Dumitru Mociorniță – Copilul desculț care a încălțat România

Dumitru Mociornita

Dumitru Mociorniță - Copilul desculț care a încălțat România

S-a născut desculț și sărac, într-un sat uitat de lume, în imediata apropiere a localității Băicoi. Cu toate astea, priceperea sa avea să-și spună cuvântul, iar el avea să devină unul dintre cei mai importanți oameni ai perioadei sale.

S-a născut în 1885, la Țintea-Băicoi, într-o familie modestă, dar harnică. Cu toate că a mers la școală, Dumitru Mociorniță a fost supus unui tratament discriminatoriu, din pricina condiției financiare precare a părinților săi. Se spune că învățătorul îl așeza mereu în ultima bancă pentru a fi mai greu de observat faptul că băiatul nu are încălțări.

Și pentru că de mic știa că vrea să-și depășească condiția, a fost unul dintre puținii români care a trecut bariera de patru clase absolvite. S-a mutat la Ploiești, unde a locuit în gazdă, și a urmat cursurile gimnaziale la Liceul „Sfinții Petru și Pavel”. Imediat după finalizarea lor, s-a mutat în București, unde a urmat Liceul Economic „Kretzulescu”, în paralel învățând temeinic limbile franceză și germană.

Nu dura mult până să obțină o bursă la Școala Superioară de Comerț, din Capitală, absolvind această instituție cu magna cum laude. Și-a mutat mai apoi studiile în afara țării, urmând „École Supérieure de Commerce de Paris et d’Industrie”, ca mai apoi să ia calea Germaniei și Angliei unde și-a desăvârșit cunoștințele în domeniu, informează Adevărul.ro.

Abilitățile acumulate aveau să-l ajute să-și găsească rapid un loc de muncă, ajungând să lucreze la Tăbăcăria lui Nicola Prodanof, cel care deținea monopolul în domeniu, la noi în țară, atunci. La numai 24 de ani, Dumitru Mociorniță ajungea unul dintre cei mai importanți oameni din firmă.

Spirit întreprinzător, Dumitru Mociorniță și-a dat rapid seama că o modalitate bună de a îmbina utilul cu plăcutul este dacă ar încălța Armata Română, proaspăt intrată în mijlocul ororilor Primului Război Mondial, totodată extrem de prost echipată.

Așadar, tânărul întreprinzător a făcut bocanci, șei, cizme, dar și îmbrăcăminte pentru soldații români aflați pe front, acțiune care îi aduce onoruri, medalii, dar și privilegii binemeritate de la Stat.

În dorința de a excela în ceea ce face, Dumitru Mociorniță împrumută 30 de milioane de lei și cumpără un teren pe strada Apele Minerale (astăzi Ion Minulescu), din Capitală, unde își construiește prima fabrică de încălțăminte cu numele lui.

Nu durează mult și se extinde, deschizând fabrici și în Braşov, Craiova, Ploieşti, Galaţi, Buzău, Tecuci, Câmpulung, Roman, Cluj sau Târgovişte, în 1938 dobândind un capital de peste 200 de milioane de lei.

Din nefericire, începutul erei comuniste a reprezentat sfârșitul său. Vâzându-l ca pe un „chiabur”, comuniștii i-au confiscat toată averea și l-au tranformat din „Regele Pantofilor” într-un ocnaș.

În data de 10 mai 1948, Dumitru Mociorniță este arestat și trimis direct în închisoare, întreaga avere fiindu-i naționalizată.

După ce a scăpat de închisoare, el a trăit într-o pivniță, în sărăcie lucie, iar organele de control obișnuiau să-l mai viziteze din când în când, pentru a vedea dacă s-a însănătoșit pentru a-l retrimite la închisoare.

În 1953, Mociorniță își dădea ultima suflare, iar la înmormântarea sa participa un număr record de oameni: familie, prieteni, dar și foști angajați.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu