In Articole

Florian Colceag - Cum sa-ti faci o noua Constitutie, cand statul te vrea prost

Momentul absolut semnificativ al elaborarii unei Constitutii tine de viziunea initiala transpusa in practica prin mecanismele constitutionale. Aceasta viziune are grup tinta, obiective, principii, mijloace, metode, mecanisme si alte instrumente de luat in considerare pentru a ajunge, in final, la un produs extrem de complex, ce permite proiectarea unui management national performant.

Intr-un fel, Constitutia este asemanatoare cu o arhitectura de plan de afaceri sau cu structura administrativa a unei companii mari. Deosebirea nu este de esenta, ci de gradul de complexitate. Aceasta complexitate rezida in faptul ca aplicarea Constitutiei trebuie sa genereze alte reguli, aplicabile local in orice domeniu, dar trebuie sa fie, de asemenea, un ansamblu organic care sa nu genereze incompatibilitati in sistem, la nici un nivel de aplicare.

Juristii si grupurile de interese politice

Pentru atingerea acestor obiective, este necesar sa se proiecteze intreaga arhitectura ca un sistem cibernetic cu foarte mare rigoare, atat la nivelul mecanismelor interne, cat si la nivelul calitatii componentelor mecanismului. Un astfel de sistem de leadership, management, administratie, aplicare locala, care trebuie sa acopere toate domeniile de activitate si toate nivelele de administrare, nu se poate face cu amatori, ci cu personal profesionalizat. Din aceasta cauza, Constitutia trebuie sa includa atat procedurile, cat si standardele de selectie sau pregatire ale acestui aparat ce o poate pune in functiune.

Din acest punct incep marile probleme:

  1. Juristii care „se pricep” la drept constitutional nu au viziune de ansamblu a unui sistem functional, ci doar experienta comparativa a altor constitutii, ceea ce va produce gauri in acoperirea cu reguli precise a sistemului, suprapuneri de sarcini in alte parti si disfunctii in derulare;
  2. Grupurile de interese politice, aflate in spatele tentativelor de elaborare a noii Constitutii au propriile criterii de alegere a personalului administrativ; experienta recenta arata, in fapt, politizarea si deprofesionalizarea din administratie, ceea ce face ca mecanismul sa nu poata fi proiectat in asa fel incat sa functioneze economic. Consecintele le vedem acum in criza economica si in faptul ca statul este un extrem de prost gestionar al tarii – a ajuns sa traiasca doar din imprumuturi bancare.

Agresivitatea pasiva a sistemului politic

Riscam astfel, printr-o proiectare la fel de slaba, sa avem o alta Constitutie care sa favorizeze aceleasi (sau alte) grupuri de interese, in loc sa avem o Constitutie care sa permita unei populatii largi sa traiasca intr-un sistem sustenabil. Un exemplu in aceasta directie este dilema bi-cameralismului sau uni-cameralismului. Daca privim problema din perspectiva experientei internationale, insa fara viziune sistemica a ansamblului, obtinem un set de date complet irelevante, fara sustinerea altor date din arhitectura conceptuala a sistemului.

Este clar ca, pentru a obtine un parlament functional, e absolut necesara existenta grupurilor de expertiza inalta, capabile sa proceseze datele interne si sa prognozeze reactiile unor modificari in sistem, la fel cum este necesara existenta unor grupuri ce au experienta concreta a realitatii, in domeniile lor de activitate. Daca modelul calitativ de selectie a politicienilor va permite accesul expertilor pe domenii in Parlament si daca masa critica de experti e suficient de mare incat sa permita aceasta selectie, se poate discuta de o structura bicamerala. Daca masa critica nu exista, atunci se impune necesitatea formarii unei structuri de policy makers care sa nu se schimbe la fiecare fluctuatie politica si care sa asigure atat continuitatea programelor, cat si expertiza tehnica, intr-un parlament unicameral. Problema nu poate fi tratata ca subiect de disputa juridica, atata timp cat nu se leaga de multe alte aspecte esentiale ale Constitutiei.

Nu pot sa nu remarc, in acest sens, excluderea din sistem a tinerilor ce au fost trimisi de statul roman – pe banii Romaniei! – sa studieze in strainatate pentru a reveni ca policy makers in aparatul guvernamental. Acestia sunt condamnati acum la o situatie fara iesire: deoarece au primit bursa, nu se pot angaja decat in structurile de stat. Dar statul nu-i doreste si nu-i angajeaza! Prin aceeasi agresivitate pasiva este descurajata si intoarcerea in tara a tinerilor cu studii inalte, facute in strainatate. Acestea arata tendinta spre autocratie si parlament format din nespecialisti, usor manipulabil de altii, pentru ca nu au valoare profesionala autentica.

Proiectarea unui nou dezastru

Complexitatea uriasa a unui astfel de model organizatoric nu poate fi acoperita cu discutii si dispute, ci cu o modelare matematica si cibernetica a ansamblului. Conceptul gandirii globale si aplicarii locale este util dar, in cazul in care se lucreaza la maniera „cartea rosie”, ce cuprinde instructiuni de aplicare a unor concepte generale, in mod sigur vom cadea in situatia de nesustenabilitate a ansamblului si de aparitie a unor contradictii inevitabile. Aceste contradictii au fost totdeauna generate de utilizarea unui sistem impropriu de masurare a performantei, calitatii si bunei guvernante. Mai exact, s-a folosit un sistem ce evalua cantitativ procese calitative, ceea ce a produs totdeauna si pretutindeni, mari tensiuni sociale.

Suntem martorii recenti ai incercarilor de reorganizare permanenta a vechii Constitutii, carpita pe ici, pe colo, tot timpul si cu efect zero. Interpretarea acesteia prin Curtea Constitutionala a ajuns sa aiba o valoare predictiva la fel de mare ca a oracolului din Delphi.

In aceste conditii, o proiectare facuta fara matematicieni, logicieni, ciberneticieni si specialisti in modelare situationala, in cazul noii Constitutii, inseamna proiectarea unui dezastru viitor. Dar noi suntem satui de cel prezent.

Regim autocratic sau democratie participativa?

Ca sa putem creea o Constitutie coerenta este necesar sa tinem seama de factorii culturali, economici sau sociali locali, dar fara sa masacram pricipiile economice din Constitutie, care trebuie sa permita imbunatatirea acestor factori locali. O Constitutie bine facuta trebuie sa permita imbunatatirea factorilor locali, nu permanentizarea lor in sabloane comportamentale, care deseori nu ne onoreaza.

Aceasta emancipare a factorilor locali, necesara bunei functionari a statului, este insa in directa contradictie cu nevoile politicienilor de a fi realesi, manipularea si prostirea populatiei fiind mult mai simpla si mai ieftina decat emanciparea acesteia. Daca statul te vrea prost – ca sa fii un bun cumparator, un bun soldat si un bun votant, iar acest deziderat se pune in aplicare prin structurarea mecanismelor constitutionale –, vom ajunge la o Constitutie in care se proiecteaza un regim autocratic.

Daca statul te vrea perfomant si proactiv, avem un alt set de reglementari, care conduc spre un sistem de democratie participativa. Aceste seturi de reguli exista, dar nu sunt explicate populatiei care ar trebui sa decida, in fond, cum vrea sa traiasca, sub ce tip de regim. Pe de alta parte, acest gen de decizie trebuie sa fie in egala masura permis de mecanismele constitutionale.

Daca specialistii autentici nu se implica acum, mai tarziu n-au de ce sa se planga

Problema cea mai mare a Constituitiei este ca trebuie sa fie minimala, adica, printr-un numar nimim de reguli, sa asigure cadrul tuturor celorlalte reguli derivate, respectiv legile organice, normele de aplicare si chiar mecanismele de organizare interna a structurilor economice sau sociale. Ei, bine, la nivelul acestor principii, incepe marea dilema: vrem sau nu sa traim in functie de anumite principii – bine definite si unanim acceptate?

Putem foarte bine sa traim fara nici un fel de principii sau valori etice sociale, valorice, calitative sau de responsabilitate si implicare sociala, manageriala sau de respect al drepturilor si de imbunatatire a mediului natural si social. Am vazut cu totii ca, intr-o lume fara „printipuri” – vorba lui Caragiale –, se pot prinde pesti mari in ape tulburi si se pot trage cele mai mari tunuri. Sa nu uitam ca paradisul marilor averi facute peste noapte a fost Romania sub actuala Constitutie. Specularea saraciei si ignorantei s-au dovedit extrem de profitabile pentru „baietii smecheri”.

Daca vrem un alt tip de realitate si o alta Romanie, trebuie sa fim extrem de atenti la Constitutie. Aici este samanta viitorului, buna sau rea. Daca acum, cand se proiecteaza viitorul, nu se implica specialistii autentici, mai tarziu nu vor mai avea de ce sa se planga ca este rau.

Recommended Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
secui, unguristalin, hitler, urss
%d bloggers like this: