In Articole

Principiile „Nu lăsa nimic în urmă!"

2. Călătorește și campează pe suprafețe durabile

Nota introductivă: Continuare a seriei de articole prezentând cele șapte principii “nu lăsa nimic în urmă!” ale Centrului de Etică în Aer Liber ( www.lnt.org ). Prima parte, introducere în toate cele șapte principii, puteți citi aici.

Scopul drumețiilor în natură este să ne deplasăm fără a dăuna locurilor în același timp. Înțelegând cum impactează drumețiile noastre este necesar dacă vrem sa îndeplinim acest scop.

Daunele se produc atunci când flora de la suprafață și celelalte comunități de organisme sunt călcate în picioare și nu se mai pot reface. Zona stearpă rezultată duce la eroziunea solului și la dezvoltarea unor drumuri nedorite. Drumețiile în natură pot implica atât deplasările pe trasee cât și în afara traseelor.

Drumețiile pe trasee

Anumite organisme turistice au construit trasee marcate în zonele cu interes turistic public atât pentru drumețiile oamenilor cât și pentru tranzitul de animale (oi, capre, vaci, cai etc.). Înseși acestea reprezintă un impact asupra terenului însă, reprezintă un răspuns necesar la drumețiile în natură. Partea bună la existența acestora este faptul că nu mai apar trasee noi prin locuri neaccesate care să cicatrizeze terenurile. Este mai bine să fie un singur traseu bine realizat decât mai multe de precară calitate.

Folosirea traseelor este recomandată ori de câte ori este posibil. De asemenea, este cea mai bună practică să încurajăm turiștii să rămână pe lățimea traseului și nu să o scurteze de pe traseele în zig-zag care urcă dealurile.

Turiștii au nevoie să lase spațiu și altor drumeți atunci când își iau pauze pe drum. Principiile de călătorie în afara traseelor trebuiesc practicate atunci când ne hotărâm să părăsim drumul când facem pauze.

(Drumeții din același grup, din când în când, ar trebui să se oprească să se odihnească și să stea de vorbă. În cazul acesta, să se evite țipatul. Zgomotele ridicate, de obicei, nu sunt binevenite în zonele naturale.)

Drumețiile în afara traseelor

Utilizarea răspândită și impactul zonelor neafectate (în afară de unele zone deșertice). Toate tipurile de drumeții în care nu se merge pe trasee desemnate special, precum călătoriile în locuri îndepărtate, găsirea locurilor de intimitate și explorările pe lângă zonele de campare, sunt definite ca fiind în afara traseelor. Doi factori principali cresc efectele drumețiilor în afara traseelor asupra locurilor de vizitare: durabilitatea suprafețelor și florei, și frecvența drumețiilor (sau dimensiunea grupului).

Durabilitatea înseamnă capacitatea suprafețelor și florei de a rezista la uzură sau de a rămâne în condiții stabile.

Frecvența drumețiilor și grupurile mari măresc probabilitatea ca o suprafață mare de teren să fie călcată în picioare sau ca o suprafață mică de teren să fie călcată de mai multe ori.

Durabilitatea suprafețelor

Conceptul de durabilitate este unul important pentru toți drumeții care vor să înțeleagă principiile. Următoarele suprafețe naturale răspund în mod diferit la drumețiile în natură:

Piatră, nisip și prundiș:

Aceste suprafețe sunt foarte durabile și pot suporta pășiri asupra lor și gripări în repetate rânduri. (Cu toate acestea, lichenii care cresc pe roci și stânci sunt vulnerabili la gripări repetate).

Zăpadă și gheață:

Efectele călătoriilor pe aceste suprafețe este temporar, fiind o alegere bună pentru drumeții, presupunând că sunt respectate măsurile de bună siguranță, iar stratul de zăpadă este suficient de gros ca să prevină deteriorarea florei.

Vegetație:

Rezistența vegetației la pășiri asupra-și variază. Trebuiesc luate atent decizii când se călătorește prin locuri cu vegetație. Selectați locuri cu vegetație durabilă sau redusă care este ușor de evitat. Iarba uscată tinde să fie rezistentă la călcare. Pajiștile umede și alte locuri cu vegetație fragilă prezintă imediat efectele călcării. Pe unde s-a călcat odată invită noii turiști să meargă pe respectivul drum, iar acest lucru conduce la deraieri nedorite de la traseul normal. Ca și regulă generală, cei care se aventurează pe trasee nemarcate să meargă dispersați ca să evite crearea unor trasee care i-ar încuraja și pe alții să le urmeze. Evitați să mergeți prin locurile cu vegetație pe cât posibil, în special pe pante abrupte, unde se pot vedea amplificat efectele mersului în afara traseelor.

Crusta criptobiotică („crypto” – foarte rar întâlnită la noi, datorită faptului că avem foarte puține medii deșertice – n. tr.):

Crusta criptobiotică, găsită în medii deșertice, este extrem de vulnerabilă la traficul pedestru. Aceasta este formată din mici comunități de organisme care apar ca o crustă negricioasă, neregulată pe suprafața nisipului. Reține umezeala în climatul deșertic și asigură un strat protector care previne eroziunea. Un singur pas poate distruge „crypto”. Este important să se meargă pe trasee deja dezvoltate în aceste locuri. Mersul prin locuri cu „crypto” trebuie făcut numai dacă este absolut necesar. Mergeți pe pietre sau alte suprafețe durabile dacă aveți nevoie să o luați pe nemarcate. Pe suprafețele largi cu „crypto”, asupra cărora daunele sunt de neevitat, cel mai bine este să se meargă pe urmele celui din față pentru ca să nu fie afectată decât cea mai mică suprafață cu crustă, exact regula opusă mersului prin locuri cu vegetație. (Crusta criptobiotică este, de asemenea, extrem de vulnerabilă la drumețiile cu bicicleta montană – mountain-bike).

Bălțile și gropile cu noroi din zonele deșertice:

Apa este o resursă rară și prețioasă pentru toate vietățile din deșert. Este interzis să mergeți prin bălțile din deșert, sau prin gropile cu noroi, deranjând în orice fel suprafețele cu apă. Gropile sunt, de asemenea, domiciliul multor animale mici din deșert.

Campați pe suprafețe durabile

Alegerea unui loc de campare adecvat este probabil cel mai important aspect al impactului scăzut în călătoriile prin locurile naturale. Este necesară folosirea unei bune judecăți și informării, și împlică adesea compromisuri pentru a micșora efectele de tip ecologic și social asupra locurilor. Când se hotărăște unde să se campeze este necesară să se bazeze pe informații despre nivelul și tipul de utilizare a locurilor, fragilitatea florei și solului, probabilitatea perturbării vieții sălbatice, o evaluare a efectelor anterioare și potențialul fiecăruia de a provoca sau de a evita impactul.

Alegerea unui loc de campare în zone foarte utilizate

Evitați camparea foarte aproape de apă sau de traseu. Alegeți, în schimb, un loc care să nu fie vizibil celorlalți. Chiar și în locurile foarte populare sentimentul de solitudine foarte fi îmbunătățit prin ecranarea locului de campare prin alegerea unui sit în-afara-drumului. Camparea departe de marginea apei, de asemenea, permite căi de acces animalelor sălbatice la adăpat. Asigurați-vă că respectați reglementările legate de selecția locurilor de campare. Permiteți-vă îndeajuns timp și energie la sfârșitul zilei ca să vă alegeți locul de campare potrivit. Oboseala, vremea rea și plecările târzii sunt scuze de neacceptat pentru alegerea precară a locurilor de tabără.

În general, este cel mai bine să se campeze în locuri atât de puternic afectate că atenta utilizare ulterioară va cauza nici un impact vizibil. În locurile foarte populare, aceste situri sunt evidente pentru că deja nu mai au vegetație. De asemenea, este posibilă găsirea unui sit care, în mod natural, este lipsit de vegetație, precum locurile cu straturi de rocă sau zonele nisipoase.

În locurile cu impact crescut, corturile, traseele de drumeție și zonele de bucătărie ar trebui să fie concentrate în locurile deja afectate. Scopul este să limităm impactul asupra locurilor care deja arată semne de utilizare și să evităm lărgirea zonei de perturbare. La părăsirea taberei, asigurați-vă că este curată, atrăctivă și primitoare celorlalți turiști care vor urma să campeze acolo.

Camparea în locuri nederanjate

Locurile cel mai puțin vizitate sunt, de obicei, izolate, văd puțini vizitatori și nu prezintă vreun impact evident. Vizitați aceste locuri speciale doar dacă sunteți foarte dedicați și foarte pricepuți în tehnicile „Nu lăsa nimic în urmă!”.

În aceste locuri, cel mai bine este să se pună corturile cu distanță mare între ele. Să se evite tranzitul repetat și mutarea locului de campare în fiecare noapte. Scopul este să micșorăm de câte ori aceste locuri sunt călcate în picioare. La amenajarea taberei, dispersați corturile și locurile de bucătărie pe suprafețe durabile. Purtați încălțări moi și ușoare în jurul taberei. Minimizați activitatea în jurul bucătăriei și a locurilor unde sunt pitite pachetele cu alimente. Suprafețele durabile ale plăcilor mari de stâncă sunt locuri de bucătărie bune. Fiți atenți pe unde vă plimbați pentru a evita zdrobirea vegetației și luați-o prin alte părți pentru a ajunge la apă. Mergeți de cât mai puține ori la apă cărând containere pentru apă. Verificați regulamentele, însă tabăra ar trebui să fie instalată la vreo 70 de pași de adult față de sursa de apă, iar aceasta ca și regulă de bună practică.

Când spargeți tabăra, făceți-vă timp să naturalizați locul. Acoperirea locurilor utilizate cu materiale native (precum acele de pin), măturarea amprentelor și împrăștierea locurilor ierboase cu un băț ajută ca locul de campare să se recupereze și să fie mai puțin evident. Acest efort suplimentar ajută la ascunderea oricărui indiciu asupra locului unde ați campat și va fi mai puțin probabil ca următorii turiști să campeze în același loc. Cu cât mai rar este folosit un loc de campare neafectat cu atât există mai multe șanse ca acesta să rămână neafectat.

Camparea în zone aride

Cele mai potrivite locuri de campare din zonele aride sunt cele pe suprafețe durabile, precum pietre sau prundiș, sau în locuri atât de puternic impactate că folosirea lor ulterioară nu le cauzează nici o deranjare în plus. Locurile afectate anterior sunt evidente deoarece și-au pierdut acoperământul cu vegetație sau solurile pietroase au fost în mod vizibil deranjate. Dacă alegeți astfel de locuri, asigurați-vă că locul vostru este îndeajuns de mare pentru a acomoda întregul grup.

Un teren de camping neafectat, fără dovezi de utilizare anterioară, este adecvat pe terenurile aride, atâta timp cât se află pe o suprafață fără vegetație, foarte rezistentă. Întinderile de pietre, prundiș sau nisip reprezintă o alegere excelentă în acest sens. Niciodată nu ar trebui să fie necesară camparea pe sol criptobiotic, pe insule de vegetație, sau în cadrul oazelor de deșert ori în jurul pârâurilor. Atenție la camparea pe albia nisipoasă a râurilor (secate) sau în zonele susceptibile de inundații!

Locurile de gătit, corturile și rucsacii ar trebui amplasate pe pietre, nisip sau prundiș. Alegeți în mod conștient trasee durabile de mers între părți ale taberei astfel încât să nu se dezvolte trasee de legătură (evident, se poate încălca această regulă în cazuri de maximă urgență – n. tr.). Variați traseele pentru că scopul este să minimizați de câte ori se calcă sau se compactează pe anumite părți ale taberei. Limitați-vă sejurul la cel mult două nopți (la noi, la români, este obiceiul de a instala tabere de lungă durată – luni de zile – astfel că, ideal ar fi să se mute frecvent locul de tabără pentru a se respecta regulile și principiile „Nu lăsa nimic în urmă!”).

Nu ștergeți niciodată și nu curățați locurile de resturi organice, precum frunzele, și reduceți întotdeauna mișcarea din loc a pietrelor și prundișului. Resturile organice ajută la amortizarea forțelor călcării, limitează compactarea solurilor, eliberează nutrienții din plante și reduc puterea erozivă a precipitațiilor. Deranjarea pietrelor acoperite cu licheni și a rocilor smălțuite, cunoscute sub denumirea de pavaj al deșertului, poate lăsa un impact vizibil pentru sute de ani. Odată deranjate, aceste roci sunt dificil de înlocuit, iar lichenii și smalțurile nu vor crește la loc în timpul vieții noastre.

Camparea pe coridoarele fluviale

Coridoarele râurilor sunt acele benzi înguste de pământ și apă, cu puțin spațiu pentru a dispersa activitățile umane. În cadrul acestor locuri, oricum locurile de campare sunt semnalizate. Este cel mai bine a se campa pe plaje, bancuri de nisip, sau în locuri fără vegetație dincolo de nivelul apelor.

Recommended Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
dusmanii Romaniei, tarani romanihora, farsa, fals, falsitate, deznationalizare, imbecilizare, mancurtizare, porturi nationale, national, natie, nationalist, nationalism
%d bloggers like this: