Florian Colceag – Istorie şi civilizaţie structurată

MOTO: „Natura poporului, instinctele şi înclinările lui moştenite, geniul lui, care adesea, neconştiut, urmăreşte o idee pe când ţese la războiul vremii, acestea să fie determinante în viaţa unui stat, nu maimuţarea legilor şi obiceielor străine. Deci, din acest punct de vedere, arta de-a guverna e ştiinţa de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare în care se află şi a-l face să meargă liniştit şi cu mai mare siguranţă pe calea pe care-a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice, am putea zice, nu în senzul unilateral dat de d-nul Quesnay, ci în toate direcţiile vieţii publice. Demagogia e, din contra, ideologică şi urmăreşte aproape totdauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omenească. Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel puţin dictate şi născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol, ca eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n-o cere”. (MIHAI EMINESCU, „Timpul”, 1 aprilie 1882)

Procesul globalizării, aşa cum este în desfăşurare la momentul actual, este mai degrabă un război pe mai multe fronturi decât o integrare culturală cu respectul civilizaţiilor actuale. Tendinţa acestui demers este să aplatizeze culturile pe care le înglobează, ceea ce conduce la efecte de degenerare generală şi la multiple crize. Astfel, vechile civilizaţii reprezentate de naţiuni ajung să fie sub război cultural şi dominarea culturilor kitsch, se deznaţionalizează, pierd valorile culturale şi sunt transformate în populaţii dominate şi în coloniile marilor puteri atacatoare. Rezistenţa la acest tip de război este posibilă în contextul dezvoltării de mişcări complexe identitare, pe mai multe fronturi. Acestea vor fi descrise mai jos schematic şi explicate în detaliu:

Pe descrierea schematică se pot remarca axele de organizare ale unei civilizaţii:

– axa filozofie tradiţională-capacitate de inovare, în cazul României este dată de valorile culturale de sorginte Daco-Getică ce s-au conservat în cultură, dar care pot fi regăsite în capacităţile de inovare şi repliere necesare momentului actual. Rădăcinile unei civilizaţii rezistă în timp şi au capacitatea de regenerare în diferite contexte (verbul a avea).

– axa obiceiuri şi norme sociale-capacitatea de evoluţie, în cazul României este dată de setul de cutume ce asigură respectul faţă de oameni, valori culturale, toleranţa şi ospitalitatea, atitudinea pacifistă, precum şi alte comportamente ce pot evolua în diferite contexte. Această evoluţie permite realizarea şimenţinerea unei filosofii sociale proprii şi aunei înţelepciuni aplicabile practic în diferite situaţii (a se vedea legile belagine) (verbul a fi).

– axa adaptarea la noi condiţii-modele de acţiune, care în cazul României conservă prin tradiţie familială portofolile de soluţii transmise în cultură ce au menţinut până acum integritatea şi continuitatea culturii în diferent de situaţii, dificultăţi sau crize (verbul a face). Cele trei axe mai sus menţionate generează alte trei axe:

– programe comunitare-cultivarea gândirii complexe (verbul a proteja) – brain drain-brain regain (verbul a deveni) – educarea tinerei generaţii-selectarea pozitivă a liderilor (verbul a crea)

Aceste trei axe secundare sunt axele ce determină adecvarea culturală la situaţii noi şi generarea de potenţiale active ce permit menţinerea modelului de civilizaţie. Perturbarea axelor primare conduce la slăbirea forţei civilizaţiei, perturbarea axelor secundarea conduce la slăbirea energiei şi a potenţialelor de adaptare la situaţii noi, conflicte, crize etc.

Fig. 1. Descrierea schematică.

Sustenabilitate şi feedback

Rezistenţa la vicisitudinile istoriei a unei civilizaţii este dată de realizarea unui feedback permanent al populaţiei pe temele majore şi de conectarea organizaţiilor sau instituţiilor pe o schemă ce asigură sustenabilitatea ansamblului.

Săgeţile negre din figura de mai jos arată modul de conectare sustenabilă, iar diagrama portocalie arată linia de feedback şi comunicare dintre factorii implicaţi. Atunci când există organizaţii, instituţii sau mişcări care-şi coreleaza activităţile pe schema generaă a tuturor săgeţilor, se obţine o coeziune în eforturi pentru atingerea ţintelor propuse. Atunci când se creează un flux permanent de comunicare, pe linia portocalie vectorizată se dezvoltă un efect de sinergie întreţinut de informaţiile circulante. Acest efect se răspândeşte asupra întregii populaţii prin diverse mijloace de comunicare, chiar şi în situaţia embargoului mediatic.

De exemplu, filosofia tradiţională intră în educaţia tinerei generaţii şi a populaţiei adulte şi se aplică apoi în programe comunitare, întărind şi generând obiceiuri şi norme sociale, chiar dacă este necesar să ne adaptăm în principiu la noi condiţii de existenţă, în omentul în care suntem centraţi pe fiinţa naţională. Această capacitate de adaptare la noi condiţii poate fi atinsă crescând capacitatea noastră de evoluţie prin programul de „brain drain-brain regain” ce se răsfrânge asupra tinerei generaţii de către creierele instruite în afara ţării şi readuse în ţară.

Fig. 2. Sustenabilitate şi feedback.

Esenţială pentru realizarea acestei structuri coerente este existenţa actorilor ce-şi asumă rolurile menţionate în schemă. De asemenea, este esenţială crearea structurii de comunicare generală prin realizarea liniilor de comunicare şi colaborare dintre actorii apropiaţi („vectorii negri”) şi prin realizarea liniei generale de comunicare („circuitul galben”). Circuitul galben conţine două diagonale mari ale hexagonului ce corespund axelor „a fi” şi „a face”, ceea ce conduce la apariţia modelelor de comportament şi de acţiune ce se vor răsfrânge asupra temelor de comunicare de pe circuitul galben, chiar în condiţiile în care populaţia nu va mai fi centrată pe verbul „a avea”.

Teme de dezbateri, circuite de dezbateri şi acumulări de cunoştinţe

Structura de comunicare va genera în mod natural circuite locale de dezbateri asupra unor teme efectuate între actori învecinaţi. De asemenea se vor genera baze de date obţinute prin vehicularea de informaţii. Un exemplu de circuit local este dat de tematicile legate de capacitatea de evoluţie ce ifluenţează fenomenul „brain drain- brain regain”, acesta din urmă influenţând filosofia tradiţionala ce influenţează, la rândul ei, capacitatea de evoluţie. În urma aplicării acestui circuit se stabilețte care sunt valorile perene ale filosofiei naţionale, care sunt modalităţile de influenţare a fenomenului „brain drain-brain regain” și cum se poate modifica în bine capacitatea de evoluţie. Concluziile unor astfel de dezbateri locale vor circula atât pe linia de comunicare (galbenă), cât şi pe vectorii structurii de sustenabilitate (negri). Celelalte circuite locale de dezbateri sunt următoarele:

– adaptarea la noi condiţii ce necesită fructificarea filosofiei tradiţionale şi educarea copiilor şi a adulţilor ceea ce permite readaptarea la noile condiţii;

– obiceiurile şi normele sociale ce conduc la programe de economie socială ce se finalizează în programe comunitare ce modifică aceste obiceiuri;

– capacitatea de inovare ce se poate reflecta în programele de economie socială, cu consecinţe în selectarea pozitivă a liderilor inovatori;

– modelele de acțiune ce determină dezvoltarea gândirii complexe neliniare, cu consecinţe, de asemenea, în selectarea pozitivă a liderilor.

Bazele de date specifice necesare dezvoltării circuitelor de dezbateri vor fi pe temele următoare:

– capacitatea de evoluţie privită prin perspectiva filosofiei tradiţionale şi prin prisma modelelor de acţiune;

– „brain drain-brain regain” privite prin perspectiva cultivării gândirii complexe şi prin prisma capacităţii de evoluţie. Concluziile unor astfel de dezbateri locale vor circula atât pe linia de comunicare (galbenă), cât şi pe vectorii structurii de sustenabilitate (negri).

Celelalte circuite locale de dezbateri sunt următoarele:

– adaptarea la noi condiţii ce necesită fructificarea filosofiei tradiţionale şi educarea copiilor şi a adulţilor ceea ce permite readaptarea la noile condiţii;

– obiceiurile şi normele sociale ce conduc la programe de economie socială ce se finalizează în programe comunitare ce modifică aceste obiceiuri;

– capacitatea de inovare ce se poate reflecta în programele de economie socială, cu consecinţe în selectarea pozitivă a liderilor inovatori;

– modelele de acțiune ce determină dezvoltarea gândirii complexe neliniare, cu consecinţe, de asemenea, în selectarea pozitivă a liderilor.

Bazele de date specifice necesare dezvoltării circuitelor de dezbateri vor fi pe temele următoare:

– educarea tinerei generaţii, privită prin perspectiva filosofiei tradiţionale şi prin prisma „brain drain-brain regain”;

– programe comunitare privite prin perspectiva educării tinerei generaţii şi prin prisma programelor de economie socială;

– obiceiuri şinorme sociale privite prin perspectiva adaptării la noi condiţii şi prin prisma programelor comunitare;

– programe de economie socială, privite prin perspectiva capacităţii de inovare şi prin prisma  obiceiurilor şi normelor sociale;

– selectarea pozitivă a liderilor, privită prin perspectiva programelor de economie socială şi prin prisma gândirii complexe;

– modele de acţiune privite prin perspectiva capacităţii de inovare şi prin prisma selectării pozitive a liderilor.

Fig. 3. Teme de dezbateri, circuite de dezbateri şi acumulări de cunoştinţe.

Direcţiile de colaborare dintre structurile de pe noduri

Figura 4 arată direcţiile mari de colaborare dintre structurile de pe diagramă. Vectorii marcaţi cu roşu, paraleli cu laturile hexagonului de bază, reprezintă programele de bază ce pun în comun două vârfuri alăturate ale hexagonului. Astfel, de exemplu, vectorul „valenţe noi la principii vechi” pune în comun nodurile „adaptarea la noi condiţii” şi „filosofie tradiţională”.

Vectorii marcaţi cu galben, paraleli cu diagonalele mari sau mici ale hexagonului, conectează nodurile de pe acea diagonală. Astfel, de exemplu, vectorul „conservarea valorilor culturale tradiţionale” conectează nodurile „filozofie tradiţională” cu „educarea tinerei generaţii”, apoi cu „programe comunitare” şi, în final, cu „obiceiuri şi norme sociale”. În aceste cazuri vectorulpermite alinierea eforturilor diferitelor organizaţii şi instituţii în vederea atingerii unor scopuri comune.

Aceste scopuri comune, ce dau coerenţă şi coeziune unei civilizaţii, dispar la nivelul unei populaţii destructurate, dar supraviețuiește încă, cu diferite grade de slăbiciune, atunci când cultura de bază este atacată de o cultură străină.

Fig. 4. Direcţiile de colaborare dintre structurile nodale.

Există însă şi procesul invers al restructurării unei civilizaţii, acest fapt fiind demonstrat de diferitele popoare ce şi-au revenit în urma unor agresiuni de diferite tipuri. De fiecare dată restructurarea s-a produs prin organizarea iniţilă a unei forme de rezistenţă internă, pornită de la filosofia tradiţională concomitentă, cu o mişcare de inovare. Aceşti doi poli au generat ulterior toate celelalte structuri, prin absorbţia unor organizaţii sau instituţii, sau prin crearea unora noi.

În aceste situaţii, structura de vectori s-a transformat într-o platformă cadru ce a permis răspândirea mesajelor în rândul populaţiei. Aceasta a condus la organizarea acţiunilor ulterioare ce au permis revitalizarea populaţiei, emanciparea culturii şi, în final, refacerea civilizaţiei.