Gogu Constantinescu, un savant de dimensiune planetara

gogu constantinescu, george gogu constantinescu, savant roman, inventator, inovator, om de stiinta, inginer roman, romania culturala, cultura romanaMulti dintre noi suntem de acord ca am avut, mai ales in secolul XX, fiind cel mai la indemana sa ne ofere informatii, mari personalitati, mari savanti, mari intelepti si genii in toate domeniile si inca mai avem. Vreau sa ne ocupam de George (Gogu) Constantinescu in acest articol, unul dintre cei mai mari inventatori, inovatori, ingineri romani din secolul trecut. Gogu Constantinescu este unul dintre cei mai prolifici inventatori romani din istorie, cu peste 190 de brevete inregistrate de-a lungul vietii sale.

Daca ar sta cineva sa rasfoiasca un dosar cu toate ideile sale, cel mai probabil s-ar opri la inventii ca perforatorul de roci, sistemul de tragere sincronizata cu mitraliera pe avioanele britanice cu elice din Primul Razboi Mondial, denumit G.C. Gear, si convertizorul sonic de cuplu care a dus la crearea unui automobil cu o transmisie automata rudimentara.

Totodata, nu trebuie uitata nici Teoria Sonicitatii, elaborata de Constantinescu, care se refera la transmiterea puterii prin lichide, solide sau gaze.

O scurta biografie

George (Gogu) Constantinescu s-a nascut in Craiova, la 4 octombrie 1881, in „casa doctorului”, de langa gradinile Mihai Bravu, fiu al unui profesor de matematica si nepotul unui inginer. Mama sa, Ana Constantinescu, era de origine alsaciana si iubea muzica, fiind o pianista desavarsita, in vreme ce tatal sau, George, a fost profesor de matematica si inginerie. Astfel, inca de la varsta de cinci ani, Gogu Constantinescu a primit primele sale lectii de muzica, iar abilitatile de matematician s-au dezvoltat natural de-a lungul anilor urmatori.

Inca din copilarie manifesta interes pentru stiinta si in liceu si-a transformat camera intr-un adevarat laborator de fizica si chimie. A realizat in acea perioada o lampa electrica cu mercur, acumulatori, baterii, motoare, un calculator mecanic. Tatal sau a murit cand Gogu Constantinescu avea doar 15 ani.

George Constantinscu, prototipul Automobilia

George Constantinscu, prototipul Automobilia

In 1904 a absolvit Scoala Nationala de Poduri si Sosele ca sef de promotie. In timpul studiilor si dupa absolvire s-a preocupat de demonstrarea utilitatii unui material de constructii nou, betonul armat, atat teoretic, cat si practic. A proiectat numeroase constructii cu structura din beton armat, dar nu a gasit sprijin la guvernul vremii pentru a-si pune in practica ideile si a infiintat propria companie, impreuna cu inginerul Tiberiu Eremia. Costurile reduse ale betonului armat i-au adus castigarea unei licitatii de 5 poduri.

In acea perioada s-a construit drumul Bucuresti-Doftana si Gogu Constantinescu a avut ideea primului material care seamana cu asfaltul de astazi. S-a ocupat de asemenea si de utilaje si mijloacele de transport, gasind solutii de imbunatatire sau creand altele noi.

Dupa cativa ani in care a lucrat ca inginer civil in cadrul Serviciului de drumuri si poduri al Ministerului Lucrarilor Publice, timp in care a contribuit cu succes la construirea catorva cladiri din beton armat, printre care si Marea Moschee din Constanta (intr-o perioada in care folosirea acestui material era extrem de controversata), Gogu Constantinescu se muta la Londra in 1910 pentru a lua parte la revolutia ingineriei care era condusa de Anglia si America. Acolo introduce o noua ramura a mecanicii mediilor continue numita sonicitate. In 1918 a publicat lucrarea The Theory of Sonics. A treatise on transmission of power by vibrations. S-a preocupat apoi de aplicatiile practice ale acestei stiinte, in special din electrotehnica.

Inginerul George Constantinescu printre marii savanți și tehnicieni ai vremii

Inginerul George Constantinescu printre marii savanți și tehnicieni ai vremii

Este autorul a numeroase inventii precum: motoarele, pompele, ciocanele şi perforatoarele sonice, injectoarele sonice, convertizoare de cuplu (cutii de viteze sonice), generatoare de energie sonica, aparate pentru transmisii si receptoare ale acestei energii. A realizat dispozitivul de tragere la orice turatie a motorului prin discul format de palele elicei in rotatie, numit G.C. Gear (Constantinesco Fire Control Gear). Guvernul britanic a realizat in 1918 pentru inginerul roman Gogu Constantinescu laboratorul din West Drayton numit Uzinele Sonice.

Cu bani foarte putini, Gogu, care va deveni cunoscut si sub numele de Constantinesco, a trecut la treaba pentru a-si pune in practica ideile cu entuziasm. Pe taram britanic, Constantinescu a reusit sa-si breveteze nu mai putin de 18 inventii in trei ani, unele dintre ele referindu-se la imbunatatirea combustiei motoarelor cu ardere interna, iar altele la metode de transmitere a puterii prin energia transmisa prin unde in lichide.

In 1914 s-a casatorit cu Sandra Cocorescu si au divortat dupa 12 ani. S-a recasatorit cu Eva Litton, o femeie cu simtul afacerilor, care-l va ajuta sa depaseasca problemele financiare.

In 1916, inventatorul roman are parte de recunoasterea Fortelor Aeriene Britanice si primeste o comanda care se va dovedi extrem de banoasa pentru Constantinescu: un sistem de sincronizare a mitralierelor cu elicele avioanelor britanice de razboi, care urma sa ii ajute pe piloti sa traga in zbor fara a gauri elicea. Primul avion adaptat pentru sistemul dezvoltat roman a fost testat in august 1916, iar rezultatele foarte bune ale incercarilor i-au convins pe englezi ca banii reginei merita investiti in sistemul cunoscut sub numele de G.C. Gear. In cele din urma, nu mai putin de 50.000 de exemplare ale au fost fabricate si au devenit echipament standard al Fortelor Aeriene Britanice, iar inventatorul a fost premiat cu 50.000 de lire sterline, bani pe care i-a impartit cu partenerul sau de afaceri, Walter Haddon.

george constantinescu, george gogu constantinescu

Spre deosebire de sistemele mecanice de sincronizare ale vremii, conceptul hidraulic al lui Constantinescu avea cateva avantaje clare: rata de tragere era mult mai buna, sincronizarea dintre mitraliera si elice era mai precisa, iar adaptabilitatea era foarte mare, putand fi montat fara prea multe modificari pe orice tip de motor si sasiu.

Transmisia automata pentru masini

In 1919, dupa sfarsitul razboiului, legaturile armatei britanice cu Gogu Constantinescu sunt intrerupte, iar inventatorul roman este din nou pe cont propriu, deziluzionat de lipsa de interes pentru munca sa si cu bani din ce in ce mai putini.

Craioveanul, care a fost descris de unele publicatii ca fiind grec, incepe munca la o idee care nu-i dadea pace inca din 1910 – aplicarea principiilor sonicitatii la motoare de orice fel. Chiar si in timpul razboiului, Constantinescu a aprofundat analiza pentru transmisiile cu variatie continua si a ajuns la conceptul convertizorului (in unele publicatii apare sub numele de convertor).

Primele brevete sunt inregistrate de roman in 1923, respectiv 1924, timp in care a prins radacini urmatoarea idee in mintea inventatorului: crearea unei masini ieftine, in care soferul sa nu aiba grija pedalei de ambreiaj, care sa poata parcurge 100 de mile cu un galon de petrol (adica un consum mediu de 2,3 l/100 km) la o viteza de croaziera de 30-40 de mile pe ora (48-64 km/h).

Potrivit informatiilor vremii, Constantinescu considera ca aceste performante ar putea fi obtinute cu un motor ieftin de 500 cmc in doi timpi, cu un singur cilindru, impreuna cu un convertizor de cuplu care ar fi eliminat cutia de viteze manuala traditionala si ambreiajul.

Primul test a fost facut cu succes in 1923, cu un model experimental care avea un sasiu vechi de Sheffield Simplex si un motor Singer de doar 10 CP. Masina a fost dusa la marginea Londrei si incarcata cu zece oameni, printre care si inventatorul, la volan, iar testul a fost un succes. Pe platforma sasiului au calatorit alte 9 persoane. Alte teste au fost efectuate tractand sarcini in rampa sau trecand peste obstacole.

george constantinescu, george gogu constantinescu

Ca o paranteza, suntem convinsi ca daca ar fi realizate cateva replici ale acestui automobil, chiar si la scara redusa, orice muzeu de automobile din lume ar fi bucuros sa le gazduiasca. Asa poate fi promovata imaginea Romaniei in lume solid si pe termen lung. Desigur ca si ouale incondeiate, mititeii sau sarmalele, dansurile, mastile si hainele populare, obsesiv prezentate in exterior in diferite ocazii, au importanta lor in refacerea imaginii tarii, insa ponderea cea mai mare in aceasta promovare consideram ca trebuie sa o aiba oamenii, romanii de geniu, din prezent sau din trecut, inventatori, scriitori, pictori, muzicieni, sportivi etc.

george constantinescu, george gogu constantinescu

Revenind la automobilul Constantinescu acesta s-a bucurat de un mare interes din partea producatorilor de automobile, in special dupa ce a fost expus in 1926 la saloanele de la Paris si Londra. Prezent la salonul parizian, pe atunci M.S. Printul Carol al II-lea a testat personal automobilul alaturi de inventator. In 1926 General Motors achizitioneaza licenta automobilului cu convertizor.

Un an mai tarziu, acelasi concept a fost folosit pentru crearea unui automobil cu motor in doi timpi cu un singur cilindru, care a fost prezentat la Palatul Ingineriei in timpul Expozitiei de la Wembley din 1924.

Masina s-a comportat conform asteptarilor, dar motorul racit cu aer reprezenta un dezavantaj, la fel si balansul cauzat de el. Pentru productia de serie, insa, Gogu a pregatit un nou concept, care folosea un motor de 500 cmc cu doi cilindri, racit cu apa, cu convertizorul montat intre cei doi cilindri. Puterea maxima dezvoltata era de 5,58 CP, iar carburatorul, mai bun decat cel folosit inainte, era brevetat de inventatorul roman.

Nu a durat mult pana cand noua inventie a inginerului a fost popularizata in presa. In editia din aprilie 1924 a revistei americane de stiinta Popular Science, convertizorul lui Constantinescu a fost descris astfel: „Transmisiile manuale pentru automobile ar putea disparea in cativa ani, dupa aparitia unei noi inventii revolutionare care conecteaza motorul cu rotile propulsoare fara a folosi nici o treapta de viteza. Este munca lui George Constantinesco, un distins inginer britanic (sic!)”.

Cu o masina noua, mai buna, inventatorul roman a mers la Salonul Auto de la Paris in 1926, unde si-a prezentat creatia. De altfel, exista si o filmare in care Gogu Constantinescu arata lumii cum functioneaza inventia sa – el sta langa masina cu motorul pornit, iar cu un baston apasa pe pedala de acceleratie.

In editia din februarie 1927 a aceleiasi reviste americane Popular Science, masina prezentata de Constantinescu la Paris e descrisa cu cuvinte de lauda. „Un nou tip minunat de automobil ruleaza acum pe strazile Parisului. La prima vedere, seamana cu miile de masini mici care isi fac drumul prin capitala Frantei. Dar totusi aceasta masina este capabila sa faca lucruri atat de remarcabile, incat a incitat interesul inginerilor din lumea intreaga. Masina nu are o transmisie de tip conventional. Nu exista trepte de viteza si nici schimbator de viteza”, scria, in urma cu 91 de ani, revista americana.

Modelul aratat la Paris respecta caracteristicile impuse chiar de Constantinescu inainte de inceperea experimentelor – 100 de mile parcurse cu un galon de petrol, la o viteza de 38 de mile pe ora –, insa pretul a crescut de la 100 de guinee (gandit initial pentru un motor cu un singur cilindru) la 215 guinee, respectiv 315 guinee (pretul de expozitie).

Afacerea ratata cu General Motors, constructia in Romania si problemele de sanatate

Inca de la prezentarea prototipului la Wembley, in 1924, inventatorul roman a fost coplesit cu peste 300 de cereri pentru automobilul de 100 de guinee fara pedala de ambreiaj, insa Gogu Constantinescu nu avea inca fondurile necesare pentru a incepe constructia in serie, asa ca solicitantilor li s-a spus ca masina se afla inca in stadiul experimental, dar ca au fost pusi in fruntea listei si ca vor fi primii serviti in cazul in care vor incepe livrarile.

Reclama din 1926 pentru masina lui Constantinescu pe piata britanica. Sursa: Grace's Guide.

Reclama din 1926 pentru masina lui Constantinescu pe piata britanica. Sursa: Grace’s Guide.

La fel ca in trecut, inginerul a intampinat greutati in gasirea unor finantatori pentru ideea sa, reactia producatorilor de motoare variind de la interes la opozitie clara. De altfel, autoritatile britanice i-au interzis lui Constantinescu sa-si prezinte inventia langa celelalte masini prezente la Expozitia din Wembley, dupa ce Societatea Comerciantilor si Fabricantilor de Motoare a obiectat ca romanul nu este un membru al acestei organizatii.

Gogu Constantinescu a dat in judecata autoritatile, dar a pierdut cazul. In cele din urma, i s-a permis sa-si expuna sasiul in Palatul Inginerilor.

Romanul a primit sustinerea mai multor mici companii si sindicate, care au format cateva companii pentru a-l finanta pe inventator. Una dintre ele, denumita Constantinesco Torque Ltd., avea un capital de 75.000 de lire in 1922, cand a fost fondata (o suma uriasa pentru acele vremuri), si a cumparat drepturile pentru inventia convertizorului de cuplu.

george constantinescu, george gogu constantinescuIn februarie 1925, un moment critic apare in cariera inginerului, care promitea castiguri financiare foarte generoase. Compania americana General Motors se arata interesata de cumpararea licentei pentru convertizorul de cuplu de la Constantinesco Torque Ltd. si Gogu Constantinescu. Intelegerea spunea ca americanii urmau sa plateasca, in functie de optiune, trei milioane de dolari pentru trei ani sau patru milioane de dolari pentru patru ani, precum si cate doi dolari pentru fiecare convertizor vandut in State. De altfel, GM a facut si un avans de 100.000 de dolari, pentru a acoperi costurile de cercetare.

In plin declin, Gogu a intalnit-o pe Eva Litton, care i-a devenit sotie si l-a ajutat sa iasa din incurcatura, sfatuindu-l sa vanda casa scumpa din Weybridge in care locuise in anii de glorie.

Cei doi s-au stabilit in resedinta Oxen House din imprejurimile lacului Coniston din Marea Britanie, iar dezvoltarea convertizorului a continuat in Romania, unde se crease nevoia pentru trenuri ieftine. Motoarele relativ mici, cu combustie interna, ale lui Constantinescu pareau sa indeplineasca cerintele, asa ca Gogu s-a mutat temporar inapoi in Romania, alaturi de sotia sa, Eva.

Testarea, dezvoltarea si constructia trenurilor cu convertizor Constantinescu au fost facute la firmele Malaxa din Bucuresti, in 1930. Initial, testele s-au facut cu un motor de zece cai-putere si un convertizor montat pe o locomotiva de zece tone, dupa care s-a trecut la pregatirea productiei pentru un tren de pasageri de 30 de tone cu 60 de locuri, propulsat de doua motoare de 20 CP fiecare.

Lucrurile mergeau bine la Malaxa, insa o schimbare in politica trenurilor, intr-o vreme in care electrificarea cailor ferate luase avant, a taiat fondurile pentru proiectul lui Constantinescu.

Inginerul roman s-a intors in Anglia, unde s-a vazut, din nou, fara bani si fara prea multe sperante la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

In 1963 a vizitat pentru ultima data Romania alaturi de sotia sa, in ciuda impotrivirii medicului sau, care il sfatuise sa nu calatoreasca departe de casa, iar in decembrie 1965 a murit la Oxen House, macinat de problemele de sanatate care i-au afectat sistemul respirator si inima inca din tinerete.

Ultimii ani de viata si i-a petrecut in Anglia, unde a lucrat la diferite proiecte personale, vizitand ocazional Romania, unde a fost invitat ca oaspete de onoare la diferite evenimente.

Potrivit Automobilia, Costantinescu ar fi construit sase exemplare functionale ale masinii sale cu transmisie automata, unul sau mai multe ajungand in Romania. Totodata, se pare ca un exemplar ar fi supravietuit vremurilor si s-ar afla, nerestaurat, in depozitul unui muzeu din Marea Britanie.

Masina cu transmisie automata facuta de Gogu Constantinescu nu a fost prima si nici ultima din istorie, insa a fost una dintre cele mai sofisticate automobile de acest gen din acele vremuri, daca nu cea mai sofisticata. Acesta este poate si unul dintre motivele pentru care interesul producatorilor auto s-a lasat asteptat, in ciuda mediatizarii puternice din partea presei si a multiplelor cereri din partea publicului. Un lucru e clar, insa – George Constantinescu, romanul nascut la Craiova in 1881, isi merita locul pe tabloul celor mai stralucite minti ale anilor 1900-1925.

Alte lucrari de insemnatate mondiala

In ultima parte a vietii a cercetat transformarea energiei electrice in energie sonica si a energiei mecanice in energie calorica, utilizarea ultrasunetelor in practica. A murit la 11 decembrie 1965, la Londra.

Gogu C. Constantinescu a demonstrat ca lichidele sunt compresibile (tot domeniul sonicitatii se bazeaza pe acest lucru) desi toate manualele de fizica sustin si azi exact opusul. I-au fost refuzate primele brevete in America deoarece conducerea institutului de patente a considerat nerealizabile inventiile tocmai datorita teoriei incompresibilitatii lichidelor. A fost responsabil pentru crearea unui nou domeniu al mecanicii, numit sonicitate, care descrie transmiterea energiei prin vibratii in corpurile fluide sau solide. A aplicat noua teorie in numeroase inventii: motorul sonicpompa sonicaciocanul sonic si altele.

A fost printre primii care a folosit betonul-armat in constructia cladirilor din Romania – printre cladirile construite de acesta: Cazinoul din Constanta, Castelul de apa de la Peris, podurile de peste raul Siret de la AdjudRacatăuRomanPalatul Patriarhiei, Hotelul Athénée PalaceMarea Moschee din Constanta (Moscheea Carol I).

Gogu Constatinescu a fost unul dintre acele minti geniale ale carui idei au devansat cu mult timpul existentei sale fizice, dar care astazi isi pastreaza actualitatea, surprinzand prin acuratete, inventivitate si aplicabilitate.

In contul lui Gogu Constatinescu figureaza circa 400 de brevete de inventie, patentate in SUADanemarcaElvetiaAustriaGermaniaMarea BritanieFrantaRomania etc., precum si altele, care nu au fost niciodata publicate. Un mic calcul ne arata ca de la aparitia primei inventii (1907), pana la data trecerii in eternitate (1965), a realizat cate un brevet la mai putin de 2 luni. A cucerit faima academica si onoare profesionala atat acasa cat si in strainatate, dar a fost mai putin rasplatit pentru ceea ce a facut in domeniul materialelor. Ca si cei mai multi inventatori, a suferit dezamagiri in straduintele sale de a convinge industria si oficialitatile de valoarea ideilor sale.

Cu toate ca opera lui Gogu Constatinescu este de o valoare inestimabila, ea nu a fost cunoscuta indeajuns, in buna parte datorita caracterului secret dat de utilizarile preponderent militare, iar pe de alta parte putinelor publicatii referitoare la aceasta. Astfel, primul volum publicat in 1918 la Londra, intr-un numar limitat de exemplare, a fost declarat secret de catre guvernul Marii Britanii, din cauza explicatiilor pe care le avea noua teorie in domeniul armelor si mijloacelor de razboi.

Cu ocazia implinirii a 127 de ani de la nasterea ilustrului savant roman Gogu C. Constantinescu s-a incercat umplerea golului de informare privind realizarile sale prin aparitia a trei lucrari semnificative: „Inventeurs de genie. Gogu Constantinescu.”, Editura Mediamira, Cluj-Napoca 2006, „Tratat de Teoria Sonicitatii”, (600 pagini) si „Integrala Inventiilor” (4 volume, peste 2000 pagini), Editura Performantica a Institutului National de Inventica, Iasi 2006 (lucrari aparute cu sprijinul Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica).

Pentru mai multe detalii, mai puteti citi si cartea Gogu Constantinescu, scoasa de catre Editura A.G.I.R. in 2004 si care poate fi achizitionata de aici: http://www.agir.ro/carte/gogu-constantinescu-110206.html .

Surse: gogu-constantinescu.ro, promotor.ro, Blog Automobilia Romania.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu