Grigore Albu Gral, un uriaș în gândirea spirituală a neamului românesc
„Grigore Albu Gral a fost o personalitate copleșitoare a elitei spirituale românești, profesor de filozofie și estetica, membru al Uniunii Scriitorilor din 1960, de la vârsta de 18 ani, creatorul celei mai subtile științe de testare biologică și spirituală a individului, sermoterapia, locuia modest, într-un apartament oarecare din cartierul Crangași. Din 1970 călătorește în lume pentru a reface istoria omenirii, pornind de la semantica semnelor din limbile pamantului. Este singurul cititor profesionist de rune din lume (rune: caractere grafice ale celor mai vechi alfabete) și deținător al unor hărți din Peștera Ialomicioara în care sunt înscrise evenimentele principale din destinul planetei. Are subtile capacități de biodetecție și terapie și un concept original despre apariția bolilor.
S-a născut pe 27 decembrie 1941 în comuna Seaca, judeţul Olt, dar a fost înregistrat la primărie pe 21 ianuarie 1942. La vîrsta de cinci ani, în urma unui stupid joc de copii, acesta şi-a pierdut vederea, dar acest fapt nu l-a împiedicat să urmeze studiile Liceului de nevăzători din Cluj, Facultatea de Filozofie generală şi apoi Facultatea de Limba şi Literatura Română din Bucureşti. La vîrsta de 18 ani a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Bucureşti. Toată existenţa sa a fost o luptă, în care a demonstrat că îşi poate depăşi condiţia de nevăzător. De-a lungul vieţii, Grigore Gral Albu a publicat: «Carte de vizită» (versuri, Editura E.S.P.L.A. – 1968); «Daruri» (versuri, la Editura Eminescu – 1972); «Pasul de taină» (versuri, la Editura Dacia – 1979); «Lungul drum al nopţii către zi» (microroman, Editura Litera – 1981); «Aşteptare» (versuri, Ed. Cartea Românească – 1990); «Basorelief pe ochi închis» (versuri, Casa E.V.I.O. de Tipărituri – 1993); «Ertfragtu Kogayon Dyatra – Cartea dată de ursitar poporului român» (un studiu dedicat Monumentului de la Sarmizegetusa, la Casa E.V.I.O. de Tipărituri – 1994); «Furnon Kogayon Dyatra – Cartea despre Iisus Hristos după înscrisuri Mesia» (la Casa E.V.I.O. de Tipărituri – 1995).
A părăsit învaţămîntul în 1996 şi a organizat, la cerere, cursuri de sermoterapie în 16 localităţi din România. Scriitorul şi profesorul Grigore Gral Albu a fost şi un mare specialist în citirea runelor. În 1990 a publicat cercetarea «Despre compromisul protocreştin în înscripţiile de la Basarabi», iar în anul 2000 a organizat mai multe expoziţii cu documentele despre Jalomis, ritualul naşterii la traco-geto-daci, citite în peştera Ialomicioarei din munţii Bucegi şi nu numai. Din anul 1990 şi pînă în ultimele clipe a întreprins un lung şir de cercetări, dezvoltînd principiile sermoterapiei, metodă prin care a rezolvat peste 8.000 de cazuri, unele dintre acestea declarate de medici ca incurabile.
Pe 20 ianuarie 2012, în urma unui accident vascular cerebral suferit în 27 decembrie 2011, a încetat din viaţă domnul Grigore Gral Albu, profesor şi scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, un prieten deosebit al revistei Lumea misterelor.”
– Dle profesor, de cand perindarea dvs prin lume?
Din 1973, cand eram chemat la diverse congrese in Austria, Elvetia, Germania, Franta. Dupa sesiunea de comunicari la Viena, trebuia sa ma intorc in tara pentru o noua viza pe pasaport. Sicanele astea cu vizele m-au determinat sa cer azil in lagarul de la Treiskirchen, de unde am iesit dupa doua saptamani. Am intrat in alt lagar, la Zihendorf, si de acolo in cel din Latina-Italia. Dupa ce am avut aceste experiente din curiozitate, m-am intors in Romania. Urmarea a fost ca si astazi sunt socotit in Austria persoana indezirabila, banuit ca am facut spionaj. Am patit-o insa si in tara mea, pentru ca, din 1974, mi s-a ridicat dreptul de a mai parasi Romania.
– Sunteti membru, de 43 de ani, al Uniunii Scriitorilor. Ati cunoscut mari scriitori romani?
Da, pe Marin Preda, Nichita Stanescu, Gheorghe Pitut, Mircea Dinescu.
— Exista vreo legatura intre scriitorul Albu Grigore Gral si parintele sermoterapiei?
Sigur, ambele se sprijina pe semantica. De altfel, aceasta disciplina vine din latina: sermo = vorbire, terapie. Eu detectez bolnavul prin cuvant, pentru ca el, cuvantul, are niveluri de obiectivitate, in sensul ca orice om comunica in exterior cu neajunsurile din interior. Mai clar spus, este suficient sa aud un om rostind cateva fraze, pentru a-mi da seama de ce sufera si care ii este nivelul. Am avut o emisiune la Pro tv, al carei modelator a fost Cristian Tabara, si acolo, in trei secunde, i-am facut un diagnostic general si complet unui telespectator. Va spun si un secret, cand sunt sunat la telefon de cineva care doreste sa ma viziteze, imi dau rapid seama daca trebuie sa-l primesc sau nu. Dvs ati avut noroc, mi-ati castigat increderea, auzindu-va glasul in receptor!
Bucurestiul se va desparti in felii!
– Vom reveni asupra sermoterapiei, sa vorbim acum despre rune si hartile din Pestera Ialomicioara.
Incepand cu 1998, an de an, pana in 2001, am colindat prin trei galerii principale. Mai sunt de cercetat 63 de galerii. Am copiat harta Edentraciei, desenata acolo prin simboluri de preoti ai mileniului al V-lea. Printr-un sistem de citire personal, am putut descifra programul planetei pentru urmatoarele decenii.
– Ce evenimente esentiale, catastrofale sau benefice pentru Romania sunt inscrise in acest program?
Razboiul apocaliptic din 2024, in care va pieri o mare parte a locuitorilor planetei. Apoi, in 2027, o serie de seisme catastrofale se vor produce pe Pamant – ce nu s-a terminat prin varsare de sange se va definitiva prin seisme. In Romania, zona Vrancea pur si simplu va exploda, se va scufunda scoarta terestra si va aparea un mare lac. Conform hartii descifrate de mine, se vor prabusi toata Vrancea, o parte din judetul Galati si zona Ciceu. Bucurestiul se va desparti in felii, dar nu vor fi prea multe distrugeri, pentru ca putina lume stie ca acest oras este asigurat de sapte centri de siguranta, care sunt puncte energetice tari, dar tot se vor narui cladiri si vor disparea oameni.
– Domnule profesor Gral, putem spune ca terapiile alternative nu sunt altceva decat activarea sugestiei la bolnav?
Nu, nu putem spune asta, dar subconstientul pacientului este esential in raportul aacestuia cu terapeutul. Iata, de pilda, eu ii spun “bea ceaiul asta la ora x”. In realitate, ii dau un pai de care el se agata, in timp ce-i intru pe subconstient, comunic, il tin sub control. Dar la un moment dat autosugestia devine psihanaliza. Vorbim de capacitati extrasenzoriale, dar noi operam ca un aparat radio, captam unda. Singura deosebire este ca, de fapt, creierul nostru e construit pe structuri biologice. A avea asemenea capacitati terapeutice este deja o plata, nu e nevoie sa te mai plateasca si pacientul. Eu, desi nu sunt un om bogat, terapiile si cursurile sunt absolut gratuite.
Boala e avertizare
– Ca sa poti avea asemenea capacitati, de a te adresa unui subconstient strain, iti trebuie un creier pe care-l poti programa?
Un creier bine pus la punct inseamna ca pot merge pe subconstientizare, il pot programa, dar asta e deja o tehnica speciala care trebuie invatata si se numeste initiere. Ca sa putem programa creierul, folosim cuvantul. Nu e un neadevar ca mai intai a fost cuvantul, pentru ca el, cuvantul, devine instrument. In acelasi timp stiu ca ocrotitorul meu e in mine, peste tot el consemneaza faptele si vine Judecata de Apoi. Revenind la creier, el este calculatorul, suma componentelor calculatorului, se cheama minte, iar incadrarea componentelor in calculator este amintirea. Aristotel spunea undeva ca nu exista reprezentare fara amintire. Mintea supravegheaza calculatorul, iar la moarte, sufletul pleaca, uitand calculatorul, iar atunci cand devine trup insufletit, devine de fapt minte. Intreaga noastra viata este „lucrarea”. Noi tragem din vietile trecute numai ce nu s-a terminat ca „lucrare”.
– Si atunci, ce este intamplarea? Hazard? Determinare?
Fiecare dintre noi reprezinta o istorie care este sub una care trebuie sa fie, care ne e data. Nimic nu-i intamplator, noi venim ca entitate si ne formam ca identitate. Liberul arbitru joaca aici rolul esential.
– Care-i sensul bolii?
Ea apare ca efect al dificultatilor puse in „lucrare”, pe ideea ca trebuie schimbat ceva esential in viata cuiva. Nimeni nu se imbolnaveste daca „lucrarea” e bine facuta. Imbolnavirea este avertizare, dar imbolnavirea grava apare la sfarsitul „lucrarii”, cand „se prajeste sistemul”, s-a terminat lucrarea, inchidem calculatorul!
– Sa-i spunem celui cu cancer ca i s-a terminat „lucrarea”?
Da, insa trebuie sa-i tratam chiar daca sunt in faza finala. Si chiar daca nu le putem depasi „inscrisul”, le putem ameliora durerea, ii scoatem de sub alarma. Dar eu cred ca si aceasta boala, socotita incurabila, poate fi vindecata, cu conditia sa constientizam in propriul comandament cerebral ca nu e compatibila cu „lucrarea”. Atunci se produc fenomene de invaluire a celulei bolnave, tumoarea se usuca, moare, dispare, este eliminata. Au fost nenumarate cazuri de acest fel in care autosugestia a jucat rolul decisiv in acest caz, ea facand trecerea de la normalitatea care este la cea care trebuie sa fie.
Suntem prea multi
– In articolul precedent, am vorbit de hartile pe care dvs le-ati copiat in Pestera Ialomicioara. Ce mai reiese, pentru prezent din ele?
In acest an, un mare lider planetar va pieri.
– Si pentru viitor?
In mileniul 5, inainte de Hristos, un seism catastrofal a facut sa apara Bosforul si Dardanelele si a schimbat pozitia Oceanului Atlantic. Cutremurele s-au tinut lant, pentru ca legea e lege!
– Ce vreti sa spuneti?
Este o anomalie a naturii ca suntem peste cinci miliarde pe planeta. Se va face selectia…
Sursa: Revista Lumea Misterelor, 2003. Autor – Victor Ianculescu
Omul s-a născut pe acest pământ pentru a-și găsi fericirea. Școlile, spune el, nu explică legile spirituale ale fericirii și nu îi învață pe elevi că înțelepciunea constă în a ghida viața omului în perfectă armonie cu Voința Divină. Tinerii care aud astăzi în școli și universități că omul nu este decât un „animal superior” devin adeseori atei. Ei nu sunt pregătiți să facă o cercetare spirituală, nici să considere că omul este, în esența sa, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Emerson a zis: „Căci numai ceea ce avem în interior putem vedea în exterior. Dacă nu întâlnim zei, aceasta-i din cauză că noi nu adăpostim niciunul”. Cel care își imaginează că numai natura sa animală este reală rămâne străin aspirațiilor divine.
Un sistem educațional care nu prezintă Spiritul ca fiind motivul principal al existenței umane oferă ignoranță sau falsă cunoaștere. Pentru că zici: „Sunt bogat, am dobândit nenumărate bunuri și nu duc lipsă de nimic. Şi nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”. (Apocalipsa, 3.17)
Educația acordată tinerilor în epoca zalmoxiană era ideală. Acolo exista un sentiment al solidarității și al responsabilității, o ocazie amplă pentru dezvoltarea încrederii în sine. Exista un înalt standard de disciplină autoimpusă și o atitudine severă față de îndatoriri, acțiuni lipsite de egoism și sacrificiu combinate cu respectul de sine și cel acordat celorlalți, un înalt simț al nobleții și un țel măreț al vieții umane.
– Ei, spune părintele, tocmai pentru că aceste rădăcini, aceste apartenențe la sufletul unui neam, să nu mai existe, au găsit găselnița cu Comunitatea Europeană și astfel granițele țărilor să fie desființate. Ei spun că oricum ne globalizăm și istoria nu mai are sens. Iisus însă, ne-a revelat că neamurile se înfăţişează în faţa Domnului, neamurile ca o creaţie firească divină veşnică, opuşi contopirii cosmopolite, federative.
Dumitru Stăniloae spune:
„Pe lume sunt trei mari realităţi: insul, neamul şi umanitatea. Dar una fără alta nu pot exista. Insul există prin neam şi umanitatea se manifestă tot prin neam. Insul, afirmându-se pe sine, trebuie să afirme în acelaşi timp umanitatea din sine, iar aceasta e totdeauna determinată etnic. Neamul este matca ontologică în care îşi găseşte aşezământ şi rânduială concretă existenţa umanităţii. Şi prin matca aceasta şi în ea existăm noi ca inşi determinaţi. Ea are o adâncime, o originalitate proprie realităţilor permanente. Rădăcinile insului sunt în sufletul neamului, iar rădăcinile neamului sunt în ordinea metafizică a existenţei. Deci, una din marile griji ale acestor timpuri, care cearcă trăinicia tuturor realităţilor ce există, pentru a risipi ce-i fără vlagă lăuntrică şi a confirma ceea ce ţine tenace în existenţă, să ne fie aceea de-a ne menţine ca neam în identitatea proprie”.
Urmând linia individ – neam – Dumnezeu, unită prin forța esențială a iubirii divine, avem o contopire a împlinirii individului și neamului într-o unitate inseparabilă. Tinerii ar mai trebui să știe că una dintre condițiile necesare pentru ca un individ să fie sănătos într-o societate este satisfacerea condiției de apartenență.
Cei care nu au această condiție împlinită, cei care nu simt că au rădăcini, nu sunt în totalitate sănătoși și nu pot fi fericiți. Dar tinerii nu știu încă asta.