista o lege universala a cauzelor si efectelor. Ceea ce dai, aia primesti.. cum iti asterni asa dormi.. semeni vant, culegi furtuna! Mai este putin timp si am vrea sa vedem puterea voastra de sacrificiu, inteligenta voastra, daca mai vreti sa o puneti la lucru. Daca nu, sa nu uitam: Europa suntem noi, iar fara noi, Europa nu ar mai putea exista. Si punctum![/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
1 reply
  1. Luminita
    Luminita says:

    m-as intoarce acasa daca as avea la ce….am pierdut totul in tara, de mai multe ori…m-am zbatut sa fac proiecte unice, insa din lipsa de relatii si pile, nu am avut succes

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu