In Articole

Gabriel Ciotoran - Ocupația rusească asupra Bucureștiului de acum vreo două sute de ani (1810-1812)

Războiul ruso-turc început în anul 1806, se derula în cel de-al patrulea său an. Turcii suferiseră numeroase înfrângeri, astfel că armata țaristă condusă de generalul Kameinski, a intrat în ziua de 11 noiembrie 1810 în capitala Țării Românești, orașul București. Din anul 1809, țara se găsea sub conducerea generalului rus Engeihardt.

Generalul Engeihardt

Generalul Engeihardt

Cronicarul Zilotu Românul în lucrarea intitulată „Ultima cronică din epoca fanariotă” a făcut următoarea relatare:

„Într-o vinere, la 9 ceasuri dimineața, și-a făcut intrarea triumfală prin Podul Belicului (azi Șerban-Vodă). Iată traseul urmat de armata imperială rusă ‘De la barieră și până la Mitropole, de aici și până la casele lui Faca de lângă biserica Sf. Apostoli, de pe malul Dâmboviței, unde se pregătea cartierul comandantului general, erau ridicate niște arcuri de triumf făcute din verdeață de brad, lauri și stejar. Sute de stegulețe și alte podoabe erau atârnate de arcurile de triumf. Din revărsatul zorilor, oastea rusească era înșiruită de o parte și de alta a podului. În curtea Mitropoliei de la poartă și până la ușa bisericii stăteau înșiruiți toți preoții din București, îmbrăcați în sfintele odăjdii. În biserică erau generalii și demnitarii ruși înaltul cler cu exarhul Gavriil și cu mitropolitul Ignatie și divanul țării. Spre ușa bisericii și-n tindă stăteau boierii mai mici.

Hronograf, Dionisie Eclesiarpul

Hronograf, Dionisie Eclesiarpul

Generalul Dionisie Eclesiarpul și N. Kamenski era însoțit de 30 de generali, 200 de ofițeri, 800 de dragoni, în strălucitoarele lor haine. De asemenea erau și 500 de prizonieri, un mare număr de tunuri și alte materiale de război capturate de la turci.

După ce contele N. Kamenski cu generalii lui intrară în biserică, restul alaiului s-a înșiruit de-a lungul uliței ce duce la Filaret. Exarhul Gavriil a săvârșit o scurtă slujbă religioasă, iar mitropolitul Ignatie, om foarte învățat grec de obârșie, rosti în limba franceză o cuvântare prin care aduse mulțumiri oastei rusești. Pe urmă alaiul a mers în casele lui Faca, unde s-a dat de către Divan un mare prânz în cinstea căpeteniilor oastei rusești. Seara s-a dansat și s-a iluminat orașul.’

Contele Kamenski

Contele Kamenski

Deși Kamenski ‘mânca puțin, dormea puțin, șirul sărbătorilor a durat o lună’, ceea ce echivalează cu o adevărată jefuire organizată a capitalei Țării Românești. De altfel generalul N. Kamenski într-un raport înaintat țarului Alexandru consemnează ‘puțina iubire de care se bucură din partea poporului’, care-i privea ca pe niște ocupanți; în același raport se menționează ‘starea de slăbiciune a principatelor, a sărăciei până la sleire a acestora’. După scurgerea acestei luni de petreceri lucrurile s-au mai liniștit: comandantul armatei rusești a transmis ministrului rus de externe dorința sa de a ‘se începe tratativele de pace’. El argumenta aceasta prin faptul că ‘războiul a ținut prea mult, am câștigat cinci cetăți mari, 30 mici, am câștigat trei biruințe, dar am pierdut 23 de generali, 500 de ofițeri, 20 000 de morți, 60 000 de răniți. S-au cheltuit sute de milioane de ruble’.”

Generalul Kutuzov

Generalul Kutuzov

Cu toate acestea țarul Alexandru nu a fost de acord cu încheierea păcii. Războiul a mai durat un an și cinci luni. Comandantul armatei ruseși „s-a îmbolnăvit de lingoare” și a murit. A fost înlocuit de generalul Kutuzov. Abia pe 28 mai 1812, s-a încheiat pacea, chiar în orașul București, la hanul lui Manuc. Cu acest prilej, pentru Principate, cea mai importantă decizie a fost încorporarea Basarabiei, adică a ținutului dintre Prut și Nistru, la Rusia. „Moldova a pierdut cea mai roditoare parte a sa si peste un milion de locuitori.” Considerat vinovat că a acceptat aceasta, un dragoman turc (care primise o sumă de bani) a fost decapitat din ordinul sultanului. Turcia încălcase o străveche înțelegere făcută cu Alexandru cel Bun (1430-1432), prin care se obliga să nu cedeze pământul moldovenesc. În schimb generalul Kutuzov, a fost înnobilat, devenind „prinț rus”, deoarece l-a învins ulterior, în cursul aceleiași an pe împăratul Napoleon, în încercarea sa de a cuceri Moscova. Pe 27 august 1812, Ioan Caragea (1812-1818), a devenit domnitor, fiind numit de Turcia, pentru șapte ani.

„Ocupația rusească asupra Bucureștiului de acum două sute de ani”, de Gabriel Ciotoran, „București, Materiale de Istorie și Muzeografie vol. XXIV”, pag. 195, editat de Muzeul Municipiului București, 2010.

Recent Posts
Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
etica in aer liber, fii atent cu ceilaltiAlexandru Philippide